Incredibila minte umana. Doua experiente fabuloase, dincolo de orice limita cunoscuta

F fain.

“A dori”. Hmmmh. As putea spune ca nivelul generatiilor de azi se datoreaza in principal parintilor. Totul a fost acolo, la mina, numa bun de cules, consumat sau distrus. Da, cu vointa, poti face aproape orice. Insa vointa inseamna lupta. Si in general nu e prezenta la cei care au trecut prin viata ca si cainele prin balta. Iar asta va fi o generatie de “caini prin balta”, asta e asa de clar incit incep sa imi pun intrebari legate de viitorul tarii.

Depinde cat sunt de inteligenti.
Daca se vor limita la spaguit, mai tarziu vor avea parte de multe frustrari cand vor observa ca totusi asta nu rezolva tot.
Daca vor observa pe parcurs ca nu se poate face asa la nesfarsit, vor deprinde din mers diverse meserii. Vor avea mereu un handicap, pentru ca uneori o diploma conteaza mai mult decat ceea ce sti sa faci.

Haideti sa vorbim despre acest subiect: de ce conteaza mai mult diploma decat ceea ce sti sa faci? Cand ne-am pervertit in asa hal? Poate ca e vorba doar de o metoda de a limita accesul la joburi ‘bune’? De ce nu exista diploma de gunoier, sapator cu lopata sau cosas? Chiar oricine poate sapa o groapa cum trebuie? Chiar oricine poate cosi cum trebuie?
Cred ca si ’spagarii’ ar fi deschisi la discutia asta.

daca tot vorbim de emotii, cred ca merita sa mentionam si Portretul luptătorului la tinereţe , care a debutat ieri, “dedicat celor dedicati” . multa bafta in continuare !

Dureros de adevarat si asta va spune un parinte care s-a straduit din prima clipa din viata copilului ei sa faca totul perfect. Inca nu stiu ce a iesit dar cu siguranta nu ce mi-am propus. Mediul este atat de denaturat incat este imposibil sa nu te modifice. Si ar mai fi ceva care eu cred ca este principalul motiv al degradarii. Dupa 90 le-am cerut copiilor nostri din ce in ce mai putina performanta si disciplina. Ne-am “democratizat” atat de mult incat am considerat ca nu mai trebuie sa avem pretentii ridicate nici in moralitate, nici in disciplina si cu atat mai putin in performanta. Dupa parerea mea, noi parintii suntem vinovati ca acum avem o generatie in mare parte ratata. Nu ca ei nu s-ar descurca, o fac insa in felul pe care l-au gasit mai lesne, fara osteneala si prejudecati.

De citit si despre Temple Grandin, o autista celebra in SUA, expert in comportamentul animalelor domestice: templegrandin.c../

Ne-ne-ne, nu e vina profesorilor, exclusiv. Si nici a copiilor. Ei invata ca spaga e lubrefiantul vietii de mici, incepand cu cadoul consistent pentru profa de aia si ailalta, cu valoare mult peste cea simbolica, dupa care simt cum ii frige la degete carnetul cu o nota mai mare decat cea pe care, obiectiv cu sine insusi, copilul si-ar fi pus-o. Ei aud in casa cum se face sa obtii una-alta peste rand, fara rand sau fara drept, citesc despre angajari cu pile si despre cetateni de onoare. Noi ii formam iar ei sunt doar oglinda noastra. Iar cuvantul la ordine in tara asta e smecheria, deci multi se scolesc la materia asta si destui si-ar dori s-o poata face.
Mai e o discutie importanta despre rostul diplomelor. Multi dintre absolventi au parinti care au trecut prin perioada “inginerii afara!- economistii se cauta pentru contabilitate la butic – IT-stii sunt aia care repara calculatoare ” . Iar daca din diplome se faceau avioane, atunci la ce bun sa depui efort sa le obtii? Si uite asa, din multe motive adunate, copilul nostru a invatat ca diplomele sunt bune sa le ai ca da bine la CV dar e o prostie sa muncesti pentru asta.

Problema presupune doua planuri: cel personal si cel social.
Fara a exagera, consider dramatic ca ei insisi nu stiu si au “sansa” de a nu afla vreodata ce potential nativ au si, implicit, cum l-ar putea exploata, in primul rind in beneficiu propriu.
Si cum ei sunt parte din societatea noastra si aceasta are si va mai avea mult de suferit nestiind de ce potential uman dispune.Pierderea este,deci, a tuturor.
Dar vedeti dumneavoastra, domnule Gotiu, pina la urma, de ce procedeaza ei asa? Pentru ca se poate.Psihologic vorbind, omul alege cea mai usoara cale de a-i fi bine. De ce sa nu o foloseasca daca li se permite? Si asa ajung la radacina raului, acest “li se permite”. In ciuda tuturor reportajelor cu camera ascunsa si chiar a revoltei unui profesor(acum doi sau trei ani), aveti cunostinta de pedepse aplicate celor care uzeaza si/sau favorizeaza asemenea practici? Eu nu.S-a autosesizat cineva vreodata? Aici e buba.
Si povestea nu se termina cu bacalaureatul. Nu numai ca acei tineri il trec, dar multi (daca nu cumva foarte multi) il iau cu note foarte mari. Si cu acele note mari isi depun dosarele la facultati pe care, cu ceva sansa, le si termina.Iar multi din cei care chiar au invatat si au obtinut note pe merit nu au loc in facultati din cauza lor. Sumbru tablou.
Aceste lucruri se intimpla in Romania. Cele doua cazuri prezentate de dumneavoastra sunt din SUA si Marea Britanie. Mai e de comentat?!

