Învăţămîntul românesc e în picaj, dle Funeriu!

Mda, dar cand nici min de interne nu stie numele unei infractiuni, la ce sa te astepti!

Cand o fosta miss ajunge sus, cand diversi absolventi de partculare ciudate ajung la putere, e clar ca nu e bine!

Hai, “succesuri’!

Toata rOMANIA “functioneaza” asa (prost).
Asta nu “explica” nimic.

nu s-a schimbat nimic in rau in ciuda alarmelor trase de tembeliziuni in stanga si in dreapta. in ultimii ani, notele la titularizare au fost distribuite cam la fel: o treime sub 5, o treime intre 5 si 7, o treime peste 7.

si care-i problema? cand vin sa dea concurs cei care nu gasesc un post de vanzator la aprozar (unde salariul e mai mare si stresul mai mic), ce vreti? numai note de 10?

si cu ce ii ajuta pe cei care au luat 10, nota respectiva? ca sa devina titulari mai trebuie sa existe si un post titularizabil. ani in sir unii suplinitori au luat note peste 7 si tot suplinitori au ramas.

la anul o sa fie mult mai vesel. sa vezi redistribuire de avere – ca e an electoral. cine e mai harnic la lipit afise va avea cea mai buna sansa la concurs, si daca mai si deschide usa directorului cu capul, nu-l mai clinteste nimeni din post.

sa vezi atunci calitate in invatamant, parol!

” Nu vă speriaţi prea tare, dle Funeriu: nu de anul ăsta, nici de anul trecut,”, ci chiar de pe timpul cind era profesor dl Cristian Teodorescu. Chiar daca dinsul o sa nege, mai exista lume care sa stie ce fel de scoala se facea pe atunci.
Ca atare, dl Teodorescu nu este deloc indreptatit sa-i dea lectii unuia care si-a facut studiile prin alte zari de farmec pline. Iar aici incearca sa dreaga ceva in ciuda cerbiciei unora.
Si-apoi, a-l acuza pe Funeriu, ministru doar de vreo 2 ani, de prapastia actuala din invatamint este o mizerie de nedescris. El a pus doar o oglinda in fata multora.

Pai Funeriu e primul care a stirnit raharul din mafia universitatilor. Si din pacate, numarul celor care il sustin tinde spre zero.
Ar mai fi ceva: invatamantul a fost distrus de ideea creata numita admitere la facultate pe baza de dosar, facuta inainte de uniformizarea notarii. De la ideea asta creatsa au aparut studentii la electronica, proaspat absolventi de licee foarte slabe, care nu stiau ce-i ala sinus sau cosinus.

Victor L,

Daca sinteti adevaratul Victor L, ma dezamageste ce ati scris aici. Un om educat si cu imaginatie ca dvs. ar trebui sa-mi dea dreptate pentru ceea ce se intimpla in invatamint. Si am precizat, dinainte ca Funeriu sa fi ajuns ministru. Plus ca despre invatamintul de pe vremea lui Ceausescu am scris eu pe acest blog, ceea ce se pare ca uitati.
Cui ati fi vrut sa adresez acest text? Portarului de la minister?

Bogdan,

Ma tem ca ati uitat de Miclea, cel care a vrut sa faca reforma in invatamintul superior si a fost dat jos de la conducerea ministerului pe vremea lui Tariceanu.

invatamintul romanesc este in picaj din 1990. Odata cu desfiintatra concursurilor de admitere si a examenelor de absolvire dure s-a perdut respectul pentru scoala si carte. Una era sa intri la facultate sau liceu tu unu din trei patru pe loc la liceu sau 8-10 pe loc la facultate, si cu totul altceva azi cind uite te primeste la facultate si fara bac. Ce poate fi mai jos de atit. De aici lipsa de respect pentru scoala.Una era sa intri pe baza de concurs sa tragi cu dintii sa te mentii sa inveti pe rupte pentru ca altfel stiai ca nu teminai nu iti luai diploma, si cu totul alta acum cind intri cum vrei unde vrei faci scoala la bascalie ca bacul il iei copiind si pe spaga, iar licenta iti iei proiectul de pe internet cu 200 euro si spaga coerspunzatoare la profesori. Aici s-a ajuns profesorii se fac ca preda si elevii sau studentii se fac ca invata.Profesorii iau banii ceilalti iau o diploma cu care te poti sterge la popou si nici acolo nu este buna ca este facuta din hirtie tare.

De Funeriu sr. stie cineva ceva?
Pensionar prelungit, profesor la particulara, fiul e minstru care nu lasa alti profesori sa se prelungeasca.
Ca salariu are Funeriu sr. si8 ce rezultate?

“Branconaj” – doar atat!

Daca o spunea un copil la Bac, il pica. Cand o spune protejatul Udrei, nimeni nu zice nimic.

cand un lect. drd., absolvent al Colegiului de aparare si minsitru vorbeste despre “presedintele Norvegiei”…..ce poti sa ceri de la altii?

Asta e nivelul astea sunt modelele.

“model” – gen neutru!

Bineinteles, NOI (eu, domnul Teodorescu, Gotiu, Ilinca, Leca, Fumurescu si toti cei care forumeaza la greu) nu suntem de vina, ci ei, ceilalti, un ceilalti colectiv, fara chip, nume sau forma, doar cu o identitate “clar definita”: ceilalti.

Plangem pe umarul educatiei romanesti dar nu ne aducem aminte cum, in anii ‘90 ii incondeiam drept “inadaptati” pe cei care se revoltau, pentru ca in final sa le aruncam din varf de buze un “drum bun, cale batuta!”.

Clatinam toti din cap si tistuim sincron, socati de agramatismele si violenta de limbaj de langa noi, din autobuz, pe plaja sau pe partie, dar le trecem senini cu vederea cand se produc in prime time, de catre “ai nostri”!

Infieram prompt si in termeni duri, ironici politicile de educatie dar ramanem surzi la dramele celor care, dupa ani si ani petrecuti prin universitatile si institutele de cercetare de afara (cele pe care le tot dam exemplu cand ne convine), sunt batjocoriti si umiliti fara nici o jena taman de catre… cum spuneati domnule Teodorescu? “mafia impostorilor care paraziteaza invatamantul universitar” (numele Florina Raicu, va spune ceva, domnule Teodorescu?)…

Dar nuuuu! Nu noi! Ei, ceilalti sunt de vina, intotdeauna ceilalti!
Noua!?… noua ni se rupe sufletul de invatamantul romanesc, noua ne pasa si sangeram si lacramam pe altarul educatiei natiei.. dar numai din cand in cand, insa nu prea des sa nu ne cauzeze la tensiune!

P.S. Nu stiti cand se mai baga castecofoane la dom’ Vanghelie!? Ca s-a cam termenat moral (sic!) ala de ni-l dadu in 2007…

@nae:

Cata dreptate are nae!…
Intr-adevar, aci s-a ajuns: “profesorii se fac ca preda”

Gicu Maracine,

N-am priceput incotro bateti. Poate ca ati uitat ca m-am legat aici de universitatea lui Bondrea si de altele, care fac umbra pamintului.

@Gicu Maracine:

Sper ca vei fi la fel de acid si cand Vanghelie va intra in UNPR si la guvernare.

Deocamdata, se afiseaza cu Oprea si Udrea, si toti sunt ferociti! Deh, seamana atat de bine!

@Cristian Teodorescu:

Pacat!
For the record: nu era nimic personal!

@sictireanu:

Ce anume din textul meu v-a lasat impresia ca nu i-as include pe Udrea si Oprea in categoria “ceilalti”, a celor care-si aduc aminte de educatie doar cand nu au ceva mai bun de facut!?

Da’ de asta ce ziceti , domnu’ Teodorescu ?
realitatea.net/../
Educatie prin TV ?

