Lazurca: “viața e letală.” EXCLUSIVITATE blogul Istodor

Partea ultima a interviului cu ambasadorul Marius Lazurca. Teme: Invirtitul in cerc, lup, Femeie, Bing Bang, Darwin, Bucurii, Dumnezeu, Vatican, viata.

Care-s bucuriile vietii? Sint date de Dumnezeu-facute cu mina lui Lazurca?

E un film, nu știu cum s-a tradus pe românește, să-i spunem ”Totul e străluminat”. Am uneori sentimentul ăsta: că totul vine de aiurea – asta e din Kundera, beware! – și vine încărcat de o stră-lumină, de o lumină veche, netulburată, pură. Ca o mîngîiere, din nou, gratuită. Te uiți la un chip omenesc – la Mire, de pildă – și-ți spui: Nu vom muri niciodată! Și știi, fără dovezi, că așa e, că așa trebuie să fie. Că sunt bune toate, ca în zilele dintîi. Și toate astea te copleșesc, fiindcă vine asupra ta o bunătate smerită, care te lasă întreg, ba chiar te reîntregește. Ceva copleșitor, dar blînd. Și te înduioșezi ca un bou, dar nu-i rău nici asta, din cînd în cînd.

Exista o coproductie Dumnezeu-Lazurca?
Coproducție? Un întreg, interminabil serial! O telenovelă siropoasă, cu un singur, perpetuu repetat episod: eu fac prostie după prostie, Domnul le repară fără crîcnire. Mi-e și rușine cît sînt de banal!

Misiunea de la Vatican? Cine i-a dat-o lui Lazurca? Dumnezeu / munca omului Lazurca?
Am fost atît de fericit aici, atît de extraordinar, de neașteptat, de nemeritat de fericit, încît nu mi-o puteam face cu mîna mea! A fost un dar, trebuia să fie. Baconsky – era adjunctul ministrului pe atunci – a văzut în mine ceva potrivit pentru poziția asta. Mă iluzionez că nu doar numărul necuviincios de mare de copii, deși era oarecum o promisiune de evlavie, potrivită la Vatican. Funcționăream la Arad de cîțiva ani de zile, citisem niște cărți, scrisesem cîte ceva, mă rog, acumulasem niște argumente. Nepotrivit nu eram, dar totuși, la Roma am primit mult mai mult decît aș fi putut merita. Mai mult poate decît am și întors. Se mai întîmplă!

Nu putea sta Lazurca deoparte? Ce compromisuri a facut ca sa pupe ambasade?
Am cusurul ăsta: îmi bag nasul, am inițiative, sînt zelos – defect capital în diplomație (Talleyrand: Surtout pas trop de zèle). Cred că mi se trage de la faptul că sînt, în fond, un senzual, un pofticios. În plus, îmi place România. Nu mă pot imagina în altă parte, nici altceva decît român din România. Nu o spun cu tremur în glas, nici cu ochii încețoșați, ci pur și simplu, neutru, ca la fișa de observație. Nu poți fi diplomat dacă ai identități alternative, virtuale, o cetățenie în Second Life. Trebuie să te identifici cu țara pe care o reprezinți, să simți că sunt ale tale inclusiv cusururile ei, că o poți ameliora cît de cît îmbunătățindu-te progresiv pe tine însuți. Compromisuri? Am fost uneori stînjenitor de amabil.

Cine v-a facut sa fiti om? Dumnezeu sau Darwin?
Cred că Darwin a avut dreptate, însă pe dos: a descoperit urmașul, nu strămoșul omului.

Oare lupul vede trupul uman armonios? Dar floarea de tei cum priveste omul?
Lupul vede omul cu oroare, fiindcă realizează cît de jos se poate ajunge. Îl și mănîncă în silă, de altfel, cînd nu are încotro. Floarea de tei? Vede omul, tot cu spaimă, pentru că în perspectiva ceaiului. Îmi vine în minte, spontan, un vers: ”Plutea un miros de tei inlăuntrul unei gîndiri abstracte”. E din Nichita, e ușor dulceag, admit, dar încă îmi place. În România glorioșilor ani 80 aveai toate motivele să scrii așa. Acum nu prea.

Bing-bangul a existat? Pentru cine? Cum tratati necunoscutul?
O fi existat, cui îi pasă realmente! Cum îi spune Dumnezeu unuia dintre meschinii interlocutori ai lui Iov: ”Cînd am făcut Luceafărul erai de față?” Citez din memorie, desigur. Talentul egal distribuit în umanitate este aflarea în treabă, seriozitatea aplicațiunii pe falsele probleme. Big-bangul – care, în englezește, by the way, e aproape o obscenitate – e unul din caii de la bicicleta omului modern. În plus, mie măcar, îmi evocă o stridență, un mare fîs, un răcnet monumental și ecstatic, o cosmică juisare. Citiți Facerea, veți vedea că lucrurile au fost de fapt cuviincioase. Necunoscutul? Mă uit stupefiat în ochii lui, în oglindă, cînd mă spăl pe dinți.

Sinteti cu OZN-urile? Vedeti un pic paranormal in jur?
Sînt contra. Dacă aș vedea un extraterestru – sau un paranormal – l-aș trimite frumușel la plimbare. Tema nu mă interesează, mi se pare o mistică de mahala. Grigorie Palamas pus pe muzică de manele! Quelle horreur, mon cher!

Femeia cui foloseste?
Dragostei, adică vieții.

Invirtitul in cerc cui foloseste?
Cozii, fără îndoială.

De ce avem nevoie de bani, de pozitii sociale?
Nu avem, ne amăgim.

De ce sa imbatrinim?
Așa se cuvine. După care murim, fiindcă – hopefully – viața e letală.