O poveste adevarata .

O fetita a fost abandonata de parintii sai , ca urmare a faptului ca s-a nascut cu un defect fizic. Si-a petrecut copilaria mica in casa de copii iar la ‘revolutie”, cind toata lumea era pe strada..a ajuns si ea “in strada”..copil al nimanui , furata de faptul de a fi in sfirsit libera..si cautind acel ceva pe care nu l-a avut niciodata. Iubirea familiei sale.

Au urmat citiva ani oribili. La un moment dat s-a intimplat ceva bun; oamenii la care lucra aceasta fetita, acum adolescenta, au dus-o la medic si anomalia de care suferea a fost corectata; apoi a gasit acolo, la spital…o casa si o familie..a reinceput sa invete, si-a terminat liceul, a muncit pentru a se intretine…a cunoscut un baiat de care s-a indragostit…s-au casatorit ..au avut un baietel superb…si apoi drumul acestei fete s-a confundat cu al nostru, al celorlalti…care nu am avut necazuri in viata .

Multora le spune povestea ei si oamenii nu o cred .
Oamenii au fost invatati sa nu creada in bunatate.
Vazind toata ziua numai povesti urite…oamenii au uitat sa iubeasca si sa fie buni.

Suntem intoxicati si satui de povestile cu copii rai care bat animale, oamenii fara suflet care leaga calul de camioneta si il chinuie, elevi caraghiosi care in loc sa invete se straduiesc sa se “strecoare” , batausi, dezaxati, mari sau mici escroci .

Volumul de negativitate (vehiculat prin media) pe cap de locuitor este atit de mare incit am uitat sa privim in jur si sa ne manifestam cu respect , incredere si bunatate.

Tabloul care ne este zugravit nu seamana cu noi. Obiectivul fotografic e minjit cu noroi..

Romania..tara cu sute de mii de copii abandonati …Violenta naste violenta ..iar media este violenta si precara…

Romania, tara cu cele mai mici alocatii bugetare pentru proiectele de interes cetatenesc- educatie si sanatate.

Romania , tara gulag, care a supravietuit celui mai crincen sistem de teroare din blocul estic, iesind din diktatura cu sechelele unui copil batut , abandonat si subnutrit.

A sosit momentul sa inversam aceasta tragica bucla a destinului care a facut ca noi, parintii si copiii nostri sa sufere de depresie cronica.

Stergeti-va obiectivele fotografice de noroi! Observati cu atentie si veti evdea ca oamenii din tara aceasta se straduiesc sa supravietuiasca cu demnitate , fac lucruri adesea eroice, de cele mai multe ori ignorate.

A nins strasnic si niste doamne aviator au zburat prin viscol, sa salveze femei gravide si copilasi din mijlocul cimpului, din locuri inzapezite ; sunt niste oameni frumosi si au naturaleltea binelui.

Un filosof a spus odata ca, in loc sa privim mereu spre merele cele putrede cazute pe jos, ar fi mai folositor sa ridicam ochii, sa vedem copacii din jur plini de fructe coapte, zemoase, perfecte; trebuie doar sa ridicam ochii din noroi si sa intindem mina unii catre altii.

sa aveti cu totii o primavara blinda!

@Mihai Goţiu, un articol excepţional! Nota 10 ar fi prea puţin pentru aşa ceva!!!

Deci se poate!!! Şi chiar dacă nu pot să vin cu o istorie ca a celor 2 eroi ai articolului, iată totuşi şi modesta mea istorioară cu privire la o persoană din R. Moldova pe care o cunosc foarte bine:

La terminarea clasei I era unul dintre cei mai slabi elevi ai clasei. Dar o bătălie pierdută nu înseamnă încă şi pierderea războiului… până la terminarea şcolii medii erau încă mulţi ani. Cu îndârjire a început să cucerească materie după materie. Alţii, după doar câţiva ani au obosit şi s-au plafonat, eroul nostru însă era un “alergător de cursă lungă”… şi a mers mai departe. Iar la terminarea şcolii era acolo… pe podium… premiat cu o medalie de argint pentru rezultate deosebite la învăţătură, fiind totodată şi cel mai bun elev al promoţiei. Şi aceasta pentru că la momentul potrivit au fost două persoane care au fost acolo, i-au văzut potenţialul şi l-au susţinut: prima lui învăţătoare şi desigur mama.

Şi-a urmat desigur calea: facultate, masterat…

Valorile sunt lucrurile care lipsesc în acest moment României! Iar lipsa lor se traduce în şoselele cele mai scupe din Europa, bătrâni abandonaţi şi tineri care pleacă cu sutele de mii pe alte meleaguri…

Citi dintre cei care ne certam aici pe forum mai crede la virsta asta ca are acelasi potential de a face lucruri extraordinare? Si totusi fiecare dintre noi il are. Dar cultural sintem programati sa-l ignoram si sa alegem spaga si sindicatele, pentru ca momentan despre asta e vorba in scoala romaneasca.

Sunt cumva americani cei doi eroi? Sunt cumva romani cei care au spaguit cu 200 de lei(! – doar atat a ajuns sa valoreze) BAC-ul?
Dorinta de a invinge, posibilitatea de a-ti urma pasiunea sunt valori culturale. La ei, nu la noi, la noi nu exista acestea. La noi sunt valori dorinta de a minti si posibilitatea de a fura.
Cei doi eroi autisti au avut de invins numai propriul handicap, fiind sustinuti de cei din jur. Aici in Romania, cei supradotati au de invins nesimtirea si pizma din jurul lor. De asta ei castiga intotdeauna; de asta noi pierdem mereu.

