RSS Feed

Familia compusă din Andrei şi Mihai. Amintiri pentru pensionari

vezi toate articolele de
07 Nov 2016 la 13:23 comenteaza acum 1106 vizualizari.

Când se opun căsătoriei între persoane de acelaşi sex, politicienii români citează imposibilitatea ca Ion şi Gheorghe să formeze o familie. Alegerea numelor nu este întâmplătoare: fiecare generaţie are numele ei preferate, iar Ion, Gheorghe, sau prietenul lor Vasile nu mai sunt la modă de ceva vreme. Aşadar cuplul imaginar Ion şi Gheorghe are probabil 50-60 de ani , şi şi-a început relaţia într-o Românie unde homosexualii aveau opţiunea de a ajunge la spitalul de nebuni, a fi exorcizaţi, sau a ajunge la închisoare.

Realitatea este că homosexualii care vor să se căsătorească în România au nume mai moderne, precum Andrei, sau Mihai, sau, dacă sunt născuţi după 1990, Eric sau Raul. Din dezbatere lipsesc evident numele de fată: căsătoria dintre Monica şi Ioana este de o complexitate logistică ce depăşeşte imaginarul colectiv. În realitate, Andrei şi Mihai, sau Monica şi Ioana sunt oameni normali, cu slujbe, prieteni, familii şi rude care îi iubesc (dacă au noroc). Andrei şi Mihai sunt însă invizibili în dezbaterea publică: ei nu pot exista decât ca Ion şi Gheorghe, un cuplu imaginar, a cărui alcătuire nu poate fi decât un semn de boală, perversiune, corupere.

Cum altfel să îşi rezolve românii de vârstă înaintată disonanţa cognitivă? Erau nişte oameni în România, homosexualii, şi au fost batjocoriţi, închişi, marginalizaţi. Dacă s-ar căsători acum, toţi românii care au incitat la ură împotriva homosexualilor, care i-au batjocorit, ar apărea ca nişte bieţi imbecili, ca la o judecată de apoi, adusă în prezent, în care ar fi întrebaţi: de ce ai aruncat cu piatra?

Pentru alţi români, care nu au făcut rău nimănui, rămâne disonanţa dintre ideea de libertate individuală şi viaţa pe care au trăit-o în regimul pubidond ţărănesc-comunist, plin de constrângeri asupra dorinţelor şi libertăţilor individuale de orice fel.

Biserica a intrat în acest joc, pentru că familia homosexuală ar însemna o victorie pentru individualism, pentru oamenii care nu lasă societatea să le dicteze cât şi cum să fie fericiţi. Or, bisericile din România au o structură de turmă, în care individualismul este de la sine un păcat.

În fine, căsătoria dintre Andrei şi Mihai a ajuns subiect electoral. Unii spun că este o diversiune, pentru a distrage atenţia de la corupţie, şi probabil au dreptate. Alţii arată spre Moscova, care foloseşte homosexualii precum foloseau naziştii evreii, un grup bun de arătat cu degetul şi acuzat că ameninţă ordinea şi morala în societate.

Dincolo de corupţie sau Moscova, subiectul familiei tradiţionale este o promisiune electorală foarte bună. Valul de conservatorism ce străbate Europa de Est este consecinţa naturală a schimbărilor demografice: în vreme ce tinerii emigrează, pensionarii alcătuiesc acum majoritatea electoratului activ. Ca atare, partidele politice trebuie să îşi adapteze mesajul. Iar opoziţia faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex este un mesaj pe placul pensionarilor: lumea nu se schimbă, nu trebuie să se gândească că şi-au petrecut viaţa într-o societate care distrugea sistematic viaţa indivizilor doar pentru că iubeau persoane de acelaşi sex. Morala ţărănesc-comunistă rămâne la putere.

PSD excelează în mesajul pozitiv pentru pensionari: oferă mereu promisiunea unei pensii liniştite, cultivă amintirile cu marii actori şi cântăreţi ai ţării, construieşte socluri pentru orice nostalgie. Gabriela Vrânceanu Firea este privită cu admiraţie de pensionari, cu expresia ei permanentă de şcolăriţă cu bentiţă, gata să ofere o poezie şi un buchet de flori tovarăşei.

Ce oferă însă USR pensionarilor? Care este mesajul unui partid care vrea să “salveze România” pentru generaţiile care au adus România în starea în care e numai bună de salvat? Desigur că USR va fi votat de pensionarii civilizaţi care s-au săturat de corupţie, şi care au încă simţul dreptăţii, dar amintirile, conservatorismul vârstei, sunt vehicule electorale importante. USR are imaginea unor tineri care vor să reformeze, să schimbe ordinea politică: o bună parte a electoratului la pensie este însă imună la mesaje despre schimbări politice, şi vrea doar amintiri şi nostalgii plăcute. Populismul naţionalist-nostalgic ar fi un mesaj pozitiv eficient pentru USR, de preferat azi mesajului de ură şi dezbinare despre “familia tradiţională”.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
După Ştiințe Politice la SNSPA şi Finanțe- Bănci la ASE, am ales să mă specializez în Politici Sociale la Duke University iar acum sunt la doctorat în Politici Publice și Management la Carnegie Mellon
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!