Nu doar de cinci ani s-a stricat invatamantul, d-le Teodorescu. Dovada, acesti profesori jenanti, care s-au prezentat atat de slab.
Dumneavoastra unde ati fost in acest timp?
Funeriu are meritul ca a rupt pisica. Daca nu il sustineti ferm – acum, sau niciodata! – daca faceti jocuri incorecte, inseamna ca va numarati printre groparii scolii.

daca funeriului i-ar fi pasat de invatamantul romanesc nu ar fi interzis prin lege singura posibilitate de a redresa rapid invatamantul, camerele de luat vederi in clase … restul e poezie

atata timp cat NU vor fi examene de admitere in facultati nu se va intampla nimic!

Val,

Am zis eu ca invatamintul s-a stricat doar de cinci incoace? Recititi va rog ce am scris. Apoi reveniti, daca vreti. Ca sa nu ma mai somati sa sustin un ministru care inainte de a introduce controlul la Bac ar fi trebuit sa se asigure de ceea ce face profesorimea prin licee. Ca fost profesor, mie asa mi se pare corect. Ii spui profesorului sa-si fac treaba si il si ameninti sau il penalizezi daca nu intelege chestia asta. De-abia dupa aceea il introduci pe Big Brother in salile de examen.

@val, a rupt-o pe m.a-sa…

nu domnu’ teodorescu … ii spui sa-si faca treaba si a doua zi ii pui camerele … ca sa vezi daca si-o face … si daca nu vrea sau nu poate sa si-o faca a treia zi il dai afara

MedComp,

Pentru asta mai intii iti trimiti inspectorii din tara sa vada ce se intimpla prin licee. Si sa-i trezeasca pe profesorii care somnoleaza. Corect?

domnul teodorescu … de 15 ani ma ocup doar de stiinta de carte a celor 4 copii ai mei … nici nu va imaginati cata ura am strans in toti acesti 15 ani fata sistemul de invatamant

@Cristian Teodorescu:Teritoriile romanesti n-au avut niciodata invatamant.Natia a fost majoritar analfabeta.
De aceea Romania nu seamana nici macar cu Ungaria ca si realizari in secole de istorie.Toata Europa a construit,a
facut arta,a fost vie si a lasat urmele pe care le vedem azi peste tot in Europa si mai putin in Romania.
Am trait doar noi cu impresia ca avem scoala,dupa ce renasterea comunista a incercat sa ne smulga din mizeria noastra seculara,alfabetizandu-ne si rebotezand meseriasi,muncitori facuti la “apelul bocancilor” din ciobani si tarani.
A fost normal in atari conditii ca toata economia romaneasca sa cada dupa revolutie.
Si cum toata societatea este ineficienta ar fi chiar ridicol ca invatamantul sa fie mai bun decat societatea.

@Gicu Maracine:
Poate ca referirea la eternul Vanghelie!

Dar daca includetio toate loazele, indiferent de culoare, scuzele mele!

nu inteleg de ce il trageti de urechi doar pe D-l Funeriu…
invatamantul romanesc e pe tobogan de 19 ani, decand domni ca Vanghelie ( imi cer scuze, n-am nimic cu omul, nu-l cunosc, si nici nu vreau sa-l cunosc, dar asta a fost primul nume care mi-a venit in minte )tot acced la diferite functii in stat pe motiv de apartenenta la Partid… si deci, macar de ochii lumii…, tre sa dea bine la vulg…, si sa aiba o leaca de scoala…
asa ca asta e , astia ne sunt tinerii, cu astia trebiue sa dansam… mai grav e ca tinerii astia ar trebui, macar in principiu, sa ne asigure noua pensia , peste 20-30 de ani…
Q.E.D.

Academie sau tiganie?

Azi noi depunem reclamatii
Ne sta in gat Academia
Cu DEX-ul ce-l uram totii
Ne submineaza tigania!

Sa fie DEX-ul corectat
Si sa iubiti cu toti etnia
Acum noi ne-am civilizat
Am terminat cu tigania!

Era pe vremea bunicutei
Atunci noi rromi am devenit
Dar ce-s atatea explicatii
Aveti cuvinte de ciordit?

Va reclamam acum pe voi
Ca ati ciordit din limba noastra
Mai multe vorbe care-apoi
V-ati colorat limba albastra!

V-ati matolit acum cu totii
Si intre voi iar v-ati mardit
Au devenit candrii netotii
Ei au manglit si au ciordit!

Ati devenit si bulangii
Dar nu v-ati dat mai hacana
V-au dat bistari niste gagii
Si has mocar v-au spus asa!

Cu mij, misto, bari si car,
Va respectam acum pe voi.
Poate v-aducem si un dar,
Doar sa va matoliti cu noi!

Se pare ca incet dar sigur epoca actuala este cucerita de internauti. O generatie care nu mai vrea sa respecte scara de valori perfectionata in ultimi 300 de ani de civilizatie. O generatie agresiva si nerabdatoare sa ajunga in varful scarii dar mai rapid, prin alte metode decat cele normale ale studiului amanuntit, al trudei de zi cu zi. Nu stiu daca o fi bine sau rau dar ma duce cu gandul la predictiile lui Tofller din “Al treilea val”, o generatie cre va da nastere unui nou tip de civilizatie.
Nu cred ca procentul mic de Profesori care au trecut examenul de titularizare se datoreaza doar modului defectos in care a decurs reformarea invatamantului in ani de dupa ‘89 si nici procentul scazut al bacalaureatilor. Este adevarat ca banul rege a creeat semidocti cu diplome de Doctorat si licentiati cu pregatire echivalenta unui licean. Iata insa ca acumularile cantitative trec printr-o sita a selectiei calitative.
Singurul nostru inconvenient este ca ne aflam abia la inceputul acestui fenomen reformator iar generatia viteza nu mai are rabdare si va incerca sa sara anumite etape parcurse de occident. Daca vor reusi sau nu este greu de spus si tine numai de dorinta lor de a fi la acelasi nivel cu colegii lor din vest.

@Dl.Teodorescu
asa tarziu ati vazut picajul invatamantului?
Da’ ceva loopinguri nu ati vazut?
Sau macar niste aterizari fortate,ceva?
Inseamna ca turnul dvs.de control avea geamurile opace.

D-nule Teodorescu, sunt excedat de amploarea mitului “Miclea care a vrut sa faca reforma invatamantului si a fost dat jos”. Nu va grabiti sa imi atribuiti simpatii pro-Marga, pro-Andronescu sau pro-altcineva, pentru ca nu am asa ceva. Nu inteleg insa nici acum cum si-a castigat Miclea aceasta reputatie de ‘cavaler’ al reformei.

Poate ca nu stiti ca introdicere indexarii ISI ca mod de evaluare a cercetarii stiintifice dezavantajeaza din start studiile umaniste. Si dansul si cei care il sustin au ramas surzi in fata acestui argument. Se uita ca ISI nu este un criteriu de apreciere a cercetatorului, ci al publicatiei. Apoi, mai toate publicatiile in domeniul disciplinelor umaniste lipsesc din catalogul ISI. Cele apartinand unor alte limbi decat cea engleza sau in limbi rare, fundamentale in anumite domenii, lipsesc aproape cu desavarsire. In fine, la Cluj dansul sau apropiatii sai au scos o revista indexata ISI absolut penibila sub raportul contributiilor stiintifice aparute acolo. Semnata de cunoscuti sau tineri aflati departe inca dwe momentul consacrarii, cu aparate critice mai mult de cat subtiri, dar, de, de ‘rang’ ISI !

Nu mai vorbesc de mafia creata odata cu aparitia acestui standard care pana la urma opereaza peste ocean. Din ce am aflat, europenii nu s-au prea grabit sa il adopte. Romanii, ca de obicei, au dovedit exces de zel. Si uite asa, oameni consacrati in diferite domenii alearga acum sa publice in reviste gen “Gastronomia” doar pt ca este indexata ISI. Acest sistem a generat o adevarat mafie. Oameni care au resurse si pozitie lanseaza peste noapte poublicati obscure dar care beneficiaza de aceasta indexare. Se platesc sume uriase pentru a putea publica in ele. In loc sa stimuleze cercetarea stiintifica, sistemul bazat pe evaluare ISI a devenit o masina de facut bani prin care Miclea si apropiati sai inlatura
concurenta.