@Gotiu

Puteti observa, in posturile 11 si 12 cum oamenii sunt incarcati de tristete si de minie ; unul zice ceva de sindicate, altul sesiseaza diferenta de fond cultural fata de alte natiuni – ambii incearca sa proiecteze inafara lor caza a ceea ce dinsii percep drept rau si insurmontabil.

Am fost invatati sa gindim asa.
Dvs. si intreaga breasla a “comunicatorilor ” ( cum frumos ati spus odata “povestasii”) aveti de indeplinit un rol social esential, acela de a repara ceea ce s-a stricat in 50 de ani de dictatura si propaganda bolshevika, in inca 20 de ani de propaganda haotica si explodare a valorilor si a standardelor de buna cuviinta si normalitate.

Francezii spun adesea , in viata de zi cu zi, daca ceva este in neregula sau defect : “C’est pas grave!” ( ” nu-i un capat de tara”, “nu-i bai!”) ; se sustin unii pe altii, se incurajaza.- alt exemplu de fond cultural ce poate fi luat ca model.

Totul depinde de felul cum fiecare dintre noi isi joaca rolul…dar si de cum comunicatorii spun povestea!

Copiilor , seara la culcare, le spunem povesti de succes , cu eroi pozitivi si final fericit (si acestea sunt adevarate si mai numeroase decit povestile rele).

In mod normal, intr-o societate sanatoasa si robusta, povestea celor 2-3 despre care se presupune ca ar fi candidati la bac …nu ar face obiectul interesului media …e o poveste ‘din tomberoane” care nu ne invata nimic.

D-l psiholog David de la Cluj va poate confirma faptul ca principiul fundamental in educatie si in cresterea copilor ( dar si in psiho-terapie) este motivarea pozitiva, re- conditionarea, inlocuirea paternurilor gresite …

( mentionez ca nu am fost niciodata nevoit sa imi cumpar examene si, slava Domnului, am dat destule si cu succes; sora mea este in plin bac; nici ea nu a trebuit sa mituiasca pe nimeni – e un copil normal si destept; profesorii o trateaza cu respect… nu are complexe fata de alte culturi sau fata de tinerii din generatia ei. daca tot vorbim de procentul de rebuturi…de ce tinem motris sa luam bucuria si legitimitatea celor care sunt “comme il faut” ???)

@Robin: Dati-mi voie sa nu-mi asum raul care nu imi apartine.
Sa lupti cu propriul handicap sa sa reusesti, iata o poveste de succes. Povestea este insa facuta poveste de ceilalti din jurul, cei care ii sustin pe cei ce reusesc. La noi e invers: cei normali sau supradotati sunt constransi sa lupte cu handicapul celor din jurul lor. Iar cei din jurul lor, handicapati nu atat mintal cat sufleteste, sunt cei care spun povestile. Si povestile lor nu sunt unele de succes, ci asa cum le vedeti: de furt si inselaciune.
Cat despre povestile pe care le spunem copiilor la culcare (daca le mai spunem asa ceva, desi ma indoiesc), cand ati citit ultima oara Capra cu trei iezi? Sau povestile cu Pacala si Tandala? Va sfatuiesc sa le recititi cat mai urgent, sa vedem atunci daca nu cumva veti hotari si dumneavoastra ca nu e cazul sa ne asumam raul care nu vine de la noi, cei care nu ne simtim solidari cu ceea ce este in jurul nostru.

Argumentaţie falsă.

1. Nu vorbim de copii autişti, ci de indivizi comuni, absolut normali.
2. Autiştii ăia n-or progresat fiind siliţi să înveţe chestii ce nu le plăceau, ci găsindu-li-se un domeniu de interes – e fix inversul bacului nostru, sistemului de învăţământ în general.

Copiii n-au pierdut nimic, absolut nimic. Înclin să cred că sunt mult mai câştigaţi cei care au copiat lejer decât cei care au tocit aiurea.

Cred că o spun a n-şpea oară: dacă bacul ar fi ceva serios ar fi tratat serios. Dar când absolut oricine poate avea o diplomă gen “Spiru Haret” e preferabil să nu te surmenezi excesiv.

Nu pot să pricep cum ingurgitarea forţată a unei găleţi de cunoştinţe neplăcute d.p.d.v. personal şi inutile d.p.d.v. financiar ţi-ar da un start mai bun în viaţă.

Cei care au tratat şcoala realist – ca pe o chestie obligatorie, dar inutilă, pe care s-o bifezi cu minim de efort – au fost mai câştigaţi. Au putut să citească ce le plăcea sau pur şi simplu s-au distrat.

Când bacul va avea o legătură directă cu salariul câştigat mai târziu toţi îl vor lua foarte în serios şi vor toci pe rupte chiar de vor fi nevoiţi să scrie exegeze la Confucius în original.

Până atunci lăsaţi elevii să se distreze şi profii să-şi mănânce prăjiturile.

