RSS Feed

Într-o mare de ştiri externe grave, un băiat de la ANAF

vezi toate articolele de
18 Jul 2016 la 13:48 2 comentarii 2313 vizualizari.

Am fost copleşiţi, cum era şi normal, de ştiri de importanţă maximă din Franţa, Turcia, SUA. Dar aş vrea să nu las nesubliniată importanţa declaraţiei unui funcţionar ANAF la sfîrşitul săptămînii trecute. Aşa cum aş sublinia şi faptul că iată se mai şi întîmplă să fiu de acord cu colegul de platformă, Stelian Negrea :) , cînd subliniază diferenţa dintre lupta cu sclipici cu corupţia politică şi liniştea de mormînt în ce priveşte evaziunea multinaţională condimentată de lobby agresiv, inclusiv pe linie de ambasadă.

Aşadar, Ionuţ Mişa de la ANAF a spus printre altele, următoarele într-o discuţie cu Ziarul Financiar:

„Am avut un caz al unei companii din top 10 cifră de afaceri din România care scotea banii prin salarii nejus­tificate. După ce le-am arătat raportul, au plătit la buget a doua zi 27  milioane de lei cu tot cu penalităţi de întârziere şi accesorii. E o practică foar­te des întâlnită”, a explicat Mişa.

El spune că până în 2013  ANAF-ul nu a urmărit aproape deloc această zonă.

„Avem o analiză pe transfer pricing făcută la nivelul Direcţiei Generale Mari Contribuabili la sfârşitul lui 2014, iar din analiza pe care am identificat-o atunci privind sumele suplimentare  am ajuns la o sumă suplimentară de un miliard de euro numai pe marii contribuabili. Atunci însă erau 2.400 de companii acoperite de Direcţie“, a explicat Mişa.

„Avem companii care de 4-5 ani de zile au rata profitului între 1,9% şi 2%. Lucru care este evident destul de supărător pentru că este foarte puţin probabil ca cineva să gândească un anumit business şi să reuşească să îl facă la acelaşi nivel constant astfel încât rata profitului să fie în permanenţă aceeaşi. Este foarte mic, nu ar mai justifica o afacere în sine. Mai ales o afacere mare, de anvergură în România. Ar fi mult mai simplu ca respectiva companie să depună banii la bancă sau la un fond de investiţii şi să obţină un randament financiar mult mai bun şi mult mai justificat.“Oficialul ANAF a mai spus că în principal companiile scot bani din România prin plăţi suprevaluate de bunuri şi servicii, apoi prin plăţi/bonusuri pentru management dar şi prin plăţi de milioane de euro pentru firme de avocatură sau chiar de consultanţă fiscală, care teoretic ar trebui doar să găsească căile legale de micşorare a bazei de impunere. (sursa)

Ce completări aş avea pe lîngă aceste critici cum că ANAF a funcţionat doar pentru businessul neblindat lobbystic şi politic. Că ne facem iluzii dacă credem că putem sancţiona multinaţionale serios fără mişcări politice de sprijin. Chiar dintr-un citat de mai sus se desprinde o altă realitate: m-ai prins, plătesc şi gata. Deci fără cătuşe, închisori, prejudicii etc. Chestie care nu prea e în regulă, dar care e principala problemă a multinaţionalei în legătură cu banul public: plătesc ceva doar dacă mă prinzi.

Trebuie să ne recunoaştem problema mai europeană decît vrem noi s-o imaginăm. Aceste multinaţionale nu pot fi puse în gardă la modul serios fără presiune instituţională şi politică transnaţională. Un exemplu. Deocamdată au loc negocieri separate naţional cu Google, ceea ce ne arată cît de aiurea e Uniunea Europeană în relaţiile esenţiale de taxare: e bună pentru profit, nu e bună pentru taxare. Google nu e singur, desigur, doar purtăm discuţii ipocrite despre paradisuri fiscale în timp ce de la Londra la Luxemburg se joacă tontotoroiul.

Fostul şef ANAF spunea şi el de cît de greu le iei banii multinaţionalelor şi-i acuza pe actualii şefi că se pricep la optimizare fiscală pentru multinaţionale, nu la colectat taxe. Previziunea mea e că nici nu vei putea s-o faci doar cu ANAF. Lor le convine relaţia cu o instituţie slabă. Tocmai de aceea trebuie iniţiate legi noi,  trebuie să vină idei guvernamentale pentru taxare serioasă, nu glume care nici nu ating c-o floare evaziunea cu subterfugii intra-corporate.

Este totuşi un semnal important venit dinspre o instituţie din România. Ar putea fi ciobită şi paradigma celebră cu statul hoţ, cînd de fapt statul e mai curînd furat la greu şi de prea multe ori cu acordul său voluntar (prea multă presiune lobbystică) sau involuntar (personal puţin, slab pregătit, fără susţinere reală).

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!