Sistemul granturilor. Stiu ca el opereaza de mult in Vest, dar aici a fost introdus iar intr-un mod care vadeste servirea interesului unei factiuni si nu ridicarea gradului de performanta. Banii pt granturi sunt putini si uite asa s-a blocat totul. Conditiile impuse initial de Miclea erau absurde: nu putea deveni cineva coinferentiar fara a fi director de grant. Pentru a fi director de grant trebuie sa ai deja ceva notorietate pe plan profesional. Reversul pervers: nu poti avea notorietate daca nu ai castigat un grant. Rezulta de aici blocajul ai carui beneficiari sunt tot cei de care vorbeam mai sus.

Domnul Miclea si-a gasit un culoar favorabil si a incercat sa faca o regula din circumstantele care i-au sprijinit ascensiunea. Si cred ca inainte de a poza in mare reformator ar fi fost cazul sa nu transforme vendeta domniei sale de la Cluj in platforma pentru ‘reforma’. Nu numai ca este incorect, dar aici probeaza o lipsa de scrupule absolut dezgustatoare.

Prin urmare, cred ca mitul figurii de reformator al domnului Miclea trebuie deconstruit. E cam gaunos acest mit care s-a hipertrofiat si legitimat prin repetarea la nesfarsit si preluarea de toate mass-media fara nici cea mai elementara analiza a formulei “Miclea reformistul neinteles”.

Mda, aveți mare dreptate, de ani buni învățământul produce tâmpiți cu diplome de licență, și dacă în privat nu diploma contează în primul rând, ci competența profesională, la stat, după cum se vede, dacă știi în ce barcă să te arunci și cui să-i ridici osanale, poți ajunge ministru, chiar dacă la fiecare discurs public siluiești îngrozitor limba română. “Dezastrul” de la bac nu a fost altceva decât un gunoi pe care responsabilii din învățământ l-au ascuns sub preș ani buni.Iar realitatea dezvăluită de bac avea să prefigureze dezastrul de la titularizare fiind, de fapt, o reacție în lanț, pentru că mulți dintre titularizabilii de azi sunt absolvenții de ieri. Absolvenți care au luat bac-ul în condiții dubioase, apoi au cotizat la un SRL de cartier cu pretenții de Universitate, și iată-i acum în postura de aspiranți la catedră. Tragic e că pseudoînvăţământul superior privat a tras în jos și învățământul de stat, o bună parte din rectori alegând să facă pactul cu diavolul pentru a mai avea studenți și, astfel, să-și păstreze posturile.

@Radu Laurentiu:

“Oameni care au resurse si pozitie lanseaza peste noapte poublicati obscure dar care beneficiaza de aceasta indexare. Se platesc sume uriase pentru a putea publica in ele.”

Habar nu aveti cum se face indexarea ISI, habar nu aveti cum se publica in aceste reviste…
Penibil!

@Teodorescu

Si pt a va da seama de ceea ce ati relevat in articol ati asteptat sa vina Funeriu in fruntea invatamantului?
Pana acum ce-ati facut?
N-ati avut voie sau n-ati avut interes?

Nu va e putin rusine?
Chiar deloc?

Ati stat cu mortul in casa 20 de ani, l-ati parfumat si l-ati acoperit, si cand in sfarsit a venit doctorul si a constatat ca e mort de 20 de ani, v-ati trezit si voi sa spuneti ” Da, parca simtisem eu un miros dubios…dar n-am fost sigur si nici n-am vrut sa ridic patura…sa nu cumva sa fac vreun Vant…”

Acum, cand Funeriu a pus in sfarsit piciorul in prag, dupa 20 de ani, apareti si dv cu articole de genul:
“Eu stiam de mult ca asa e…”

Rusine dle Teodorescu. (daca-o mai fi loc si pt asa ceva in “agenda” dvs zilnica…..)

@teodorescu

“un ministru care inainte de a introduce controlul la Bac ar fi trebuit sa se asigure de ceea ce face profesorimea prin licee”

De cate ori, atat timp cat ati fost profesor, a venit ministrul invatamantului la dvstra, personal (sau prin interpusi), sa va spuna sa va faceti treaba?
Si daca n-a venit nimeni, oare v-ati facut treaba asa, in dorul lelii?

Nu va dati seama ca va bagati singur intr-un colt din care nu aveti cum sa iesiti “curat”?

Sa scrieti toata ziua baliverne pt Vantu, (7 euro articolul) nu vi se pare jenant.
In schimb aveti tupeu sa dati lectii dupa ce “adevarata lectie” a dat-o altcineva. Cineva care si-a asumat toate riscurile!

Rusine!

@Gicu Maracine:
Bravo domle’! Am ajuns sa ma puneti pe aceeasi linie cu Gotiu! Putin respect va rog, nu ma trag de sireturi cu toti jurnalistii agramati! Si faptul ca arat ce greseli fac cei ce ar trebui sa fie un exemplu in ceea ce priveste calitatea scrisului (si a exprimarii, in general) inseamna ca ma preocupa invatamantul romanesc si nu stau cu bratele incrucisate. Daca fiecare ar face macar atat si rezultatele s-ar vedea.
Culmea este ca saptamana trecuta, chiar pe voxpublica citeam un articol al cuiva ( nu-mi amintesc numele autorului ) care se plangea de gramatica studentilor de anul intai de la jurnalistica! Nu-i de ras?

@Radu Laurentiu:
“Se uita ca ISI nu este un criteriu de apreciere a cercetatorului, ci al publicatiei.”

Si publicatia nu este o oglinda a valorii cercetatorului?
Cam mult tamtam pe acest subiect al publicatiilor din domeniul umanioarelor, tamtam ce nu vrea decat sa acopere sunetul gol al “operelor” din aceste domenii. ISI nu este decat un concept. Revistele bune raman reviste bune indiferent cum s-au numit acum 10 ani, cum se numesc azi sau cum se vor numi peste 10 ani.

@Cristian Teodorescu (cei din urma voi fi cei dintai):
Care credeti ca ar fi solutia pentru a scapa de
“mafia impostorilor care parazitează învăţămîntul superior “?

Domnule Teodorescu, pe Miclea nu l-a dat nimeni afara, a demisionat el, pentru ca n-a acceptat procentul prea mic din PIB alocat Educatiei.

intrebarea care m-a “lovit” imediat dupa citirea articolului a fost: “pai ce este nou?”
este la fel ca pe “vremea” mea in liceu si facultate (intre ‘82 si ‘91), no news here! perpetuarea obiceiurilor vechi, nimic altceva! nu este vina unui singur individ, este vina “sistemului”… cred!

Domnule Teodorescu,

Ba, ati spus!
Ati spus ca de cinci ani invatamantul este in picaj desi, de mai mult timp plana in jos.
Eu cred ca este in picaj de mai mult timp, dar ne faceam ca nu vedem. Nenocirea este ca unii, din ce in ce mai multi, chiar nu vedeau.
In loc sa-l felicitati pe Funeriu ca a creat acest moment de adevar, in loc sa remarcati ca aceasta atitudine aproape unica poate fi inceputul despartirii noastre de compromisuri si minciuni, ii cautati nod in papura.
In atmosfera de contestare aproape generala a oricarei masuri incomode dar serioase, fara un dus rece orice schimbare ar fi fost rasturnata de acesti “dascali” a caror valoare, in sfarsit, s-a vazut.

Poate ca nici ei nu sunt vinovati. Sunt, la randul lor, victimele universitatilor-surogat pe care le-au urmat sau ale profesorilor universitari obsedati de sapte norme si sapte salarii. Sunt victimele guzganilor de la sindicate, ale ministrilor politicieni, populisti.
Mizeria asta trebuia sa ia sfarsit.

@nae:
Corect, desfiintarea ex de admitere a fost o prostie.

Dom’le, o fi in picaj daca insistati si insistati, dar e usor, simplu si rapid remediabil. Un fleac, ca sa zic asa, pentru o echipa guvernamentala puternica si competenta si o clasa politica responsabila. Ca sa nu mai zic de talentatul si harnicul nostru tineret. Hai sa nu fim acuma prapastiosi si sa nu dramatizam orice marunt incident de parcurs.