@Robin:

desigur, tuturor ne plac povestile frumoase, cu happy-end, dar nu avem parte doar de asa ceva in viata; a le ignora pe cele care nu ne plac, nu rezolva problema;

tot de la psihologe am invatat ca primul pas in rezolvarea unei probleme este constientizarea, asumarea si intelegerea ei; doar apoi vine re-constructia;

nu faptul ca se spune ”urita” e problema, ci faptul ca apoi nu se spune si o poveste frumoasa;

in prelucrarea inconstienta de informatie (lucrarea de doctorat al lui David ) se demonstreaza, pe baza de experiment, ca nu negarea unei probleme (unui fapt, a unei credinte) este cea mai buna metoda de de-contaminarea, ci metoda informatiilor alternative si contradictorii;

daca e ceva de condamnat la presa (de buna-credinta) nu e faptul ca prezinta povestile urite, ci faptul ca nu se merge mai departe, oferind si povestile frumoase, ca alternativa contradictorie la prima poveste

@TitusL: 14

nu va suparati, vorbim de lucruri diferite . si suntem in situatii diferite.

eu, da, spun povesti la culacare copiilor, din cele cu eroi pozitivi si cu binele care invinge raul .

incercam sa ii spun d-lui Gotiu ca faptul de a exagera abaterea de la norma…agraveaza situatia.

copiii supradotati sau cu intelect peste medie se descurca intotdeauna, daca au o familie iubitoare ( uneori chiar si in absenta acesteia).

succesul si realizarea de sine nu tine exclusiv de cantitatea de bani acumulata.

daca suntem de acord ca avem niste tare culturale ( care ne-au fost si inca ne mai sunt impuse)…atunci trebuie sa fiti de acord ca trebuie si putem sa schimbam asat!!! nu vom schimba nimic cainindu-ne ca doi golani se prefaceau si debitau timpenii ca sa se “traga in poza’ si sa devina vedete ( sau sa faca un ban…).

rolul social al mediei trebuie asumat de catre practicantii acestei vechi si nobile indeletniciri.

chiar si faptul ca dvs. va pasa si incercati sa gasiti solutii…exprima mai curind o stare de bine decit una de rau!

@valer:

credeti ca au citit ori ca sunt mai castigati?

nici matematica si nici fizica, desi optiunea mea personala era catre disciplinele umaniste, nu mi s-au parut a fi informatii inutile sau neplacute; la randul lor reprezentau o poveste placuta, despre cunoastere;

dar asta e meritul unora dintre profesorii mei

Un articol si un subiect super.In disolutia si dezbinarea sociala dar mai ales in prabusirea morala in care ne aflam si in care se afunda tara ,acest articol te aduce cu picioarele pe pamant si iti reaminteste adevaratele valori si valente ale naturii umane.

Sincera, nu inteleg care este mesajul pe care incerci sa-l transmiti. Ce are autismul cu elevii care isi platesc BAC-ul sau cu profesorii care primesc banii.
Autistii, la fal ca si alte categorii de oameni cu handicap, primesc o atentie deosebita in vest. Ca sa nu mai spun ca multi oameni din IT sufera intr-o masura mai mare sau mai mica de aceasta … “boala”.
Scoala romaneasac este bolnava si nu acorda atentia cuvenita elevilor sanatosi. Ce sa mai vorbim de alte categorii.
Buba scolii romanesti este ca este indreptata spre cei 3-4 posibili premianti dintr-o clasa, in loc sa educe si formeze competente la 70% din elevii medii(romanii le spun oarecum injurios mediocrii)!!
Scoala romaneasac ar putea invata ceva de la popoarele germanice care se orienteaza pe … elevul … mediocru!

@Robin: Va vad om optimist, cu siguranta tanar, abia iesit de pe bancile unei universitati. Nu ati avut inca timpul sa obositi.
Va recomanda ca in cazul in care le spuneti copiilor povesti cu eroi pozitivi si cu binele care invinge raul, sa emigrati cat se poate de urgent, azi, daca puteti. Altfel va expuneti copiii la un soc afectiv si comportamental provocat de disonanta cognitiva (uf ce de termeni de specialitate! sper ca-i folosesc cum se cuvine) aparuta intre ceea ce interiorizeaza ei si ceea ce se intampla de fapt.
Sau nu emigrati, nu conteaza, o vor face copiii dumneavoastra la maturitate, tocmai pentru a scapa de acest soc. Vor fugi mancand pamantul, tocmai pentru ca ce vedeti la stiri nu mai sunt abaterile de la norma – exagerate sau nu – acestea sunt norma. Cititi va rog cu atentie ce scrie valer. Cititi va rog cu atentie ce scriu tot felul de indivizi care par certati (cel putin) cu legea bunului simt pe aici pe voxpublica.
Eu spun ca daca veti citi si povestile pe care vi le-am recomandat mai sus veti intelege ca de fapt, ceea ce suntem invatati sa consideram noi normal si bine, nu face parte din realitatea romaneasca, cea adanca si manifesta cea care este ca un val de hula (interesant, ce cuvant potrivit!) caruia nu i te poti impotrivi.

@Mihai Goţiu: 16

Nu vorbeam de “denial” ..de care suferim cronic..( probabil o adaptare la climatul diktaturii in care trebuia sa folosim din greu refularea ca sa nu ne sufoce absurdul situatiei)….ci vorbeam de continutul excesiv denigrator si generalizator din media ..ce targeteaza anumite grupuri, creind clishee socio-culturale , perceptii negative, preconceptii .Exemple:

- in discursul public ( politicieni dar si oameni de media) – categoriile profesionale sunt denumite “categorii sociale” ( acestea din urma fiind categorii de virsta, sex, nivel educational, mediu de provenienta, status marital, grup etnic sau religios, etc) ..unde “social” e ceva “nashpa”..de saracie..deci neinteresant, ne-productiv.
- persoanelor trecute de 50 de ani li se spune ‘batrini”, iar doamnelor li se spune “femeia..”
-seniorilor li se spune ( cu oarecare naduf) “pensionari”.
- oamenilor care triaiesc din munca si venituri salariale li se spune ‘amariti”- copiilor li se spune “prichindei”
( toate acestea sunt clishee verbale media care au constituit o noua “limba de lemn”…si care constituie o comunicare cu efect psihologic detrimental)

- in discursul public mediatic , odata cu identificarea unei situatii socante, neplacute ( fie ea si “trasa de par”, cum se intimpla adesea)…se “trag concluzii” cu caracter generalizator ( cind mai “healthy” ar fi sa se insiste pe caracterul particular al unui astfel de caz , dar si pe solutii, exemplele normale).

