RSS Feed

Foc la Cotroceni. România de la Cluj. Și România de la București. O soluție

vezi toate articolele de
09 Jun 2011 la 15:05 un comentariu 1254 vizualizari.

Habar nu am câte Românii există. Unii vorbesc de două Românii. Eu sunt convins că sunt mai multe, chiar dacă, astăzi, eu tot de două o să scriu. Una de la Cluj, pe care am trăit-o în ultimele zile. Și una de la București, așa cum se vede ea prin știrile pe care le citesc în viteză.

România de la Cluj e una relaxată. Trecut bine de miezul nopții, terasele din centru sunt arhipline. A început cu ”Zilele Clujului”, a continuat (și continuă) cu TIFF, și (cel puțin pentru moment) se va încheia cu un festival țigănesc. E un oraș relaxat. Incredibil de relaxat (și să nu vă închipuiți că ar fi clujenii privilegiați din punct de vedere economic față de restul românilor). Se discută despre filme și, dat fiind temele abordate de acestea, se ajunge la discuții mai grave, despre segregare, rasism, homofobie, voluntariat, probleme de mediu, politică. Spunea Chirilov (într-un interviu pentru Realitatea TV Cluj), selecționerul TIFF, că nu alege peliculele pentru festival urmărind o agendă. Subiectele filmelor crează însă o agendă publică de dezbateri. Dar, ce e mai important, discuțiile inerente, nu se fac cu mâna în gâtul oponentului. E o normalitate greu de înțeles pentru cei care nu o trăiesc pe viu. Faptul că opiniile legate de rezolvarea unei probleme sunt diferite nu duce la un comportament de anihilare a adversarului. Mai mult, într-una din diminețile lungite în față la Diesel, am întâlnit acel gen de discuție pe care l-am îndrăgit în primele locuri în care l-am întâlnit (la Amsterdam, Montreal și Toronto): la aceeași masă, într-un grup de mai puțin de 10 persoane se discuta în română, engleză, maghiară și spaniolă.

Și mai spre dimineață, după răsărit, am intrat însă pe site-urile cu știri. Citind despre regionalizare, ori despre tentativele de sinucidere din fața Cotroceniului: bărbatul care a amenințat că se aruncă în gol și cel care și-a dat foc. Nu vreau să discut acum mobilul acestor gesturi (am scris despre asta în cazul Sobaru și nu mi-am schimbat opinia, la fel cum am scris și despre contextul redeschiderii temei regionalizării). Ce m-a deranjat a fost tonul. Sentimentul de a mă afla în plin război. Discursul bolnav, luările de poziție și interpretările care nu admit replici și argumente contrare. Ci doar invective și înjurături.

Inutil a mai spune de ce prefer Clujul, în dauna Bucureștiului (din perspectiva discursului promovat). Bănuiesc că diferențele sunt evidente. Nici nu mă iluzionez că un festival de film extins la nivel național ar rezolva problemele românilor. Însă ar fi un punct de pornire. Îmi amintesc de prima seară de la TIFF, deschiderea oficială. Când, pe scenă, a fost invitat pentru a i se mulțumi oficial pentru susținerea festivalului la împlinirea a 10 ani, fostul primar Gheorghe Funar. Același Gheorghe Funar, ”celebru” pentru acțiunile și discursul lui naționalist. Căruia i se reproșează (înmare măsură pe bună dreptate) stagnarea orașului în cei 12 ani în care i-a condus. Totuși, în această perioadă, Funar a contribuit la nașterea TIFF. Pornind de la exemplul TIFF (și de la modul în care acesta a crescut în 10 ani), clujenii discută și visează frumos la statutul de capitală culturală europeană în 2020. Și acționează în consecință. Dincolo de tot ce i se reproșează (și multe dintre critici au venit și din partea mea, motiv pentru care m-am și ales cu niște anchete penale), momentul premierii lui Gheorghe Funar are o semnificație aparte. Și o invitație plină de învățăminte (pentru cine e dispus să mai învețe câte ceva la orice vârstă): că orice discuție, și chiar înfruntare, ar fi bine să aibă ca punct de pornire lucrurile care ne unesc. Nu cele care ne despart. Să fie oare chiar așa greu?

***

P.S.: Și să nu-și închipuie cineva că articolul de față ar avea vreo legătură cu falsa adversitate ardeleni/bucureșteni. La discuțiile amintite, o parte însemnată dintre cei care participă sunt bucureșteni. Iar majoritatea organizatorilor TIFF sunt bucureșteni. În frunte cu Tudor Giurgiu, care are un statut bivalent (de clujean și bucureștean în același timp).

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!