Si sa ne uitam putin in jur, ca nu e dracul chiar atit de negru, nici viitorul patriei chiar atit de mic. Restul indicatorilor sint in crestere constanta, bunastarea materiala si spirituala a intregului nostru popor la fel, pute Romania de mercedesuri si bmw-uri, femeile se imbraca ca in Place Pigalle, barbatii au credite uriase pe la banci, restaurantele sint pline, cafenelele, birturile de la sate la fel, viata taranilor s-a schimbat, acum se plimba cu milioanele prin Spania, Italia, Canada, Germania, Franta si, da, aproape jumatate din tinerii patriei au luat bacul.

Hai, domnu’ Teodorescu, va rog io, mai cu tupeu, indrazniti, mai serviti un somon fume cu avocado, puneti si-un polonicel de icre negre desupra ca e mai bune asa si sa mai consumam cite-o halba din vadra aia de Jack Daniel ca se strica si e pacat de banul contribuabilului. Si cind ne-o fi mai rau,…

D-le Teodorescu, nu va mai vaitati, ca situatia are si parti bune.O parte din elevi si studenti chiar vor sa profeseze si sa traiasca din meseria pt. care fac studiile.Si, in consecinta, invata de rup.O mare parte din cei care-si cumpara o diploma de studii, n-au de gind sa traiasca de pe urma ei.Da’ daca tata, patron, insista ca “da bine” ca progenitura sa fie “patron cu studii superioare”……
Asa ca teoretic, avem un numar mare de absolventi de studii superioare, practic, numarul lor este mult mai mic.

Domnnul Maracine, intamplator am vorbit cu cineva din sistem. Mai mult, am avut de-a face cu cei care au venit sa implementeze sistemul aici. Daca va veti documenta un pic, veti vedea ca numeroase publicatii de prestigiu nu sunt indexate ISI. Aici lucrurile difera de la domeniu la domeniu, asa ca, daca nu sunt in cunostinta de cauza, ar fi cazul sa fiti mai prudent in concluzii. Am verificat lista punct cu punct si am vazut cate periodice consacrate nu apareau in lista ISI.
Doamna Ilinca, generalizati cu prea mare usurinta. La ce domenii ale ‘umanioarelor’ va referiti ? Sa inteleg ca ati acoperit literatura de specialitate a mai multor discipline ? Este usor sa expediezi intr-o singura fraza munca unor oameni care au in spate decenii de munca si o imensa eruditie. Stiu, s-a scris si multa maculatura, dar daca este sa privim lucrurile din perspectiva asta,k cred ca nu este domeniu in care oamenii sa nu avem si varfuri si nulitati.
Da, indexarea publicatiei nu reflecta neaparat calitatea studiilor aflate in cuprinsul ei si cu atat mai putin pe cea a cercetatorilor care au scris studiile respective. Cunosc cazuri in care un studiu care avea ca aparat critic 5-6 titluri avea drept coautori cateva cel putin 10 nume. Unii dintre semnatari habar nu aveau de articolul respectiv, dar numele lor figura acolo. De ce ? Datorita principiului reciprocitatii. Prietenul pe car il treceai coautor la randul sau iti punea numele alaturi de al sau pe un articol publicat de el. Asta produce evaluarea dupa acest standard.
Domnul Maracine, revin la dvs. Cunosc foarte bine cum se face o revista indexata ISI. Cunosc mai ales cum s-au facut ANUMITE publicatii indexate astfel. Cu bani, relatii si compromisuri. Si cu material de umplutura. Nu inteleg de ce ati reactionat cu atata vehementa. Poate va simtiti cu musca pe caciula. Veti fi vreunul din cei 10 coautori ai unui articol de 5 pagini cu 5 titluri la bibliografie ? Recunosc ca sunt rautacios.

A avea cercetare la nivel inalt presupune acces la bazele de date din domeniu. Or, stim ca in marea lor majoritate, acestea se acceseaza sub forma de abonament. Abonament care, de cele mai multe ori, se plateste institutional, nu individual (asta daca vrea institutia). Aici iau ca exemplu baza JSTOR pe care, cred, o cunoaste mai toata lumea. Ati vazut, probabil. cate periodice nu sunt accesibile, datorita cuantumului scazut al abonamentului. Si daca institutia prefera sa ‘economiseasca’, atunci cercetatorii sai vor fi nevoiti sa se descurce cum pot pentru a fi la curent cat de cat cu ce se face prin alte parti

Imi cer scuze pentru incoerentele din unele pasaje. Din pacate nu am recitit pentru a face corecturile de rigoare. Pentru a o nu mai lungi, insa, cred ca un articol al lui Andrei Cornea cu privire la valoarea de pat al lui Procust la noilor metode de evaluare va fi suficient de elocvent pentru a indemna la mai multa circumspectie inainte de a expedia ‘umanioarele’ printr-o fraza aruncata mai mult intr-o doara.

“CEARTA STANDARDELOR UNIVERSITARE (Andrei Cornea) Revista 22 nr. 841

1. De-a lungul anilor, in sistemul universitar romanesc numai cine nu a voit nu a devenit conferentiar sau profesor universitar. Si mai ales dupa ce parlamentul a dublat lefurile profesorilor, dar nu le-a atins pe cele ale gradelor mai mici, atractia a fost considerabila. Numerosi impostori, uneori chiar plagiatori, ori universitari foarte mediocri, dar cu bune relatii in lumea academica sau politica au trecut repede de toate piedicile. Nici macar cerintele existente, relativ modeste, nu au fost uneori respectate. Pe de-alta parte, evident, alaturi de acestia au promovat pe merit si destui oameni de toata stima.
Cum se intampla adesea la noi, un exces intr-o directie a nascut un altul – opus: fostul ministru al Educatiei, bine intentionat, dar imprudent, Mircea Miclea, a introdus noi bareme de promovare la titlul de conferentiar si profesor care, daca ar fi fost respectate, ar fi oprit aproape toate avansarile. De data aceasta nu numai mediocritatile, dar si oameni extrem de capabili ar fi fost lasati fara doritele titluri; meritul si impostura ar fi ramas in continuare impreuna, dar nu inauntru, ci in afara. In esenta, era vorba despre introducerea conditiei sine qua non ca activitatea de cercetare a candidatului sa fie recunoscuta international (in baza unor articole publicate in reviste de specialitate cu recunoastere stiintifica internationala, ISI, cat si a unor granturi internationale).
Sub presiunea unor universitati, descoperind ca, in multe cazuri, aceste conditii erau dificil de indeplinit, iar in alte cazuri aproape imposibil (voi arata de ce), actualul ministru, d-l Mihai Hardau, a relaxat, indreptatit, baremele. S-ar zice ca s-a ajuns la un echilibru dorit. Ei bine, nu: caci pentru unii jurnalisti, fie rau informati, fie superficiali de la Cotidianul (fara indoiala, nu sunt singurii), relaxarea e o tradare a “reformei Miclea”. Astfel s-a construit in jurul acestei teme o campanie demna de o cauza mai buna.