- cultivarea artificiala si tenace a diferitelor tipuri de conflicte si tensiuni intre grupurile ce compun sociatatea este un grav defect de conceptie, complet detrimental vietii publice, educatiei, mentalului colectiv si functionalitatii colectivitatii .

Generatiile post-decembriste au fost private de alternativa, prin expunerea la un peisaj media exploziv, proteiform, centrat pe “demascare” , negativ si ingrosarea tuselor grotesti . Dinamitarea modelelor si a regulilor simple si normale de viata ( cum ar fi ca toti copiii trebuie sa mearga la scoala, unde trebuie sa se poarte cuviincios si sa invete carte, ca oamenii tineri trebuie sa manifeste respect fata de cei mai virstnici, ca oamenii dintr-o familie, societate, natziune isi sunt unii altora datori cu respect, solidaritate;etc) a creat ( daca mai era nevoie) ..demotivare si scaderea self-esteem .

Psiho-social vorbind, o societate nu se poate redresa si nici eficientiza economic pe acest fundament.
Iar dvs. va aflati chiar in situatia de a “spune povestea”.

Orice poveste poate fi spusa din mai multe perspective…s-o alegem pe cea adevarata si care sa imbunatateasca.( este obligatia si rostul social al media).

Si totusi ma intreb daca cineva are idee ce este cu … autistii …
Autistii(si am cunoscut astfel de copii) sin copii deosebit de inteligenti dar care au o problema … sociala si de adaptare. Dar sint SUPER INTELIGENTI.
Cu atentia cuvenita, ajung profesionisti bui. Dar problema lor consta in … neadaptarea sociala, frica de situatii necunoscute si incapacitatea de a empatiza.

Deci, tot nu inteleg ce are de-a face BAC-ul cu povestile fericite a doi autisti(pe discovery a rulat un film in care se explica ca, creierul acestor oameni este incapabil sa filtreze lucrurile neimportante = handicap)

@TitusL:

va asigur ca experienta mea de viata si profesionala este diferita de ceea ce dvs. va imaginati si am motive temeinice sa gindesc astfel.

nu am resimtit niciun soc cultural sau profesional la contactul cu civilizatiile mai solide\stabile din vestul europei si cu medii profesionale supraspecializate.

povestile cu continut etic si final fericit sunt la tot pasul.

lumea pe care o vedeti la tv.sau o cititi in gazete este doar ceea ce aceasta ‘cotzofana hoatza” scurma cu ciocul prin noroi.

motive de amarciune sunt destule, dar ce ar fi viata fara amaraciun? cum putem sa ne cunoastem valoarea daca nu confruntindu-ne cu realitati ostile ( din toate timpurile geniile si oamenii supradotati au dus-o greu in raport cu media ..by the way..nu cred ca educatia ar trebui concentrata pe medie ..ci ca ar trebui sa dea fiecaruia sansa potrivita inclinatiilor fiecarui individ ).

este o idee falsa si perfida sadita in mintea si sufletul acestei natiuni ( prin media, programatic!!! asta e …vicios!) ca “noi nu putem”..”noi suntem inacapabili”..”la noi e atit de rau”..( conteaza sistemul de referinta ..dak ne nasteam in siberia, bangladesh, ucraina, belarus…era cu mult mai rau!!! .

nu stiu ce intimplari va fac pe dvs. sa fiti asa de mizantrop dar eu gasesc in fiecare zi mii de motive si situatii care imi valideaza perceptia si ma motiveaza.

nu va lasati coplesit de vestile proaste ..ele sunt selctate zilnic dupa acest criteriu ( cele bune “nu fac rating’ si nu vind gazeta)…

@olanda:

nu cu BAC-ul are legatura, ci cu refuzul unor oameni de a-si folosi cel mai teribil armament din dotare – mintea; cazurile celor doi autisti sunt doua exemple despre potentialul nativ al mintii umane care ramane nefolosit;

unul dintre scopurile scolii este si acela de a antrena mintea; daca acest lucru nu se intampla, potentialul in discutie nu are sansa de a fi vreodata exploatat

@Mihai Goţiu:

@Mihai Goţiu:
Stiu ca multi ma vor gasi circotasa, dar … am cunoscut alte siteme de invatamant si pot face comparatia.
Motorul care face un copil sa invete este … MOTIVATIA. Dupa aceea, nu orice copil are rabdarea sa invete, unii sint mai buni cu “minile”. Invatamantul olandez face aceasta diferenta si incearca sa vina in intimpinarea copilului. Ideea este sa educi un copil MULTUMIT si ARMONIOS, un om care va creste in ritmul lui atunci cind si-a gasit motivatia.
Unele culturi functioneaza pe baza de PUSH si nu de motivatie. Si astfel apare fenomenul coruptiei si al platirii de examene si diplome fara valoare. Este NOT DONE ca, copilul tau sa nu faca o facultate, nu conteaza cum si nu conteaza ca acea diploma nu este recunoscuta nicaieri …

