În care s-au apucat Olguța Vasilescu și Tăriceanu să dea în ”asistați” și în săraci cu venitul minim

Tăriceanu a reluat și azi atacul furibund la adresa venitului minim.

‘Trebuie să renunțăm complet la venitul minim garantat care este o invitație la nemuncă, mai ales în contextul în care în România în momentul de față este criză de forță de muncă, sunt societăți comerciale, întreprinzători care merg să aducă forță de muncă din țările vecine. Nu putem (…) să îi lăsăm pe unii să stea acasă pe venitul minim garantat, în loc să se ducă la muncă. Eu cred că și din punct de vedere, dacă vreți, al demnității individuale a fiecăruia, e preferabil să câștigi un ban muncit decât să stăm cu mâna întinsă să primești un ajutor de la stat”, a spus Tăriceanu la Parlament.

Sublinierea îmi aparține. Deci domnul Tăriceanu-afaceri-cu-statul-și-cică-antreprenor nu mai poate să îi lase pe săraci acasă pe salariul minim. Vrea să îi forțeze cu foame extremă să bată la ușile antreprenorilor români.

Olguța Vasilescu aseară a dat și ea tare în ”asistați” să nu rămână mai prejos.

Ati vazut ca nu am fost populista in aceasta seara. Va spun, n-o sa mai aruncam cu nemiluita bani pe ajutoare sociale. Cei care primesc ajutoare sociale si sunt apti de munca trebuie sa fie ajutati sa se angajeze si sa mearga la munca.

Poate vă miră. Dar asta poate mira doar pe cineva care nu cunoaște PSD ceva mai în profunzime și în general sistemul partinic românesc compus în zonele de decizie din tot soiul de mică afacerime și de rentieri bugetari (nu mă refer la bugetari de rând, ci la acel bugetar ”superior”, care eventual mai și face naveta între privat și stat în funcție de interese sau e plătit ca un expert în dzeu știe ce pentru mii de euro pe lună).

Și în PSD, ca în mai toată societatea românească, în ultimii 10 ani s-a stabilit de fapt o largă majoritate care e de acord cu un singur lucru: săracii trebuie beliți. E cumva ca în anecdota cu un fascist interbelic care zicea că poate angaja jumătate de populație s-o bată pe cealaltă.

Dincolo de o chestie de mentalități modificate în timp de ideologie pură și dură probusiness, antistat, există și niște tendințe economice clare în prezent. Bazinul mâinii de lucru ieftine e de fapt cam epuizat în România. Fie au plecat afară, fie mor de foame cu salariul minim în mână pe aici. Rămân neangajați oameni care au opțiuni în zona de strictă supraviețuire. Fie preferă în mediul rural să-și vadă de munci pe lângă casă și să subziste, venitul minim fiind un ajutor pentru plata utilităților (alea care sunt: electricitate, televizor, căldură), fie sunt pur și simplu departe de orice altă opțiune. Sigur, mai sunt apoi înțelegerile angajat-angajator în care prin salariul minim se plătește totuși ceva la stat, restul la negru. Tot precariat se cheamă. Tot demantelarea serviciilor publice esențiale în timp.

De ani de zile se cântă mai rău ca în vremuri de propagandă dură că putorile, leneșii nu vor să muncească. Se scapă din vedere că antreprenorul român și  străin nu vor să plătească mai mult. Parcă așa era piața liberă, cerere mare, preț mai mare. Piața nu ”funcționează” se pare  decât dacă ține angajații în continuă mișcare și precariate. Ei sunt capitaliști numai dacă le livrezi semisclavi, altfel nu știu să facă afaceri.

Ei bine, și pesediștii și alde-iștii de la putere, cu acea struțocămilă de program stânga-dreapta, au ei și cu prietenii lor afaceriști aceleași fantezii: să avem totuși o masă de lucru de manevră forțată să iasă din bârlogul în care s-au retras să supraviețuiască. Dacă i-am putea duce în hățuri la muncă ar fi minunat. Sigur, nu sunt cifre, analize oficiale care să arate măcar cel mai mic indiciu al unei leneveli endemice în România, Călin și Olguța nu ne spun câți români și cu ce vârste avem neangajați și unde s-ar putea ei angaja.

