Fotografia care opreşte, pentru o clipă, lumea în loc şi privirea de hoitar a politicienilor…

Votaţi-vă partenerii pentru o guvernare responsabilă făcută în interesul cetăţenilor!

A numarat cineva pana acuma cimitirele din Romania?Nu credeti ca avem prea multe,in raport cu scolile si spitalele?Suntem ecologisti numai la televizor si in fata presei,dar s-a gandit cineva ce productii la hectar am avea daca am ingrasa terenurile agricole cu inepuizabila sursa de de vitamine pe care o ofera un corp uman in descompunere?Sper ca asur va lua la cunostiinta despre aceasta risipa de substante organice si se va implica mai serios in viitor.
PS Am marit fotografia aia cu hoitarul si copilul,mie mi se pare ca hoitarul este un fotograf deghizat.

vezi_en.wikipedia.or../

nae, cris…fiti atenti colea la om cu cojones:

“În nota pe care a lăsat-o înainte de a comite suicidul, a menţionat faptul că era bântuit de imaginile terifiante ale copiilor morţi sau înfometaţi”

la voi, numai gura e de voi )

Cernea, n-ai inteles nimic din pozele alea. Le amesteci de-amboulea cu politica damboviteana si tragi tu repede o concluzie sfertodocta. Du-te acasa.

Hoitarul esti tu, paranoicule, care de-abia asteptzi sa te infigi macar la un ciolanash “verde”. N-ai nici o sansa: la alegerile viitoare, catindatzii vor fi controlatzi la cap inainte de psihiatri.

“Dar este proprie responsabilităţii noastre de fiinţe înzestrate cu raţiune şi conştiinţă decizia de a nu adopta tactica struţului atunci când se confruntă cu o situaţie nedorită.”
Na-ti-o pozna, am gasit un act ratat! Cand vorbesti de fiinta inzestrata cu ceva, vorbesti de un act premeditat care a pornit de la fiinta si a ajuns, prin vointa inzestratorului, la fiinta plus ceva. Pai, sa nu se revolte ateul din tine?! Sau, de ce nu, semidoctul?

Imi aduce aminte de coloana de anunturi din ziarele comuniste, in care nu aveai voie sa indici nici macar adresa bisericii la care era ingropat cineva, in schimb puteai spune “trupul neinsufletit”.

Cata lipsa de respect in comentariile astea…
Aveti noroc cu faptul ca Remus este un aparator inversunat al libertatii de exprimare… altfel ar trebui sterse comentariile cu un limbaj care face dovada prostiei si urii care musteste in acesti comentatori.

Hai sa fim seriosi, nu poti compara de nicio culoare ce se intampla aici cu zonele respective, chiar e de o nesimtire crasa sa incerci! Mi-e rusine mie sa citesc cand vad trecerea de la situatia din astfel de tari la Romania.

@lucid:

Ce te face sa crezi ca Cernea e mai dus cu capul decat fostii, actualii si viitorii…

Mie mi se pare ca e muuult mai normal decat mistretii care ne conduc.

Un detaliu: nu e regimul de “Aperheid”, ci de apartheid.
Si @Cezar: nu are nimeni “norocul” ca nu i se sterg mesajele (eu oricum n-am vazut pe nimeni injurand aici). Ce fel de politician e ala care nu suporta sa fie atins nici cu o floare si care crede ca daca aproba toate comentariile, le face oamenilor o favoare pentru care ar trebui sa i se multumeasca?

Nu e deplasata comparatia intre hoitar si politician (desi este foarte exacta observatia de mai sus a @numaratorului ca hoitarul pare un fotograf deghizat). Eu o vad de fiecare data cand un politician isi freaca mainile, bucurandu-se ca fie mizeria si deznadejdea oamenilor, fie frica lor de diversi bau-bau il vor aduce pe el la putere. Si de asta exagereaza toti cu ideea ca poporul e si idiot, si muritor de foame, asa ca Ei sunt singura lui scapare. E un resort atat de puternic al vietii politice, incat nimeni nu se mai sfieste sa ascunda asta (Ponta: nu vedeti ce se intampla in Egipt? nu vedeti ca sunteti disperati? iesiti odata in strada si dati voi jos puterea, ca sa venim noi!)

@Cavalary:
adevarul.ro/loc../

click.ro/actual../

news.corect.com../

etc. etc. (

[...] PS: Articolul poate fi citit şi comentat şi pe platforma Vox Publica, aici… [...]

Minidocumentarul lui Adam Curtis ce are legatura cu articolul lui Remus Cernea.

youtube.com/wat../

RC: Ori se va guverna pentru a se da consistenţă la ceea ce reprezintă substanţa şi motoarele unei societăţi civilizate, privilegiindu-se lucruri precum libera iniţiativă şi un cadru economic corect, investiţia în oameni (adică educaţie, cercetare ştiinţifică şi sănătate), preocuparea pentru protejarea mediului şi, neapărat, respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a principiilor democratice.