@Mihai Goţiu: 25

Inteleg ca dvs. va propuneti sa indreptati aceasta neregula si sa ajutati la utilizarea mai buna a potentialului intelectual al concetatenilor dvs. ?

daca nu ai principii pentru care sa i-ti dai si viata daca este nevoie,daca furi un ou ,un bou sau o diploma de bac nu conteaza.Asta este,stavilarul a fost rupt demult si puhoil nu mai poate fi oprit

@Mihai Goţiu:

Si in loc sa antreneze mintea promoveaza, uneori impreuna cu familia, cumintenia supunerii si a umilintei nu cumintenia bunului simt si a educatiei,asa cum ar trebui. Si promoveaza smecheria si “stiinta de a te descurca in viata”.Si pupincurismul.
Iertati-ma, domnule Gotiu,imi vars naduful pentru ca ati scris obiectiv o serie de articole privind invatamintul iar unele comentarii mi se par insuportabile.

@Robin:

nu sunt in contradictie cu ceea ce spuneti, dar faceti aceeasi greseala pe care o acuzati: generalizati;

au existat ziaristi, ziare, televiziuni care au prezentat viata asa cum spuneti, dar alegerea publicului a fost pentru… ”gaina care a nascut pui vii”;

cei care au facut un atlfel de presa au fost nevoiti sa se reprofileze sau sa renunte la presa;

sa va dau alt exemplu: manelele – ”Fratii Peste” ori ”Albatros” (parintii manelistilor de astazi) vindeau sute de mii de casete in pietele din Romania intr-o perioada in care presa nu a scris nimic despre ei; primii manelisti s-au impus, de asemenea, fara ”ajutorul” presei – in momentul in care televiziunile comerciale s-au manelizat, manelizarea era deja un fenomen social;

pentru a avea o presa de care vorbiti d-voastra este nevoie de o cerere sociala pentru asa ceva; din pacate aceasta cerere este prea mica pentru a sustine un astfel de proiect; rand pe rand, proiectele sociale/culturale ale televiziunilor comerciale (asa firave cum au fost) au cazut din lipsa de cerere;

desigur presa ar putea genera o astfel de cerere, dar pentru aceasta ar trebui sa existe un Mecena care sa o sustina (masiv), macar 2-3 ani, un astfel de proiect, pana cand s-ar crea o piata

@olanda:
Aveti dreptate, dar asta tine de situatia culturala si educationala a fiecarei natzii in parte.
In Olanda starea materiala este la nivel maximal dupa standardele europene, ceea ce aduce cu sine o anumita larghetze si specificitate ( clase cu numar mai mic de elevi, clase specializate,profesori pe grupe de virsta si tip de cerinta, etc).
In danemarca deasemeni, daca un elev – indiferent de starea materiala manifesta aptitudini, este absorbit ( cu bursa) in sistemul academic ( in timp ce in Romania se induce copiilor- prin media !!!- conceptul ca “nu-ti trebuie scoala ca sa reusesti in viata”)
Romania este o tzara in care procentul persoanelor adulte cu studii post-liceale este sub 10% – ceea ce este foarte putin fata de media europeana…iar resursele umane si materiale alocate asigurarii accesului la educatie sunt foarte limitate, insuficiente.

Statutul de “tzara dormitor”..sau “tzara rezervor de fortza de munca ieftina si partzial calificata” nu ne onoreaza si nici nu este corect fata de potentialul acestei natziuni.

Adaptarea la curricula vest europeana, cu pastrarea unor elemente ce tzin de specificul natzional(+ limbi strine si competentze digitale), ar fi solutzia cea mai rapida de a schimba lucrurile..dar asta costa timp si bani…(vai! n-avem bani!!!!)

(Niste pusti jucau WOW ; erau foarte buni, ajunsesera aproape la maiestrie..dar AU PIERDUT ! Motivul au investit prea mult in economie si aparare si prea putin in educatie !)

@lex:

incerc, caut, propun teme, provoc, irit, doar-doar reusesc sa-i conving pe oameni sa priveasca din mai multe unghiuri si sa caute propriile raspunsuri la problemele pe care le semnalez;

uneori reusesc

@Mihai Goţiu: 31

Nu generalizez, doar contabilizez .
Conceptul de media comerciala la care va referiti , constrinsa de nevoia de “vandabil” este o capcana (limiteaza profesionistii in domeniu, tradeaza publicul, exclude rolul social al mediei si codurile etice de practica).

Sugerati ca exista constringeri de natura editoriala care impun un anumit tip de propaganda?

Sugerati faptul ca publicul este o masa amorfa, manelistoida si care prefera deseurile si tabloidizarea?

Ceva nu se leaga logic in argumentatia dvs.

Media ca instrument de propaganda si marketing , care a confiscat spatiul public si filtreaza “informatia’ ( stitzi bine ca este asa, nu cred ca trebuie sa exemplific) este captiva si …la fel de trista ca si copilasii aceia care isi imaginau ca fac o chestie “suuuper” filmindu-se in poarta scolii .

Nu va ancrasati in clishee si ideologizari! Sunteti prea tinar si puteti face mai mult bine.

Orice problema , cum spuneam, poate fi abordata din mai multe perspective.
Chiar si abuzurile de natura corporatist- ideologica pot fi denuntate sau ocolite . Miza cea mare este viitorul copiilor nostri si al nostru al tuturor, aici sau aiurea, dar ca o natzie sanatoasa ( fiind ardelean intelegeti mai bine )… Deci ..nu va lasati intimidat si nici dus de val.

