RSS Feed

”Financial Times” despre Roșia Montana: ”Votul nu reușește să reînvie planurile de aur ale lui Gabriel”. Ce-au vrut și n-au putut

vezi toate articolele de
15 Dec 2012 la 16:46 7 comentarii 1616 vizualizari.

În lipsa unor articole în presa română de business care să analizeze implicațiile și semnificația (din punct de vedere economic) votului de la referendumul prinvind mineritul, din Munții Apuseni, cei care o fac sunt jurnaliștii de la ”Financial Times”.

Referendumul – cădere la Bursă

”Financial Times” consemnează faptul că Gabriel Resources a încercat să revigoreze proiectul minier de la Roșia Montană stimulându-l cu un vot popular care să măsoare sprijinul pentru planurile sale. FT mai arată că Gabriel a comunicat, miercuri, că are un sprijin popular cu o marjă ”de aproape doi la unu” (o estimare, de altfel, grosolană: raportat strict la cei care au votat – 43,2% – , acea marjă comunicată de Gabriel de ”aproape 2 la 1” e, de fapt, de 1,57 la 1) și că Gabriel se așteaptă ca rezultatul acestui vot să pună presiune pe Guvern pentru a accelera procedurile de autorizare ale proiectului. În finalul articolului (ca și în titlu), FT consemnează însă contradicția: în ciuda așteptărilor legate de referendum și al comunicatelor lui Gabriel, ”vestea nu a reușit să ridice prețul acțiunilor lui Gabriel în această săptămână”.

De fapt, prețul acțiunilor lui Gabriel la Bursa din Toronto nu doar că nu a urcat, ci a și pierdut peste 7% după anunțarea rezultatelor referendumului (coborând de la 2,83 dolari canadieni/acțiune la 2,61 dolari/acțiune). Chiar și această valoare cu care s-a închis bursa vineri, este una ”asistată” majoritatea tranzacțiilor din ultima zi desfășurându-se la valori de 2,56-2,59 dolari/acțiune, doar ultimele tranzacții, de la închidere, ”săltând” acțiunile peste 2,60 (operațiuni asemănătoare de ”săltare”, prin achiziționarea unor pachete foarte mici de acțiuni chiar înainte de închidere, având loc pe parcursul tuturor zilelor acestei săptămâni).

Așadar, primul obiectiv al lui Gabriel Resources legat de referendumul din Apuseni – creșterea valorii acțiunilor la bursă – a eșuat. Trendul ușor crescător pe care intrase în momentul în care Consiliul Județean Alba a hotărât organizarea referendumului, s-a stopat și s-a reluat trendul de scădere. Eșecul atingerii acestui obiectiv e cuantificabil și vizibil la Bursa din Torornto.

Rezultatul referendumului: Obligatoriu sau nu pentru Guvernul USL?

Al doilea obiectiv, așa cum au anunțat cei de la Gabriel (pe site-ul oficial) și RMGC (subsidiara Gabriel din România – în mass media autohtone) e de a pune presiune pe Guvern pentru a accelera procedura de autorizare.

Am scris și înainte de vot, și în această săptămână, validitatea, respectiv invaliditatea referendumului nu are importanță. Chiar și dacă ar fi fost valid și neviciat, referendumul ar fi avut o valoare strict consultativă. În aceste condiții singurul lucru care contează e sensul referendumului, semnificația lui: are sau nu are proiectul de la Roșia Montană susținere locală?

RMGC și Gabriel afirmă că are. Faptul că exagerează rezultatele (”aproape doi la unul”, ”susținere locală de peste 70%”) demonstrează că până și propagandiștii companiei știu că rezultatul real (așa viciat cum a fost obținut – detalii aici) nu-i avantajează (de unde necesitatea de a ”plusa” grosolan). Aceste exagerări au o explicație: pentru a forța o autorizare politică (dincolo de legile naționale și directivele europene), Gabriel și RMGC trebuie să facă dovada unei susțineri populare masive măcar în zonă. Pentru a forța o decizie nepopulară la nivel național (Roșia Montană și toate celelalte proiecte similare din România fiind subiecte de interes național), politicienii au nevoie măcar de justificarea că ”locuitorii Apusenilor susțin proiectul”. O asemenea susținere masivă, pentru mentalul colectiv, ar trebui să fie una absolută și exprimată expres (minim 50%+1 de voturi DA din totalul locuitorilor din zonă, indiferent de îndeplinirea unei formalități tehnico-juridice cum e cvorumul.

O susținere expresă de doar 26,97% a mineritului (nici măcar a proiectului RMGC), cât reprezintă 62,45% voturi DA, dintr-o prezență de 43,2%, e departe, foarte departe de semnificația unei susțineri masive în zonă. Cu atât mai mult cu cât și acest procent este unul viciat grav (argumentele aici).

