Frați basarabeni, bucurați-vă, ați învins! Dar aveți de lucru

”Minim două mandate, opt ani”. Acesta a fost termenul optimist avansat de Ion Cebanu, ministrul Tineretului și Sportului din Republica Moldova, referitor la aderarea țării la Uniunea Europeană. Estimarea a fost făcută la Cluj, în cadrul unei întâlniri dintre jurnaliștii clujeni și cei ai diferitelor instituții media publice și private din Republica Moldova.

Am participat la o dezbatere asemănătoare și în urmă cu aproape un an, după 7 aprilie, dar cu Voronin încă la putere. Spre deosebire de anul trecut, atmosfera de astăzi a fost mult mai relaxată, și transmitea o stare de energie, de entuziasm, de optimism pe care mulți dintre noi am uitat-o. În același timp, revedeam însă și inocența și naivitățile presei românești din prima parte a anilor 90. Asistam parcă la un scenariu cu repetiție și revedeam visurile pe care le-am avut atunci când credeam că o să schimbăm lumea peste noapte.

***

Tot în urmă cu un an, în timpul lui aprilie însângerat de la Chișinău, am scris un text dedicat prietenilor ”de dincolo”, intitulat, ”Frați basarabeni, bucurați-vă, ați învins!”.

Pentru Voronin şi gaşca lui de la Chişinău, a început numărătoarea inversă. Poate nu va părăsi puterea azi şi poate nici mâine. Efectele revoltei tinerilor basarabeni nu se vor vedea peste noapte. Un lucru este cert însă. Cei care au ieşit în aceste zile pe străzile capitalei Moldovei ori în pieţele oraşelor din România, cei care înfundă închisorile lui Voronin şi sunt desfiguraţi de cizmele miliţienilor nu vor mai putea fi înşelaţi. Şi, după câte au văzut şi au pătimit acum, e prea puţin probabil să mai poată fi cumpăraţi ori să facă vreun pact cu actuala nomenclatură (politică şi economică).

(…)

Dar, mai presus de înfrângerea unui sistem, tinerii care se revoltă astăzi în Basarabia au obţinut o victorie mult mai importantă în lupta cu ei înşişi, cu teama, cu frica, cu teroarea, cu umilinţa pe care cei dinaintea lor au acceptat-o. Pentru aceasta merită tot respectul nostru. Şi, în ciuda durerilor şi suferinţelor pe care le vor mai îndura, de un lucru trebuie să fie siguri: victoria e a lor. O victorie pe care nu le-o vor putea fura nici bastoanele miliţienilor moldoveni, nici tancurile ruseşti.

***

Îndepărtarea lui Voronin de la putere a venit chiar mai repede decât speram, iar acum direcția pe care a pornit Moldova – integrarea în UE – e destul de clară pentru a-și mai închipui cineva că e loc de întors. Atâta doar că entuziasmul (pe care l-am simțit la întâlnirea de astăzi) ar mai trebui un pic temperat. Iar acum mă refer strict la domeniul presei. Pentru că în acest entuziasm regăsesc exact greșelile făcute la începutul anilor 90. Înlăturarea cenzurii care a dus la jurnalismul de partizanat (cu convingerea că te afli ”de partea bună”). Dar și primele simptome ale noii puteri de a-și asigura o presă ”bună” cu ajutorul publicității venită de la diferitele instituții de stat.

Și, cel mai mare pericol, expectanțele că lucrurile se pot schimba peste noapte. Dezamăgirea produsă poate avea efecte devastatoare. Sunt naivități pentru care presa (dar și societatea) românească a plătit scump. Iar presa din Moldova e pe cale să le repete.

***

P.S. Și, totuși, sunt invidios pe entuziasmul ăsta. Mi-e dor de el.