Scrisul sau vorbitul prin media este in primul rind un act de responsabilitate sociala, abia pe urma un job, un talent,un hobby, un passe-temp, sau o cariera.

Totul e sa fim onesti, documentati si sa privim la consecintele cuvintelor noastre.

…

sora mea s-a intors de la bac- Romana.
Expertiza ei ( trebuie sa o credem, e direct implicata)este ca a fost mai bine ca s-a procedat asa, separindu-se probele orale de cele scrise, inlocuindu-se notele cu certificarea unor competente.
Proba a constat in analizarea unui text la prima vedere ( cu itemi de comunicare verbala, intelegere a textului, analiza literara).Timpul de examinare 15 minute. Dupa structura probei estimez ca vor fi 10 -15% respinsi la nivel national .

cnn.com/2010/CR../

Poate parea off topic. Intrucatva este, dar nu intru totul. Este doar un exemplu de legislatie dintr-o tara care ne este atat de familiara ca ne raportam mereu la ea. Cazul in sine este un efect pervers al legislatiei, dar nu asta vreau sa reliefez, nici macar legea (legile) ca atare, ci duritatea lor si intransigenta cu care sunt aplicate. Si asta, ca sa fur un pic, pentru ca exista cerere sociala.

@Robin:

nu sugerez ma refer la constrangeri editoriale/manageriale/patronale, ci la o stare de fapt: nu exista cerere sau exista o cerere prea mica;

un exemplu mai frivol: sa zicem ca produc caș, cel mai bun caș din piata, dar langa mine e cineva care vinde branza (din care jumatate e zer) la jumatate din pretul pe care il cer eu pe cas; 90% dintre cei care vin in piata cumpara branza de la vecinul, iar eu raman cu casșul nevandut, cei 10% care cumpara de la mine nu ma ajuta sa-mi acopar costurile;
daca nu apare un Mecena care sa-mi acopere pierderile pana cand lumea se obisnuieste sa plătească mai mult pe caș dar sa primeasca o marfa mai de calitate, nu-mi ramane decat sa ma apuc si eu sa fac branza umflata cu zer ori sa ma apuc de altceva;

e un exemplu simplist (si poate d-voastra va place mai mult branza decat casul ) , dar asta e situatia: piata a fost ocupata de branza ieftina si e greu (nu neaparat imposibil) sa impui un caș care chiar daca e mai bun, costa de doua ori mai mult

@Mihai Goţiu:

Precizare: in #30 nu m-am referit la comentariile la acest articol in mod deosebit, ci si la cele de la articolele anterioare privind invatamintul.

@ Gotiu : 32 ,34

Si totusi dvs. asumati un rol social al profesiunii dvs . atinci cind incercati (si uneori reusiti) sa incurajati pe cei care va citesc sa gindeasca “mai bine”.

Rezulta ca nu faceti doar un act strict comercial ( exemplul cu brinza\casul e frust dar ma face sa ma gindesc la tirgurile ardelenesti atit de pline de miresme imbietoare si de lume buna, frumoasa, curata si autentica).

Profesiunea jurnalistica NU se poate desfasura doar in comercial si chiar daca este capturata temporar ( cazul nostru ) oamenii de media ( cei de buna calitate) reusesc sa “strapunga” si sa se orienteze spre scopurile si pricipiile fundamentale ale profesiunii .

Citez citeva dintre aceste principii si valori morale si de buna practica :

“”"”Ethics in media is not an oxymoron.

–Autonomy / people make their own choices without manipulation
– Nonmaleficence / do no harm
– Benificence / help people
– Justice / fairness, treat all people alike
– Fidelity / honor commitment to those you serve
– Veracity / truthfulness

In terms of Prescriptive ethics for the media as a whole, probably the best overview comes from Hutchins Commission for Freedom of the Press. It found five “requirements” for the media:

•The media should provide a truthful, comprehensive and intelligent account of the day’s events in a context which gives them meaning.

•The media should serve as a forum for the exchange of comment and criticism.

•The media should project a representative picture of the constituent groups in the society.

•The media should present and clarify the goals and values of the society.

•The media should provide full access to the day’s intelligence.

JOURNALISM :
o– Prescriptive: Seek the truth and report it; Minimize harm; Act independently; Be accountable (from the SPJ code).
o– Proscriptive: Do not plagiarize; Do not lie; Do not hurt people; Do not accept gifts or favors; Dont be afraid of criticism.
o– Special circumstances:Crime reporting, covering trials and other controversies. — See “Covering Crime and its Victims” by Suzette Hackney.
o– Roanoke Times reporting guidelines for suicides, rapes, juveniles etc.
o– See “Journalism Ethics” by David Krajicek
o– Ongoing issues — See Poynter Institute’s Ethics pages “”"

va las. mi-a facut placere discutia.

ramin la parerea mea- impreuna putem schimba totul in bine.

Mecena va aparea atunci cind lumea afacerilor isi va asuma rolul sau social specific si se va curata de putregaiuri si coruptie..Pina atunci…

@Robin:

ok, ms si eu, o zi buna

“reprezentau o poveste placuta, despre cunoastere”
Ei, unora nu le plăceau. Nu mi se pare o fază neapărat condamnabilă.

Nu împărţeam materiile în uman şi real, ci în plăcut / util şi restul.

Hai să clarificăm termenii:
“Plăcut” să zicem că ar fi ceva ce înveţi de bună voie, fără presiunea părinţilor, a profesorilor, fără recompensă financiară.