Secretul? E o presiune și mai mare tot pe salariile mici. O fi crescut salariul minim, dar Olguța & Călin vor ca, dacă-l pierzi și pe ăla, în față să se deschidă hăul, să nu mai primești nici câteva milioane să plătești electricitate și mâncare.

Ce mai declara Olguța Vasilescu aseară:

Oamenii de afaceri sa stiti ca au incredere in programul de guvernare. Eu m-am intalnit cu ei si au spus “sa stiti ca nu e o problema daca va creste salariul minim, daca faceti ceea ce trebuie pentru mediul de afaceri si ce e scris in programul de guvernare”

Tocmai asta e problema cu adevărat. Netaxare în perioadă de creștere, moarte sigură pentru sărăcani în perioade de criză. Eliminarea venitului minim ar duce la o și mai mare disperare tot în baza piramidei veniturilor, o viermuială profitabilă pentru cei din vârf. A crescut ceva salariul minim, nu cât să poți ține cât de cât o familie pe linie de plutire, dar măcar ăia care nu muncesc nu vor mai avea absolut nimic. Exact cum țipă pensionari care sunt plătiți cu pensii mici că nu e normal să se dea venit minim? Reflexul e gata format după chipul și asemănarea disperării clasei de mijloc. Ești nemulțumit? Scuipă-l în cap pe ăla aflat în și mai mare impas decât tine. Nu cumva să te iei de șefu!

Acest tip de discurs e de departe cel mai periculos din ultimii ani. În primul rând arată o continuitate la nivel tectonic fix cu regimul Băsescu-Boc. Ne mai arată că de fapt societatea e gândită pe felii, cu oameni ”reușiți” și nereușiți care trebuie biciuiți. Arată că măsurile sociale sunt de fapt câștigarea bunăvoinței societății pentru măsuri și mai dure sociale pe viitor. Doar și ideea cu gospodăria nu era decât un alt fel de a spune că se pregătește o platformă pentru noi drepturi de bază privatizate și angajarea unor armate de consilieri fiscali, că doar ai nevoie de aparat ca să domini o junglă a pieței haotice a muncii.

BUgetarii o vor duce mai bine. Unii chiar foarte bine. S-a mai ridicat presiunea și din zona afacerilor private. Dar cineva trebuie strivit pentru că trebuie bani de undeva. Și atenție, oamenii rămași fără venit minim vor fi oricum pe piața neagră a muncii, vor fi probabil atât de ieftini încât să-și permită un bugetar cu salariul mediu să-și aranjeze mai ieftin grădina de la țară cu doi-trei zilieri.

PSD trebuia teoretic măcar să nu zică cu voce tare astfel de inepții așa-zis liberale. Iată că acum o zice, preia una din mantrele majorității. Ura pentru ”asistență socială” poate fi exploatată, mai ales că suntem țara cu cele mai mici astfel de cheltuieli. Și nu există nici o șansă ca pături largi de precari să înțeleagă inutilitatea și cruzimea călcării în picioare a sărăciei absolute. Pentru că de fapt toată lumea e cam de acord, de la politicieni, la intelectuali. Nici nu știu sigur cine s-ar opune dacă următorul pas ar fi lagăre de muncă forțată pe aici.

De ce să impozităm cinstit și progresiv, de ce să căutăm averi de impozitat, de ce să căutăm soluții de investiții și calificare și de ce să ne gândim ce facem într-o lume ceva mai tehnologizată (în Ue toaată dezbaterea cu venitul minim universal nu e o fiță)? De ce să discutăm toate astea?, toată sărăcimea să treacă la tuns iarba pentru pensionarii speciali, afaceriști de succes și alți preaiubiți ai statului român.

Să  mai spunem că venitul acela minim garantat nici nu e așa mare cum spun ei, nu asigură o viață nici măcar la limita decenței și că un bucureștean primește, de exemplu, indiferent că e bine plătit sau nu, subvenție de căldură într-o iarnă cam cât primește o uliță întreagă din Vaslui ajutor social? Mai bine nu mai spunem nimic.