2. O reforma, oricat de generoasa, esueaza daca ea nu are putinta de aplicare. Or, cum ar putea cercetarea româneasca capata peste noapte o “vizibilitate internationala”, in conditiile unei uriase subfinantari? Voi lua in consideratie un singur aspect, dar foarte relevant: starea principalelor noastre biblioteci publice. Referindu-ma numai la domeniul stiintelor umane (caci nu am nici o competenta in alte domenii), trebuie spus ca nu exista in România o biblioteca unde sa nu descoperi lipsuri masive, grave. La Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, de pilda, lipsesc sau sunt incomplete multe dintre principalele editii critice ale autorilor antici si moderni, absenteaza multe dintre cartile esentiale de referinta, mai vechi sau mai noi, privitoare la filosofie, teologie, istorie, filologie, politologie sau istoria artei sau a literaturilor. Un clasicist ca mine este disperat sa constate ca BCU nu poseda nici macar masiva si indispensabila Pauly-Wissowa Real-Encyclopaedie der Altertumswissenschaft. Nu de mult, am avut nevoie de celebra corespondenta Leibniz-Clarke. Am gasit-o la BCU intr-o editie Leibniz de pe la 1840: scrisorile lui Leibniz erau intr-o franceza modernizata, iar cele ale lui Clarke erau traduse din engleza in aceeasi limba. Aproape de neutilizat, ca sa nu mai vorbim ca erau de necitat intr-o revista cu staif international! La Academie – la fel. Am cautat in biblioteca Colegiului Noua Europa: o editie Leibniz noua si frumoasa, dar – dezastru, lipsea tocmai volumul cu corespondenta in cauza. Ce sa mai vorbim despre studii ale unor autori recenti, a caror lectura si citare pare indispensabila pentru redactarea unui articol erudit!
O prietena de-a mea, medievista (Anca Crivat, al carei Fiziolog latin va aparea in curand in prima traducere romaneasca la Polirom), are nevoie sa consulte o lucrare a Sfantului Augustin, Ennarationes in Psalmos. De negasit in bibliotecile publice intr-o editie critica noua, caci venerabila Patrologie latina a lui Migne e penibil de folosit sub toate aspectele. Ce va face? Pesemne ca din leafa modesta de lector o va comanda in strainatate. Ar fi drept ca Universitatea sa-i ceara, pentru promovare, sa scrie articole docte in ideea, rezonabila in alte locuri, ca, asemenea texte fiind la indemana universitarului, numai lenea sau incompetenta pot justifica neutilizarea lor?
O foarte buna studenta a mea pregateste o teza de licenta despre figura legislatorului in Epoca Luminilor. Imposibil de gasit in biblioteci L’Encyclopédie, pentru a extrage de acolo articolul indispensabil despre Législateur. Pana la urma, o cunostinta din Franta i-a facut un xerox si i l-a trimis prin posta. Asemenea exemple pot continua la nesfarsit. Asta ca sa nu mai vorbim despre laboratoare, utilitati, salarii, bani de deplasare si multe alte lucruri, de care colegii nostri din strainatate beneficiaza din plin.

3. Standardele initiale impuse de d-l Miclea (si, partial, chiar cele revizuite ale d-lui Hardau) aveau insa si defecte intrinseci: ele nu erau aplicabile unui grup larg de discipline umaniste sau unor parti ale acestora. In ce fel de reviste internationale sa fie publicate rezultatele celor angajati in “studii românesti”? Aici trebuie spus imediat si altceva: spre deosebire de domeniul “stiintelor dure”, in stiintele umane cartea bate articolul, ceea ce standardele respective nu recunosteau. Apoi ele nu tineau seama de faptul ca multe din cartile foarte bune, aparute la noi in ultimii ani in asemenea domenii, au mici sanse sa fie cunoscute in strainatate, din cauza dificultatilor de traducere a unei scriituri mai literare, a particularitatilor tratarii sau subiectului si ca, fie si daca unele dintre ele vor fi traduse si cunoscute in timp in strainatate, acest lucru se va intampla treptat, mult mai incet decat ar fi de dorit pentru ca autorul lor sa poata promova academic.
De exemplu: pentru splendidele ei carti – Calatorie in Bucurestiul interbelic si In intimitatea secolului al XIX-lea, Ioana Parvulescu ar trebui facuta pe loc profesor universitar. Or, cartile acestea – bazate pe o cercetare laborioasa si profunda, dar alcatuite in baza unei scriituri artistice, aproape chiar romanesti – desfid toate standardele academice, nu numai pe cele “internationale” (unde, din pricina subiectului, n-au trecere), dar chiar si pe cele românesti. Ce-ar trebui sa faca? Sa ramana etern conferentiar, si asta doar din mila, caci, in varianta “dura”, Miclea, ea nu corespunde nici macar acestor standarde? Sau luati Omul recent al lui Horia-Roman Patapievici – carte admirata, hulita, contestata, discutata, dar invocata mereu – nu valoreaza ea macar cat 4-5 articolase aparute in reviste recunoscute ISI ale unor mediocritati? Chiar si detractorii ei vor trebui sa admita. Dar autorul lor nu numai ca nu este nici profesor, nici conferentiar, dar nu este nici macar doctor! (Tot fara doctorat este si Andrei Oisteanu, autorul fundamentalei Imagini a evreului in cultura romana.)
In versiunea lor initiala, dar chiar si in aceea revazuta de minister, standardele de promovare neglijeaza complet un domeniu esential: editiile critice, cat si traducerile filologice insotite de aparat critic si studii interpretative. Fundamentale pentru noi, putin importante pentru altii, din afara. Recunosc: vorbesc si pro domo – dar oare chiar nu pot garanta puncte esentiale pentru avansarea academica traduceri filologice din Platon, Aristotel, Plotin, Porfir, Augustin, Toma de Aquino, ca si din numerosi alti autori mai vechi sau mai noi, cu care ma indeletnicesc si eu, si inca cativa studiosi, rau platiti, beneficiind de putina consideratie publica, iar acum in pericol de a fi evacuati din campul cercetarii performante de catre noua vigilenta jurnalistica care agita stindardul integrarii? Intr-o tara in care Platon ramane tradus incomplet, unde inca nu s-a tradus editia von Arnim a stoicilor, unde neoplatonismul e tradus fragmentar, unde nici macar o editie ca lumea Aristotel nu exista, unde aceea a lui Plotin abia acum apare – pentru a nu mai vorbi despre impresionantul corpus de texte latine medievale, cvasi-inexistent, cu a caror traducere si comentare se osteneste acum Alexander Baumgarten – e aproape rusinos ca unii sa invoce, indiscriminat si monoton, drept conditie sine qua non de promovabilitate academica, presupusa “vizibilitate internationala”! Ca aceasta “vizibilitate” este de dorit, nu incape indoiala. Dar ea se va obtine diferit, in functie de domenii, de autori, de calitate, in perioade mai lungi sau mai scurte, in medii internationale diferite, tinandu-se seama si de circumstante imprevizibile. Iar contributiile vor fi diferite. Parafrazandu-l pe Aristotel, sa spunem ca unii creeaza azi instrumentele stiintifice (editii, comentarii, traduceri) pe care altii le vor folosi maine si ca nu-i vom avea pe acestia din urma, daca nu vor exista primii.
4. In incheiere, o remarca generala: intr-o epoca in care multora le place sa-si zica postmoderni, s-ar cuveni sa se admita fara retinere pluralitatea modalitatilor de a scrie si de a aborda temele, macar in domeniul stiintelor umane. De pilda, cred ca numai obtuzii sau rauvoitorii mai pot contesta ca se poate scrie filosofie deopotriva analitic, erudit, aforistic, eseistic, dialogic, edificator etc. Toate aceste modalitati – ilustrate de atatea ori de monstrii sacri – raman valabile in sine, iar meritele lor trebuie apreciate dupa standarde specifice, si nu universale. Numai ca, pe masura ce o scriitura se indeparteaza de limbajul referential, analitic, ea devine tot mai greu traductibila intr-o limba de circulatie si, mai ales, tot mai anevoie de apreciat cu cantarul, adecvat unui alt tip de discurs, al “contributiei” punctuale, pozitive.
Din pacate, in evaluarea lucrarilor, obsesia criteriilor obiective tinde sa conduca la o standardizare birocratica, la un deficit de flexibilitate, la pasiunea universalizarii unei unice experiente, la impunerea unui pozitivism sablonard si nerod. Pana una-alta, indiferent daca vor fi sau nu promovati, indiferent daca sunt straluciti sau impostori, universitarii romani vor trebui anual sa completeze zeci si sute de pagini de formularistica stupida (evaluandu-se pe sine, evaluandu-si colegii sau subordonatii), intocmite de birocratia ministeriala in cea mai sinistra limba de lemn, si care a invatat numai ce-i mai rau de la echivalentul ei european. Ca va castiga de aici “vizibilitatea internationala” a cercetarii romanesti e abia de vazut.
Candva, un istoric a caracterizat astfel Imperiul Roman tarziu: “tiranie temperata de asasinat”. In termeni comparabili, ce e pe cale sa se intample in sistemul universitar romanesc este: birocratizare fara precedent temperata de coruptia dotata cu toate precedentele!

