RSS Feed

Fantasma zilei de azi: justiţia luptă cu politicul. Cînd ar fi putut fi Năstase ca Timoşenko

vezi toate articolele de
07 Jan 2014 la 13:56 44 comentarii 1561 vizualizari.

Politicul e rău hidos, corupt. În mare parte toţi sîntem de acord. Însă politicienii mai îndeplinesc şi o funcţie aproape tribală de “scuipaţi aici”. Văd toată ziua curajoşi care se iau de politicieni pentru ca peste cîteva luni să fie angajaţii lor. Sau văd ziarişti, analişti care critică politicieni pentru că e cel mai comod lucru într-o mare de chestii incomode. Pentru că realitatea e între timp alta: politicianul e cel mai accesibil vinovat de care te poţi lua. Evident, trebuie pedepsit cînd e prins. Dar nu e deloc un motiv de jubilare. Cît despre criticii curajoşi, e mult mai greu să critici un caz de mare corupţie în mediul privat, decît un snop de deputaţi.

O să reiau mai apăsat o idee de ieri. Şi anume să ne gîndim puţin mai calm, mai detaşat la lupta justiţie – politică, o luptă falsă, cu rol strict spectacular. Natura corupţiei aceleia dureroase pentru societate e alta. Vinovăţia politică a lui Năstase e o relicvă. La fel Fenechiu, Voiculescu. Să fie pedepsiţi, puţin îmi pasă.

Însă problema la zi a României e diferită de cum vor anticorupţii s-o prezinte. Să luăm o voce anticoruptă, de dragul expresivităţii sale involuntare. Sorina Matei spune pe de o parte că Zambaccian e un caz de luptă totală între justiţie şi politic, de cealaltă parte dezminte astfel comparaţia cu Timoşenko:

Cazul Adrian Năstase înseamnă pentru România sfârșitul unei lupte teribile pe care Justiția a dat-o cu politicul, sub toate formele și întruchipările lui. La București, în dosarul Zambaccian în care a fost condamnat Năstase – o adevărată epopee pantagruelică a faptelor și probelor de corupție- așa cum arată rechizitoriul, Justiția a ieșit după 8 ani învingătoare.
Familia puternicului fost premier primea din China containere de nimicuri, pe sute de mii de euro, pe bani pitiți în cărți decupate, toate foloase necuvenite cu care fostul premier și-a transformat casele în adevărate bazare tiscite cu chinezării. Se numește luare de mită în formă continuată.
În Kiev, un fost premier, Iulia Tymoshenko, a fost condamnat în doar 4 luni, la 7 ani de închisoare, pentru “abuz de putere” numai pentru că semnase un acord de aprovizionare cu gaz rusesc fără aprobarea Guvernului ucrainean. O decizie politică ce s-a trasformat, brusc, într-o adevărată execuție publică și judiciară, stârnind consternarea organizațiilor internaționale, a Uniunii Europene, a Senatului Statelor Unite, a Curții Europene pentru Drepturilor Omului, a tuturor liderilor occidentali și până și a lui Dalai Lama. (sursa)

De aia sînt buni oameni precum Matei, în naivitatea lor mai mult jucată, de tip anticorupţie-pro-Băsescu, dezvăluie clar algoritmul.  “Doar” pentru că semnezi aiurea contracte care implică o ţară nu înseamnă că asta se compară cu nişte furăciuni clasice de tip “băgat mîna”. Vlad Mixich nu-i atît de naiv, el bagă doar argumentul cu reacţiile din ţările civilizate.

Evident că situaţiile sînt aproape de necomparat. Însă haideţi să încercăm alte scenarii în care Năstase ar fi putut Timoşenko. Poate dacă ar fi existat un proces Bechtel? Sau Petrom? Atunci riscurile ar fi fost imense, ar fi fost periclitată poate şi intrarea în UE, dacă am fi fost chiar atît de dornici de transparenţă şi anticorupţie. (Notă: normal, Năstase, s-a asigurat cu pavăză parlamentară în schemele Bechtel, Petrom etc. – vorbeam doar în ipoteze şi “ce-ar fi fost dacă”, văd că se poartă). Mai bine, probabil, că nu am lămurit nebuniile alea. Au fost evident nişte aberaţii. Dar cum judeci aşa ceva fără “abuz”? Într-un fel, Năstase a fost judecat public de întreaga societate pentru “ştim noi ce”, dar a fost condamnat pentru nişte găinării.

Justiţia nu luptă cu politicul, aşa cum prezintă tabăra pro-Băsescu. Aşa cum Ponta nu luptă cu Băsescu, aşa cum se prezintă el cu icnete. Ca şi SRI-ul, justiţia e un hipopotam imens care se răsuceşte greu, se adaptează cu inerţii la noile forme de putere. În acest moment, politica este doar transmiţător, conductor; pe vremea lui Năstase încă era posesoare de capital. Filozofii anticorupţi ne spun că ţara merge prost din cauza furturilor.

Eu spun că ţara merge prost din cauza unui alt tip de corupţie, una adîncă. Să luăm de exemplu Codul Muncii. Toată lumea bună şi de dreapta spune că e foarte bun, dai afara oamenii mai uşor, flexibilitate etc. Însă e o lege care ţine veniturile cetăţeanului de rînd jos şi foarte jos în timp ce, tot prin ceva situat între lobby, prostie, negociere, mari companii obţin avantaje nepermise pe piaţă. UE vrea să vadă doar preţuri “aliniate” şi deficit mic. De restul se ocupă jandarmii.

E timpul să ieşim însă din fantasma asta a justiţiei care ne-ar putea salva şi să vedem cît de mult am derapat de la un proiect minimal de supravieţuire – drepturi minimale, salarii mai mari.

Va mai dura un deceniu pînă cînd DNA ne va expune mari cazuri multe de fraudă, de mişmaşuri comerciale, de creditare neperformantă în bănci, de aranjare a pieţei. Consiliul Concurenţei ar trebui să aibă personal şi fonduri cît zece DNA-uri. Asta o spun tot ca să le explic celor care se dau mari liberali cum trebuie să-şi construiască lumea. Evident, tot în mod tradiţional, liberalilor şi conservatorilor le plac de fapt aranjamentele aşa cum sînt acum.

Sofismul corupţie-anticorupţie e exprimat de Florin Negruţiu aşa:

Şi unii, şi alţii au dreptate: dacă n-ar fi fost Traian Băsescu preşedinte, Adrian Năstase nu mai ajungea azi în puşcărie. Nici azi, nici ieri, nici în vecii vecilor. În schimb, dacă Adrian Năstase ar fi fost preşedinte, nimeni n-ar fi ajuns la puşcărie, aş putea spune că nici măcar Traian Băsescu.

Bine de aici se poate extrage şi concluzia aceea simplă că “am evoluat totuşi”. Nu. “Corupţia” aia mare s-a schimbat, abuzul are forme multe mai perverse decît cîteva figuri încercănate de politicieni. Iar societatea românească nu o dezbate public, se fereşte, o numeşte infatuat “lobby”, “politică”, “interesul investitorilor”, blabla. Aşa că în continuarea raţionamentului lui Negruţiu aş zice că Traian Băsescu a învăţat să fure legal, sub ochii noştri şi să mai şi joace cartea europeană şi anticoruptă concomitent.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!