If. Ziua în care dai mai departe ceea ce primeşti (una din ele)

Pe linia If (Kipling), Glossa (Eminescu):
Desiderata lui Max Ehrmann insotita de ceea ce unii numesc the saddest music ever written, Samuel Barber – Adagio for Strings; de altfel, acest adagio a fost ales de americani ca fundal sonor la inmormintarea lui Kennedy si la cea a lui Roosevelt in locul unor chestii funebre.

youtu.be/1dPDO3../

napocanews.ro/2../

Se pare că Revoluţia din Decembrie 1989 nu s-a finalizat – nici măcar după protestele din ianuarie 2012 – pentru că şi azi, după 22 de ani, preşedintele Traian Băsescu (membru în ultimul guvern Dăscălescu) a desemnat un premier, care a făcut parte din elita nomenclaturii comuniste şi care este lustrabil conform legii. Mihai Răzvan Ungureanu s-a retras ca secretar de stat în guvern de la discuţiile privind constituirea CNSAS de la sfârşitul anilor 90 de teamă de a nu fi deconspirat ca membru al nomencalturii comuniste şi posibil colaborator al Securităţii comuniste. Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi. El s-a născut la data de 22 septembrie 1968 în municipiul Iasi, fiind fiul prof. dr. Stefan Ungureanu, fost viceprimar al municipiului Iasi (1996-2000). În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematica-fizica “Costache Negruzzi” din Iaşi (pe care l-a absolvit ca sef de promotie în anul 1987), din 1985 şi până la Revoluţia din 1989 a fost membru supleant in Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist (CCUTC), subordonat direct lui Nicu Ceauşescu. În anul 1988 a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi. Presa a scris prin anii 90, că în timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenţii care aruncau manifeste în încercarea declanşării unei revolte anticomuniste în cămine. Datorită fanatismului şi zelului său ceauşist din zilele revoluţiei, M.R. Ungureanu a fost arestat, la cererea tinerilor revoluţionari ieşeni, în seara de 23 decembrie 1989, la Casa Tineretului din Iasi, unde era sediul UTC. Luat sub escortă de către doi ofiţeri de grăniceri a fost dus la sediul unităţii de grăniceri pentru a scăpa de furia revoluţionarilor ieşeni.
Că MRU e fost lider UTC şi protejat de Securitate de la 17 ani nu am nici o îndoială. În 1987, Adi Kezdi, un foarte bun prieten de-al meu şi coleg de liceu la “Ady-Şincai” a participat, ca şi reprezentant al Clujului la Olimpiada de Istorie de la Craiova. A avut norocul sau ghinionul să fie cazat în camera unui cămin de liceu craiovean cu MRU, cu viitorul procuror Ţuluş şi alţi câţiva elevi. Serile şi le petreceau ca băieţii la o bere şi spuneau un banc cu Ceauşescu sau despre regimul comunist, cum se proceda pe atunci. Toţi râdeau în frunte cu Ţulus de Ceauşescu şi de programul cazon de la Olimpiadă, numai MRU tăcea discret şi din când în când intervenea lăudând marile realizări ale socialismlui ştiinţific – marxist şi importanţa Elenei Ceauşescu în viaţa politică a ţării. Tinerii erau descumpăniţi de acest “nou Iorga” foarte deştept al Iaşului, de care tremurau de frică toţi activiştii şi inspectorii şcolari craioveni. De la început profesorii şi securiştii veniţi de la Bucureşti le-au dat de înţeles prietenului meu, lui Ţuluş şi găştii de elevi, că MRU este favoritul olimpiadei şi trebuie să câştige pentru că aşa vrea partidul. Nu mare i-a fost mirarea colegului meu care a făcut o lucrare de nota 10, când rezultatul a fost anunţat şi că MRU este laureat al Olimpiadei Naţionale de Istorie şi nu el. La festivităţi, marele istoric Dan Berindei, după ce şi-a mai turnat la Securitate fiul Mihnea de la Paris, precum şi alţi profesori şi activişti, au vorbit de MRU ca de steaua “călăuzitoare” a regimului comunist, ca despre un utc-ist de valoare, mult apreciat de Nicu Ceauşescu, ce va aduce, pe viitor, o contribuţie deosebită la construirea socialismului mulilateral dezvoltat. La plecare când a urcat în trenul de Craiova – Cluj, colegul meu, cu lacrimi în ochi, a fost bătut pe umeri prieteneşte de către un inspector şcolar: – Lasă, nu fi trist, ai fost foarte bun, dar trebuie să înţelegi că ţara şi partidul are nevoie de MRU…Trenul a plecat cu colegul meu spre destinaţia Cluj – profesor de istorie eşuat prin cartiere, iar MRU, după ce a punctat toate funcţiile posibile şi imposibile de la CC al UTC, la secretar de stat, ministru de externe şi şef SIE, şi acum premierul lui Băsescu, trebuie să ne lămurească dacă ambiţiile sale nemăsurate l-au făcut să trădeze angajamentul făcut în adolescenţă partidului şi regimului comunist, trecând de partea cealaltă?
Ionuţ Ţene

Nu-l mai laudati pe Ungureanu ! Pe cat facem pariu ca va vinde Rosia Montana si Hidroelectrica , cat ai zice peste ? Tot asta si-a adus contributia prin definirea CFR Marfa ca fiind nestrategica si prin urmare va fi vandut ?! Nu va dati seama ca doi spioni straini au ajuns in fruntea tarii ? Basescu si Ungureanu. Cine are curajul sa-i demaste ? Sper ca se va intampla curand , pentru ca mai sunt si patrioti in serviciile secrete !

Haideti sa scapam de politica, de PDL, de PNL, de PC, de UDMR, de PSD, si de toti politicienii odata pentru totdeauna – numacalca.ro – Meritocratia pentru Romania !

I would like to show my appreciation to this writer for bailing me out of this type of challenge. After surfing throughout the internet and coming across ways that were not helpful, I believed my life was done. Being alive minus the approaches to the problems you have sorted out all through your website is a crucial case, and those that would have in a wrong way damaged my career if I hadn’t discovered your site. Your actual knowledge and kindness in controlling the whole thing was very useful. I’m not sure what I would have done if I hadn’t come upon such a step like this. I can at this time look ahead to my future. Thanks for your time very much for your specialized and results-oriented help. I won’t hesitate to refer the blog to any individual who wants and needs guide about this situation.