@Radu Laurentiu

A. Cornea spune aiureli.

Exista toate cartile amintite in format digital, intelectualii nostri sunt insa niste sinecuristi lenesi, politruci, analfabeti in software.
Astazi exista editii electronice (free sau practic free, downloadabile) , editii excelente (cu acces la text, cu search complex, printat arata exact ca originalul).

Din textul lui A. Cornea de exemplu:

- Toma d’Aquino – “Editia Leonina”

- Leibniz – Opere filozofice OLMS (si nu numai), inclusiv Leibniz-Clarke

- PL patrologia latina / Chadwick
dar si multe din:
Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum

– L’Encyclopédie de Diderot et d’Alembert

– Paulys Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft exista deasemenea

Eu le am pe toate acestea si mult mai mult.
(Huge collection)

“ÎnvăţămÎntul” cu “Δ din “I” domnule Teodorescu?
Am crezut că e deşi GREŞEALA e în titlul articolului,e totuşi o greşeală izolată făcută din grabă…
Dar eroarea se repetă în text o dată,de două ori…
Ba chiar se extinde LA TOATE cuvintele care conţin “Δ din “A” în cuprins.Adic㠓”.
În concluzie dumneavoastră înşivă sunteţi proba că “ÎnvăţămÂntul românesc e în picaj”.
Pentru că în acest caz conform ORTOGRAFIEI limbii române se foloseşte “Δ din “A”.
Adică ROMÂNESCUL “”.
Dar probabil ORTOGRAFIA IMPUSĂ CU TANCUL de ruşi vă este mai apropiată.

@teodorescu
bai cristiane,da’ scolile alea n-au avut si ele directori?
aia ce-au pazit?
v-ati invatat ca tot prostu sa cereti sa discutati doar cu ministirii.sau doar de la ministrii in sus.
la fel cum ca prostu te-ntrebi da’ dece presedintele tarii(iliescu,constantinescu,prostanacu,ponta,dictatoru)nu se ocupa direct de rezolvarea problemei incalzirii la bloc.
ce dracu ba,tu cind ereai profesor discutai doar cu ministru ,sau te futea de te rupea intii directoru?
sau viceversa,de-aia a ajuns invatamintu de tot kktu

Nu cred ca trebuie sa ne agitam atat din pricina invatamântului: rolul României in diviziunea muncii pe continent (in uniune) a fost stabilit si românii il cunosc foarte bine: piata de desfacere, in economie specializata ca producatoare agricola.

Invatzamântul de calitate pentru un astfel de profil si nisa, nu poate crea decat probleme, atat absolventilor amarâti ca traiesc intr-o periferie înapoiata, cat si leaderilor, care trebuie sa se confrunte cu protest si frustrari.
Drept pentru care un invatamânt superior privat, care sa emita diplome unor ageamii, si un invatamânt preuniversitar in care accentul e pus pe religie si respectul traditziilor, e mai mult decat suficient.
Si românii iesiti dintr-un astfel de invatamant, si traitzi intr-o astfel de Românie, cred in modul cel mai sincer ca pot fi fericiti; asa cum la indivizi pentru fiecare nivel de elevare morala si intelectuala exista un set de conditii care depasite fac insul multumit daca nu chiar fericit, tot asa si cu popoarele: la un nivel dat de elevare societala, populatia poate fi in general multzumita cu modul ei de trai, cu valorile vehiculate si partajate de majoritate. Ca sa realizezi asta e suficient numai sa te uiti la anumite popoare occidentale, compuse in mare parte dintr-un fel de taratzi intelectual, pentru care fericirea costa si se cumpara cu exact pretzul unui i-phone, a sfarsitului de saptamâna udat bine cu bere, fripturi si meciuri de hockey, si macar din 3 in 3 ani cate un concediu in tarile cu vocatie turistica. Unor astfel de specimene, si sa vrei sa le dai invatzamant de calitate, si o viata sociala de calitate, bietzii pur si simplu n-au ce face cu ea… Un cinic zicea o data despre muncitorii britanici ca poti sa te chinui cat vrei sa le vinzi o revolutzie, cat acestia au paine si alcool, nu e chip sa-i urnesti din ale lor; azi de paine cred ca nu mai putem vorbi la modul serios, dar cat mai baga astia mp3-playere ieftine, nici o sansa sa vezi nefericita sau revoltata generatia de azi ale Occidentului!

@Bravo FUNERIU!: Pentru că în acest caz conform ORTOGRAFIEI limbii române se foloseşte “Δ din “A”.
Adică ROMÂNESCUL “”. Dar probabil ORTOGRAFIA IMPUSĂ CU TANCUL de ruşi vă este mai apropiată.

î din a nu se foloseste decat cand sunetul apare in mijlocul cuvantului; si daca noua regula ar fi fost coerenta cu principiul etimologic, ar fi trebuit sa admita exceptiile, vreo 6-7, pe care eu unul le scriu din instinct dar pe care nu sunt capabil sa le listez aici pe toate (frânghie, a frânge, rîu, iata 2 exemple din ~6); dar iata ca si actuala grafie privitoare la î, adopta in mod simplificator acelasi principiu infirm si finalmente non-etimologic, pe care l-au impus si aia “venitzi cu tancurile”. Bizar, nu?

teodorescule da’ cind vanghele garanta educatia,cam pe unde se afla invatamintul?

@Radu Laurentiu: referitor la 2: sincer, desi e clar o anomalie o astfel de seceta, cand judeci dupa standardele vestice, nu cred totusi ca a mentiona asta poate avea vreo alta virtute decat de anecdota haioasa: in nici un caz nu ne vom apuca sa plangem soarta autorilor contemporani… A cumpara (pe internet sau prin corespondentza) o lucrare, 2 sau 10, n-are cum sa constituie un efort prea mare pentru un autor, si in epoca de azi, cand colectii universitare intregi sunt facil si gratis de obtinut pe internet, lucrurile sunt infinit mai bune decat erau acum 10 ani. In Europa (MB, Franta) exista o politica a imprumuturilor electronice din biblioteci, si pana de curand acest lucru era absolut gratuit; practic te alegeai cu lucrarea in format electronic fara sa platesti un ban. Breasla autorilor su editorilor au atacat recent politica asta, insa nu stiu daca mai poate fi schimbat ceva esential in impactul revolutiei adusa de retea.

RK
Nu e chiar atat de usor sa achizitionezi 2, 5, 10…100 de articole. Pentru un articol am avut nevoie de vre0 70-80 de titluri. Aproape jumatate dintre acestea nu puteau fi accesate decat ‘free’ (frumoasa ironie cand de fapt fiecare costa cativa euro). Or, eu nu scriu doar un articol pe an. Sa zicem ca in medie scriu cam 6-7 (uneori mai multe). Daca la fiecare intalnesc asemenea ‘oportunitati’, rezulta ca am nevoie de vreo cateva mii bune de euro anual pentru bibliografie. Schimb de publicatii intre biblioteci or fi prin alte parti. Pe aici nu am intalnit inca ceva atat de generos. Sau cel putin nu am intalnit publicatiile care sa ma intereseze pe mine. Ce-i drept, insa, la unele am reusit sa ajung.

Institutiile de invatamant si cercetare trebuie sa aiba abonamente la marile edituri de reviste de specialitate si la bazele de date stiintfice; cat despre carti (si nu numai ele), un simplu abonament la o biblioteca publica sau universitara, intr-o tara UE, cum e Franta sau MB, daca am inteles corect din ce-am citit, iti da acces la imprumuturile electronice (fisiere autodistructibile parca), vezi:

Librarians worried by publisher e-book restrictions
thebookseller.c../

Library bodies warn publishers off ‘retrenchment’ over e-book lending
thebookseller.c../

Daca statul are atati bani sa construiasca sute de noi biserici, sa renoveze alte mii, si sa plateasca inutile institutzii gen ala de la care ia un parazit gen Patapievici bani publici de pomana pentru a bate in piua apa anti-comunismului, in mod normal ar trebui sa va permitetzi si voi, intelectualii pe umerii (sau creierele?) carora se sprijina noul regim, nu?