Dezideratul privilegierii liberei initiative intra uneori in conflict cu celelalte idealuri, precum investitia in oameni de ex.; in SUA fanii si practicantii liberei intiative vad adesea investitia in oameni (educatie, cercetare si sanatate) ca pe o povara, o cheltuiala pe care statul nu si-o (mai poate) permite, tot asa cum si dreptul uman la un loc de munca sau la niste conditii de viata si munca care sa nu-i ruineze sanatatea, nu-s si n-au fost niciodata moaste sfinte pentru fanii liberei initiative.

In opinia mea jurnalistica a devenit de prea mult timp o neobrazata si perversa forma de pornografie scabroasa, cat timp ea ne bombardeaza zilnic cu imagini cutremuratoare ale mizeriei si disperarii umane, ale convulsiilor unor societati aflate in descompunere si razboi civil, dar rezultatul acestei munci e doar acel business as usual in materie de tratament al acestor tragedii, care-s privite doar prin ochelarii intereselor politice si economice; cu ce împiedica o presa libera sa practice acest tip de pornografie, concentrarea pe mai departe a bogatiei si avutiei in din ce mai putine mâini? Forma asta de voaiorism pasiv la care ne obliga presa asa-zis “libera” a capitalismului occidental, ne-a plictisit si blazat de o gramada de timp, in masura in care noi, prapaditii lumii, ne exhibam reciproc in fata camerelor handicapurile in timp ce privilegiatilor planetei, acelui strat de multimilionari din est si vest, li se rupe de ce se întâmpla in jurul lor. In plus, dupa atatea mistificari, dupa atatea înselaciuni si contrafaceri montate si demontate, cu greu mai poate lua cineva drept moneda forte niste imagini sau reportaje care in mod normal ar trebui sa ne miste (si cand zic “miste” ma refer la revolta la care am fi obligati ca fiinte morale daca n-am presimti prea facil interesele politice meschine din spatele fiecarei imagini socante sau reportaj socant ales spre a ne fi oferit pe tava ca sa ne întarâte, pentru ca asta serveste interesele unor potentzatzi, ales din zecile sau sutele de imagini sau reportaje socante care ar putea fi realizate in fiece zi pentru a reda tragedia umana). In lucrarea “Juralism si Adevar”, profesorul Daniel Cornu, presedintele Comitetului de Etica si Deontologie al Universitatii din Geneva, exemplifica un astfel de caz de mistificare interesata, cu… chiar propaganda dusmanoasa montata de tulburele cercuri de interese care au facut dintr-un popa protestant ungur simbolul înnoirii politice românesti:

“La vérité, la vraie, n’intéressait personne

Des récits de ce genre ne reposent pas sur une volonté sournoise du journaliste de cacher la vérité ni sur sa soumission à une idéologie. Existe-t-il même un récit journalistique qui, peu ou prou, ne renvoie à de tels mécanismes ? Il suffit de revenir sur l’exemple de la révolution roumaine de 1989. Quand la Télévision suisse romande diffusa le reportage, “Timisoara, où sont nos morts ?”, la question surprit sans doute, choqua même plus d’un téléspectateur. Timisoara, ville de la première manifestation populaire contre le régime de Ceausescu, était aussitôt devenue le symbole de la cité martyre. Les télévisions du monde entier avaient montré des images atroces de cadavres étendus sur le sol et dénudés. Parmi ces corps, cel d’une femme avec un enfant mort posé sur le ventre. Evocation des massacres dans les camps nazis, le mot “charnier” avait été alors prononcé, accompagnant les images, répété à satiété à la veille Noël par toutes les bouches informantes du village planètaire. Le médecin légiste de Timisoara s’aperçut rapidement de la superchérie. Il entreprit de l’établir et publia le résultat de ses observations dans un quotidien local. Il fallut attendre plusieurs jours pour qu’un journaliste autrichien de la chaîne allemande RTL Plus, Heinz Hollaus, le seul qui ait songé à enquêter, dénonçât le simulacre. La question est moins dans la sinistre manipulation que dans cette interrogation qui reste sans réponse : quelle aurait été la réaction du public occidental si un journaliste, à défaut de prouver quoi que ce soit, avait osé mettre en doute l’authenticité du charnier ? Ou même s’il avait produit aussitôt le témoignage du médecin légiste ? En pleine émotion – le moment s’y prêtait : le cadavre d’un nouveau-né – qui aurait accepté sans bondir d’indignation le doute critique d’un journaliste ? Qui aurait entendu, sans faire aussitôt peser sur lui le soupçon de complicité avec le régime assassin, le témoignage du médecin ? Cette vérité-là eût été certainement en ces jours-là intolérable.
Refuser de voir la vérité en face. L’insoutenable, ici, arrangeait.”

Remusica du-te tata acasa ca esti prost de bubui. Nu ne mai obosi cu parerile tale pe aici, oricum nu intereseaza pe nimeni.Sau n-ai servici si te-ai bagat in probe la vantu ? Faci pe pareristul de la homosexuali pana la basescu si religie. Ti se pare ca te pricepi sau cum ?

Ce D-zeu de comentarii tot postati voi aici?!!! N-ati inteles NIMIC! Nu pot sa cred !!!!