Își va asuma Guvernul USL gălușca propagandistică a RMGC, făcându-se că o ia ”de bună”? Într-o țară a ”tuturor posibilităților” ca România, cele mai absurde și cinice scenarii au oricând șansa să devină realitate. Aș spune chiar că agențiile de lobby au sărit în sus de bucurie când au văzut rezultatul real al referendumului: RMGC și Gabriel au nevoie acum de ele mai mult decât au avut nevoie vreodată.

Dar, cel puțin în cazul Roșia Monată, n-aș paria pe o asemenea variantă absurdă. Nu și-au asumat o asemenea decizie nepopulară nici măcar Guvernele PDL, în ciuda presiunilor de la nivel prezidențial și în ciuda faptului că avizarea/pornirea proiectului de la Roșia Montană se afla, în mod oficial și public, pe agenda de guvenare.

USL nu s-a pronunțat în mod clar împotriva proiectului RMGC. Poziția oficială a fost mai degrabă moderat-circumspectă. De așteptare. Totuși, diferită radical de poziția expres partizană a PDL. Cu câteva excepții (dintre care una notorie – Adina Vălean) diferiți parlamentari și euro-parlamentari din PSD și PNL (Daciana Sârbu, Renate Weber, Victor Boștinaru, Cătălin Ivan, Carmen Moldovan și alții) și-au exprimat însă poziții tranșante de respingere a proiectului.

Deloc lipsit de importanță e faptul că, în 2007, Guvernul Tăriceanu (PNL-UDMR, cu susținere parlamentară din parte PSD) a suspendat procedura de evaluare a proiectului RMGC depus la Ministerul Mediului. Viitorul Guvern va fi format de PSD și PNL, cu o posibilă colaborare (aflată la nivel de negocieri) cu UDMR. În 2007, UDMR (prin Eckstein-Kovacs Peter) a fost co-inițiator al proiectului de lege de interzicere a folosirii cianurilor în România. Pozițiile concesiv-favorabile față de proiect ale lui Kelemen Hunor și Laszlo Borbely au fost criticate și contestate atât în interiorul partidului, cât și de zeci de organizații civice ale maghiarilor din România. Mai mult, în recenta campanie electorală, PPMT a scos în evidență aceste poziții, pentru a ataca UDMR. Așadar, UDMR are toate motivele să re-întoarcă armele împotriva proiectului RMGC, atât pentru o reconciliere cu propriul electorat, cât și cu criticii interni și chiar cu criticii din Ungaria. Faptul că pe ultimele suflări ale Guvernului Ungureanu l-au propulsat pe Attila Korodi (critic față de proiect) în fotoliul de ministrul al Mediului e ilustrativ în acest sens.

Îmi permit să prognozez (evident, fără a exclude total și scenariile absurde, din păcate, tipice pentru România) că viitorul Guvern USL caută mai degrabă argumente pentru a amâna pe termen nedefinit sau chiar de a bloca proiectul RMGC, decât argumente pentru avizarea lui politică. Iar sensul și semnificația votului de la referendum, le oferă din plin.

Printr-o ironie a sorții (care nu e întotdeauna nedreaptă), RMGC și susținătorii lor politici locali (primari, consilieri locali și județeni, președintele CJ Alba) au oferit Guvernului argumente pentru a NU aviza politic proiectul RMGC. Nicidecum pentru a pune presiune pe Guvern să ia o decizie care să le fie favorabilă. Nici al doilea obiectiv pe care îl vizau Gabriel și RMGC cu referendumul nu s-a îndeplinit, ci s-a întors împotriva lor.

***

Acest lucru nu semnifică însă și o de-responsabilizare a Guvernării față de Roșia Montană și Munții Apuseni. Dimpotrivă, obligă Guvernul la susținerea unor politici care să asigure dezvoltarea alternativă sustenabilă a zonei. Îmi permit, în acest sens, să o citez pe euro-parlamentara Daciana Sârbu, dintr-o scrisoare adresată președintelui CE, Jose Manuel Barroso, prin care îi solicita transpunerea într-o directivă a hotărârii PE de interzicere a utilizării cianurilor în minerit în UE:

”Dacă oferim cale deschisă cianurilor la Roșia Montană, contrazicem toate angajamentele europene de mediu, domeniu la care ne consideram, pe bună dreptate, deschizători de drumuri, pe plan mondial. Ne contrazicem, în același timp, discursul despre dezvoltarea durabilă, refuzând acestei comunități șansa dezvoltării pe termen lung, prin turism cultural și arheologic, o ipoteză susținută cu argumente solide de lumea academică”.

Și aș completa-o pe Daciana Sârbu, arătând că, pe lângă turism, în Apuseni se pot dezvolta agricultura (creșterea animalelor, în special vaci, și prelucrarea cărnii și a laptelui) și prelucrarea lemnului (la nivel de produs finit – mobilă), după exemplele din Câmpeni, Rimetea, Colțești, Albac și alte localități aflate chiar în zona vizată de referendum.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!