@rk
ce abonamente visezi?
ce studii ?
ce timp pierdut prin biblioteci?
cind marii nostrii universitari si oameni de stiinta,doctori docenti in toate domeniile,scriitori, plagiaza de se kka pe ei pentru a-si mai pune cite un titlu la rever?

ce uita unii autori este faptul ca dezastrul de anul asta este rezultatul direct a cel putin DOISPREZECE de ani de educatie.
asta este timpul pierdut de studiosi pentru pregatirea examenului de bac.
nu un an nu doi.ci 12.
si ca la orice lucru pe care vrei sa-l intreprinzi daca fundatia nu e buna,intregul edificiu se prabuseste la prima basina.
dar daca ne pune dracu sa consideram si anii de prescolara tot la capitolul educatie,pai ne-am cam kkt pe noi si-atunci nu-i asa vina lu funeiru ,casapu asta e cu mult mai adinca.
daca stia ca o sa ajunga ministrul educatiei de ce dracu n-a luat masuri din timp?
sau de ce s-a opus restructurarii invatamintului inceputa de andronescu si dracu-i mai stie pe toti aia care-au pus umarul la ridicarea educatiei pe cele mia inalte culmi ale dezvoltatii?
sa-ti fie rusine funeriu!
demisia,tradatorule care ti-ai cumparat diploma in franta in loc sa te kinui cu noi aici sa vezi prin ce kinuri trec copiii nostri la examene.
ia da tu aici un examen sa te vedem ce bun esti funeriule,ca stim noi cum se ia examenele astea pe afara.
uite de exemplu domn profesor doctor voiculescu,in care ne sta ultima speranta de salvare,si-a loat o diploma de doctor togmai din america.doar 300 de dolari.
pai?!
si tu vi si ne aburesti si le distrugi viitorul bietilor copii!
nu te-ar mai rapda pamintu asta rapdator,veneticule.
io nu blestem da’ sa dea dumnezeu ca toti copiii sa ajunga ca tine,nefericitule!

rk, nu avem niciun abonament. De ani de zile ne chinuim sa convingem conducerea universitatii sa faca un abonament macar la JSTOR. Niciun rezultat pana acum. Si atunci fiecare ne-am descurcat cum am putut. Nici la biblioteca Institutului de Arheologie “V. Parvan”, care ar trebui sa contina publicatiile care ma intereseaza in cel mai inalt grad, avand in vedere specializarea mea, nu sta prea bine la acest capitol. Nu spun ca e un dezastru, gasesti acolo multe lucruri interesante si utile, cum ar fi, de exemplu, Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft (desi lipsesc cateva volume). Fac si ei cat pot prin schimbul de publicatii interinstitutional si in conditiile de finantare care abia le permit sa supravietuiasca. Sunt insa acolo periodice ( si care ma intereseaza) a caror ultima aparitie dateaza, de exemplu, din 1995.
Cat despre umerii mei, regimul actual nu ar trebui sa ma considere vreun Atlas.

RL: Sunt insa acolo periodice ( si care ma intereseaza) a caror ultima aparitie dateaza, de exemplu, din 1995.

Nici JSTOR nu are documente foarte recente, din experienta am ajuns la concluzia ca exista permanent un decalaj de cel putin 3-5 ani, functie de publicatie. Ce e drept este ca gasesti pe JSTOR articole si carti foarte vechi, scrise acum 1, 2 secole sau poate si mai vechi. Eu unul cand folosesc insa informatii din cate o astfel de sursa sunt prudent, pentru ca multe date sunt eronate; ia de exemplu The Conquest Of Disease Through Animal Experimentation, scrisa de J.P. Warbasse in 1910, din care afli aberatii de genul ca Vesalius a fost persecutat de biserica pentru ca a arat prin cercetarile lui ca barbatzii au acelasi numar de coaste si pe-o parte si pe cealalta!!!! Astfel de afirmatii nu mai cred sau emit azi, nici retardatzii… O dovada ca universitarii de ieri erau si-n Occident tot atat de partinitori si rataciti pe cat sunt ai nostrii azi; bietul Warbasse asta, vindea prin 1910 basme iluministe, dar ce sa mai zici de universitarii de azi din România, care calcând pe urmele celor din perioada antebelica, vând gogosi obscurantiste!?? (am fost de curand in România si am rasfoit niste manuale universitare de drept ale unor institutii superioare de invatamant private, si erau scrise in spiritul anilor `30, in dispretul obiectivitatii stiintifice; acum ceva timp am intalnit lucrari aparute la editura universitatii din Iasi si care erau simple copii pline de cliseele anteblice: e ca si cum românii in loc sa se branseze la modernitatea occidentala pe care au ales-o aderand liberi la UE, aleg sa reînnoade traditiile antebelice, care la timpul lor, ele insele, erau destul de anacronice cand le compari cu ce aveau natiune socialmente avansate (Franta, Marea Britanie)).
ASE-ul din Bucuresti ofera corpului profesoral si studentilor acces la cam tot ce poate visa un cercetator in materie de baze de date, cand e vorba, fireste, de economie, sociologie si istorie; cel putin asa stateau lucrurile acum nu mai mult de vreo 2-3 ani.
In Canada (Quebec), simpla abonare gratuita la biblioteca si arhivele nationale, ofera accesul la o gramada de baze de date (printre care si JSTOR-ul) si publicatii stiintifice, fapt curios tinand cont ca la asa ceva te astepti sa gasesti doar in colegii, universitati sau academii. Practic orice om simplu are acces gratuit la ceea ce in România nici savantii n-au. Detestabila diferenta, trebuie admis!
Poate bat campii, insa cred ca cercetatorii care se inscriu la biblioteca unei universitati occidentale au acces, de acasa, la bazele de date electronice (am fost candva student la UdMtl. si stiu ca aveam acces la asa ceva). Mai mult, cred ca si simplul abonament la marile biblioteci publice occidentale, din tarile cu limbi de circulatie stiintifica (engleza, franceza si germana), pot oferi un astfel de “privilegiu”.

@rk: Scuze ca ma bag in discutie, dar am impresia ca va pierdeti timpul argumentand in fata acestui Radu Laurentiu.
Am realizar acest lucru citind comentariul sau #53.
“Or, eu nu scriu doar un articol pe an. Sa zicem ca in medie scriu cam 6-7 (uneori mai multe)”.
In conditiile in care persoana scrie 6-7 chiar mai multe articole pe an, va este clar de ce nu este de acord cu sistemul ISI. Ceea ce primeaza este cantitatea si nu calitatea, de unde si tonul discursului sau. Este mai usor sa scrii tone de maculatura si sa pretinzi ca nu poti face mai bine pentru ca nu ai documentele necesare, decat sa faci un efort si sa scrii putin si bine, publicabil in reviste de calitate.

@Ilinca: In conditiile in care persoana scrie 6-7 chiar mai multe articole pe an, va este clar de ce nu este de acord cu sistemul ISI. Ceea ce primeaza este cantitatea si nu calitatea, de unde si tonul discursului sau.

Imi pare rau ca trebuie sa fac o observatie aici: daca chiar ai dreptate in critica dumitale in ce-l priveste pe RL, acesta are o scuza: goana dupa publicat articole e generala la savantii de azi, pentru ca stiinta actuala functioneaza dupa niste canoane ajustate de Occident; “publish or perish” nu cred ca e deviza ruseasca… Intr-o societate in care si fetitzele de 12 ani sunt antrenate de sistem intr-o competitize dementa de hipersexualizare prin modele vestimentare care se impun prin toate canalele de comunicare posibile, nu poti sa te miri ca si-n stiinta competitiza e acerba si asta ar, cert, si efecte negative.

