Inteleg de ce-i zice “Land of Choice”

Recent un oficial de la turism ne-a anuntat revenirea locuitoarelor scandinave in Dobrogea. Planul ministerului e sa le atraga pe acestea asa cum se intampla in anii ‘70. Nu e prima initiativa de acest fel. Anul trecut s-a purtat o vie dezbatere privind publicitatea de pe diverse canale internationale. Drept rezultat intrarile strainilor in Romania au scazut.

O fi de vina si criza. Dar om fi de vina si noi,  care in ruptul capului nu ne punem in situatia unui strain macar o secunda. Cateva exemplificari mai jos.

Ca un englez tulburat

Cu doi-trei ani in urma am asteptat un cunoscut din Anglia la aeroport. Nimic iesit din comun, nici macar pentru el, pana cand am intrat cu masina in Bucuresti. Trebuia sa-l duc in Drumul Taberei.  “De unde stii pe unde sa mergi? “, ma intreaba. “Pai cum sa nu stiu? Aici locuiesc”, ii spun. “Si daca nu locuiesti aici?”

Intre timp in Bucuresti au aparut unele indicatoare care sa te indrepte spre un cartier sau altul. De baza ramane insa metoda intrebatului:  “Nu va suparati…” Dar daca nu vorbesti romaneste? Te bizui pe harta si speri ca situatia din teren se potriveste.

Iti cumperi insa o harta pentru fiecare oras romanesc? Anul trecut am traversat Romania de la un cap la altul. De la Timisoara la Albita.  In Timisoara ne-au trebuit 50 de minute sa trecem orasul desi duminica la pranz era aproape necirculat. Nu exista insa decat un singur indicator : “toate directiile”. Si va asigur c-am mers in toate directiile. Din centru spre zona industriala, inapoi in centru si apoi spre zona industriala. Doar GPS-ul ne-a scos de acolo.

Ceva mai tarziu in preajma Brasovului, nici un indicator nu-ti arata drumul spre Odorheiul Secuiesc. Asa ca usor vei ajunge la Sfantu Gheorghe, pierzand o ora de drum. Sau puneti-va in situatia unui strain aflat in intersectia de mai jos.

Si un act de turism curajos

Dinspre Sighisoara spre Brasov,  pe dealul de la Rupea vezi o cetate. Nu stiu nimic despre ea. De pe drum locul arata insa spectaculos si vrem sa-l vizitam, desi nici un semn nu ne arata ce-i acolo si cum am putea ajunge sus.

Indicatorul “se exista insa”. E adevarat doar pentru bastinasii care au experienta in tara lor. Mana autoritatii dornica de turisti l-a suit pe un stalp de lumina. O mica placa albastra, mazgalita cu vopsea, iti arata ca tocmai ai ratat accesul “cetate auto”. Vi-l arat in filmuletul facut la coborare.

Cine a pus indicatorul acolo stia ce face. E preferabil sa nu-l vezi si sa ratezi drumul. Dupa 20 de metri de beton drumul se desfunda. O mana de gospodar din land of choice s-a ocupat insa sa faca ceva lucrari. Pe drum e aruncata ceva piatra de rau. Cred ca la inceputuri era un drum de carute, latit acum cu piatra. Apa a sapat insa la vale un sleau frumusel, de pana la 30 de centimetri uneori. SUV-ul stie si 4×4 dar nu e chiar off-road. Sa-l incercam dar mai cu mila si mai mult pe iarba.

Masina nu face fata insa si la un moment dat ramanem suspendati pentru cateva secunde. Noroc de gravitatie care ne trage inapoi la vale si ne aseaza toate rotile pe pamant. Cetatea e inca destul de sus. Daca ai avea timp si noroiul nu te sperie poti s-o iei pe jos, banuiesc ca nu e mult. Si teoretic ai putea sa-ti lasi si niste bani la Rupea. Nu e cazul, eu am lasat doar cateva injuraturi.

Probabil ca multi dintre voi o sa-mi spuneti ca mai exista o cale de acces, ca merita sa vizitezi locul si ca pe ansamblu sus acolo ar putea fi ok. Puneti-va insa in situatia unuia venit din vest si obisnuit cu marcaje, cu table care-ti dau istoria locului si cu marketingul aferent.  Dupa o saptamana va sti sigur de ce-i spune “land of choice” in reclamele de l-au adus aici: oriunde se va afla va avea de facut o alegere dificila, bazata de cele mai multe ori pe fler. Sper sa le functioneze!