“Util” fie e o materie al cărei grad de aprofundare e direct proporţional cu salariul de mai târziu, fie nu e ceva ce vei folosi direct, dar statul nu se îndură să-ţi dea drumul din şcoală fără. Aici ar intra un minim de exprimare corectă, istorie, geografie – cum bacul e absolut la mişto, nici această a doua definiţie a “utilului” nu poate să intre îm discuţie.

Cum absolut corect spunea @olanda mai sus dacă nu există motivaţie, recompensă, atunci tot sistemul se duce naibii oricât de coercitiv şi serios ar fi.

La cinşpe-nouăşpe ani nu mai vorbim cu un copil care trebuie îndemnat cu bota sau convins să înveţe “c-aşa-i frumos”.
La vârsta asta poţi estima deja ce o să lucrezi. Dacă diploma e o formalitate atunci mai bine te relaxezi în aşteptarea serviciului în care în sfârşit o să înveţi meserie. Sau toceşti în afara şcolii ce ar putea să-ţi fie util. Câţi absolvenţi de universităţi tehnice preferă să-şi treacă ultimii ani cu medii minime, angajându-se în schimb? Fiindcă le e de n-sşpe ori mai util ce învaţă la locul de muncă decât materiile din facultă.

Cred că merge o metaforă pentru sistemul de învăţământ dinainte şi după ‘89.

Înainte era ca şi cum ar fi fost un maraton pe toată ţara, iar premiile se dădeau celor care reuşeau să ajungă la sfârşit. Nu cine ştie ce premii, dar mai bine decât nimic.
După, încet-încet, s-a ajuns în situaţia în care toţi participanţii primau diplomă cum că au terminat. Iar premiile? “Vă faceţi singuri rost de ele”.

Mi se pare cât se poate de logic ca în condiţiile astea elevii să stea pe marginea stadionului, să mai fumeze câte-o ţigară şi facă mişto de cei câţiva fraieri care insistă să fugă.

Iar idealişti jelesc nostalgic: “Vai, ce frumos era înainte, ce sportivitate!”, “Nu era mai bine să fugi până dădeai tot din tine, până-ţi scuipai plămânii?”
Zău că nu, mersi, e mai bine pe margine.

Antrenarea minţii, mulţumesc – se plăteşte sau nu?

Hai să luăm seriile de dinainte sau de după ‘89. Care dintre elevi au ajuns mai bine financiar: tocilarii chinuiţi sau cei şmecheri care au fentat sistemul?

Vorbesc doar de realizarea financiară fiidcă asta-i cuantificabilă şi dezirabilă. Antrenamentul pentru distracţia proprie ar trebui lăsat la liberul arbitru.

@valer:

o sa revin cu un text despre motivatie/recompensa/bani azi ori maine

@miahi gotiu:
dumneavoastra sunteti prezent intr-una pe vox, ceea ce e bine, cred, dar ziceati ca mai sunteti si universitar. cand aveti timp de a raspunde la toate postarile? nu simtiti ca e un fel de drog, ca trebuie sa cititi repede ce mai zic oamenii?

@androidul cu sobolani:

discutiile cu oamenii (real sau virtual) fac parte din profesia pe care mi-am ales-o;

nu raspund la toate: unele, in ultima vreme din ce in ce mai putine, pentru ca nu merita/ altele pentru ca sunt de acord cu ele/ altele pur si simplu din lipsa de timp;

cand e vorba de o dezbatere argumentata, incerc, pe cat posibil, sa-mi fac timp, cu atat mai mult cu cat, in unele cazuri, imi amintesc de emisiunile tip ”midnight caller” pe care le faceam intr-o vreme la radio (de care mi-e dor si cu care, pe alocuri, seamana)

@gotiu, ‘intruna’…toate cele bune…

@androidul ,sau bate saua sa priceapa iapa

jobs.telegraph.../
evz.ro/articole../
ieri, iti scriam ca prioritatile Romaniei sunt sanatatea si educatia.azi, am mai primit o confirmare…

@Mihai Goţiu:

Daniel Paul Tammet (born 31 January 1979) is a writer with high-functioning autistic savant syndrome.

Tammet holds the European record for reciting pi from memory to 22,514 digits in five hours and nine minutes on March 14, 2004

Tammet can learn new languages very quickly. To prove this for a documentary film, Tammet was challenged to learn Icelandic in ONE WEEK. Seven days later he appeared on Icelandic television conversing in Icelandic, with his Icelandic language instructor saying it was “not human” and “genius!”

[...] Aici puteți citi primele două povești excepționale: ”The Living Camera” și ”Meciul vieți… [...]

Exemplele pe care le daţi se încadrează la categoria “freak show”. Adică, să ştii să faci mintal înmulţiri cu numere de 6 cifre nu e nimic altceva decât “freak show”, adică circ. O fi voinţă şi ambiţie, dar autodepăşire? Ăsta e nivelul superior de existenţă al omului, circul? Îmi pare rău.Poate că un autist e limitat sau aşa mai departe, dar dumneavoastră nu sunteţi, cred că sesizaţi diferenţa dintre circ şi normalitate.

sellerator-antispam

Un elev oarecare sta in fata calculatorului (daca are rabdare), vizioneaza, varsa o lacrima si ramane pe ganduri. Dar nu poate sta toata ziua in fata calculatorului; asa ca, intr-un final se ridica si pleaca. Are el ceva de facut. Peste o zi, la aceeasi ora, toate astea nu mai conteaza. De cate ori ne-am jurat ca ne schimbam si de cate ori am facut-o? Sa nu uitam, educatia de-acasa si spiritul national in care am fost crescuti isi iau tributul. Si chiar daca avem de ales, parca nu-i numa’ vina noastra…