@rk: Si totusi, revistele bune si foarte bune sunt si vor fi mereu solicitate, chiar mai mult decat inainte.
Deci se poate scrie bine chiar si in conditiile actuale.
In plus, la o evaluare serioasa nu se va da castig de cauza unuia care scrie 6 articole mediocre ci celui ce a scris unul sau doua articole foarte bune. In ciuda sistemului “publish or perish” exista inca respect pentru calitate.
Asta nu vrea sa inteleaga domnul Radu Laurentiu si toti cei ce se screm sa-si scrie cantitatea de articole ce li se pare ca-i indreptateste sa faca parte din lumea universitara.
Problema dansului mai este si alta: face parte dintr-un sistem in care cantitatea este privilegiata, probabil cel ce i-a condus teza tot asa scrie ( scria) mult si oarecare. Oameni ca acestia nu fac decat sa perpetueze ideea ca exista motive intemeiate ( in viziunea lor) sa nu se publice in reviste valoroase, asa ca trebuie sa-i lasam sa faca ce stiu ei ca stiu cei mai bine. Cum credeti ca s-a ajuns la aceasta situatie? Problemele ridicate exista in toate domeniile. Daca se poate publica bine intr-un domeniu sau altul, atunci se poate publica la fel de bine in toate. Diferente exista, nu trebuie generalizat, dar nici sa evoci dificultati inchipuite ce exista in orice disciplina pentru a-ti scuza si a ti se scuza mediocritatea.

Doamna Ilinca, ma tem ca trebuie din nou sa va dezamagesc. Daca ar fi sa imi pot permite sa lucrez potrivit ritmului propriu, probabil ca as scrie cel mult 1-2 studii pe an. S-a intamplat, insa, ca anul acesta sa am si material si idei si astfel am putut ajunge la vreo 7. Mi-e teama insa, ca si in ani mai putin ‘favorabili’, voi fi nevoit sa am aceleasi performante cantitative. Grilele de evaluare pe care le primim anual nu ne permit sa ne facem iluzii in aceasta privinta. Daca insa ritmul productiei stiintifice evocat de mine mai sus va produce stupoare, atunci o sa va ofer exemplele catorva cercetatori de prestigiu din domeniul antichitatii romane. Special am ales straini pentru a nu va mai trezi idiosincraziile pe care le aveti fata de cercetarea umanista de la noi. Ceea ce ma surprinde este usurinta cu care puneti etichete. Sa inteleg ca ati citit si evaluat critic tot ceea ce s-a scris in diferitele discipline ale umanioarelor, mii de studii si carti ? In cazul asta va invidiez, sunteti spiritul enciclopedic in persoana, incarnarea umanistului renascentist ! Iata cateva CV-uri:

phil-fak.uni-ko../

hs.ias.edu/bowe../

tortenelemszak.../

uni-heidelberg.../

hisoma.mom.fr/P../

Atat in ceea ce priveste cantitatea. In ceea ce priveste calitatea, nu doar ca nu aveti nici caderea nici pregatirea ca emiteti judecati in ceea ce ma priveste, dar nici macar nu ma cunoasteti. Aici ii las pe cei din breasla sa ma evalueze. Daca mi se va spune ca sunt un impostor, ma voi gandi sa ma apuc de altceva. Nu sunteti niciun moment dvs. persona calificata sa faceti asemenea aprecieri. Cu toate acestea, afisati un ton sententios si o atitudinea de persoana omniscienta. In ceea ce priveste coordonatorul meu, iar nu sunteti pertinenta sa il judecati, asta tot din motivele mentionate mai sus. Nu are sens sa ii mentionez numele in aceasta discutie ce tinde sa devina triviala, dar pot sa va asigur ca se bucura de o buna reputatie si este apreciat de colegii din domeniu nu doar din tara, ci si din Europa.

Daca ar fi sa va dau o replica din simpla dorinta de simetrie, v-as putea intreba daca aveti vreo legatura cu cercetarea ? Or, poate asteptati sa produceti un studiu care va revolutiona domeniul de care va ocupati si pana atunci ideea geniala este in gestatie ? Imi cer scuze pentru agresivitate, voi incerca sa ma temperez.

Pe acest topic nu judecam performantele ca specialist ale domnilor Funeriu sau Miclea, ci doar competentele lor administrative. Sincer, nu am cunostinta despre performantele stiintifice ale acestor domni, dar din perspectiva topicului, acestea sunt inrelevante. Constat ca, desi persona instruita, suferiti de tarele romanului mediu: va arogati competente in toate domeniile, de la fotbal la politica. Va intemeiati judecatile pe supozitii, in absenta informatiilor reale despre interlocutor si il evaluati printr-o procedura sumara. Asemenea procedee scot la suprafata doar lacunele si diletantismul dvs.

@Ilinca: Probabil ai dreptate, eu unul habar n-am caci de mai bine de 15 ani nu mai traiesc in lumea cercetarii, ci a “productiei”.
Stiu insa un lucru: exista nise pentru fiecare, si pentru cei care publica rar insa dau lovitura atunci cand o fac, si pentru cei care publica mai bine de 10 articole pe an.
In ciuda a ceea ce crede opinia publica, stiinta (si cercetarea) e o munca de “destelenire” 90 la suta din timp, e o munca… de rutina s-ar putea zice, in care sute si mii de oameni incearca chestii minore si apoi publica rezultate, pentru ca la un moment dat acumularile astea microscopice sa poata oferi unuia sansa sa cerceteze, descopere si publice la un moment dat o “bomba”.
In plus, tendinta multora de a publica in reviste mai putin pretentioase si nu in cele “high-profile”, nu e neaparat un semn al slabiciunii articolelor si cercetarii lor, cat un semn al precaritatzii financiare a institutziei sau statului pentru care lucreaza! La revistele pretentzioase refuzurile absurde sunt frecvente (e fapt bine stiut ca mari descoperiri au avut probleme in a-si gasi loc in publicatii), tot atat de frecvente si nefericite ca si publicarile usuratice, basca nu trebuie uitate sâcâitoarele raspunsuri “pae” (perform additional experiment) din partea revizorilor convocati de editorii revisteloe cu mari pretentzii.
Chestia asta creste INUTIL costul cercetarilor care ajung sa fie finalmente publicate, si contra acestei practici s-au ridicat recent unii cercetatori (vezi Nature 472, din 11 apr. 2011, textul lui Hidde Ploegh), tot asa cum unii s-au ridicat recent si contra sistemului actual de functionare al stiintei si diplomarii (“inflatia de PhD”).
Astea-s insa chestii complicate, care ma depasesc cu mult, drept pentru care prefer sa nu ma pronuntz categoric in nici un sens.

Profesorii vor avea treaba serioasa: fac piata pentru elevi! Cat de prost sa fii? Cititi si va minunati!
ziare.com/scoal../

REFORMA LUI FUNERIU ESTE CEA MAI MARE PACALEALA. DE CAND A INCEPUT SCOALA, PROFESORII NU APUCA SA SE OCUPE SUPLIMENTAR DE COPII, PENTRU CA FAC DOSARE ENORME CU HARTII INUTILE. DAR HARTII LA CARE SE MUNCESTE CATE 4-5 ORE ZILNIC. ELEVII CARE DORESC PERFORMANTA INTREABA CAND INCEP PREGATIRILE PENTRU CONCURSURILE SCOLARE, DAR LA CONCURENTA CU CERERILE DE SITUATII SI HARTII INUTILE ALE LUI FUNERIU, TRANSMISE PRIN INSPECTORAT, NU MAI PUTEM ONORA SI DORINTA ASA-ZISILOR BENEFICIARI-ELEVII. DE CE? PENTRU CA ASA DORESC UNII, CARE AU FACUT SCOALA CHIULIND! SI ASA SUNTEM IN CADERE LIBERA SI CU ECONOMIA SI CU INVATAMANTUL SI CU TOATE DOMENIILE. ATATA PROSTIE SI REA INTENTIE N-A MAI AVUT NICI O GRUPARE POLITICA.