RSS Feed

Lecție de ”quality” de la Evenimentul Zilei, Jurnalul Național și Capital. Presa comunicatelor agențiilor de publicitate. De la negrii din suburbiile Londrei la academicienii României

vezi toate articolele de
17 Aug 2011 la 19:12 57 comentarii 2381 vizualizari.

Din povestea revoltei/vandalismului din cartierele Londrei, atât cât le-am urmărit în relatările și comentariile presei, un mic moment mi-a rămas întipărit în memorie. Un ziarist îl întreabă pe un tânăr dacă distrugerile și jaful sunt cea mai bună metodă de a protesta împotriva brutalității poliției. Răspunsul tânărului ar trebui să le dea multora de gândit. Și în mod special jurnaliștilor. ”Da. Nu ai fi aici să vorbești cu mine dacă nu exista revolta. Acum două săptămâni, când am protestat pașnic împreună cu 2.000 de negri în fața Scotland Yard, nu a existat nicio referință în presă”.

***

Nu merg până într-acolo încât să apreciez că incompetența presei, lipsa ei de viziune în raport cu agenda socială reală (și nu agenda servită de comunicatorii politici ori sociali oficiali) poate fi pusă la zid pentru vandalismele de săptămâna trecută din Marea Britanie. Însă presa nu poate fi degrevată de orice responsabilitate. Iar cauzele trebuie căutate adânc în sistem, nu doar în situații conjuncturale ori excepționale.

Scot din această discuție publicațiile/instituțiile media cu ideologie asumată, precum și pe cele finanțate pentru a reprezenta interesele unui grup politic și/sau economic. Instituțiile media generaliste (de știri, quality, tabloide etc.) își caută resursele pe piața de publicitate. Pentru a le obține, trebuie să ofere un profil al cititorului/telespectatorului compatibil cu profilul consumatorului căutat de agențiile de publicitate pentru diferiții lor clienți. Mai exact spus, presa trebuie să ofere agențiilor de publicitate un profil de consumator (cu o anumită educație, cu anumite venituri, amator de tehnologie, excursii, mașini, imobiliare etc.). Profil în care, evident, populația din suburbiile Londrei e prea puțin probabil să se încadreze. Mai mult, apariția printre cititorii/telespectatorii unei instituții media a populației sărace nu ar face decât să scadă calitativ profilul de consumator pe care respectiva instituție media îl vinde agențiilor de publicitate.

Astfel, nu e de mirare că un marș pașnic al negrilor din Tottenham nu se regăsește în conținutul editorial. Și că există doar două modalități prin care problematica lor să ajungă vizibilă: 1) să devină consumatori (devenind astfel ”atractivi” pentru agențiile de publicitate și clienții lor, implicit și pentru mass-media, un fel de ”Am deci exist!”) ; 2) violența.

Dispariția agendei reale a unor mari categorii sociale din mass-media este, așadar, rezultatul unui proces lung de relaționare dintre mass-media și agențiile de publicitate, la finalul căruia echilibrul s-a rupt în favoarea publicitarilor. Aceștia dictează temele și agendele mass-media (direct sau chiar indirect) astfel încât profilul cititorilor/telespectatorilor să fie conform cu profilul căutat pentru clienții lor.

***

Mass-media autohtonă a parcurs în viteză acest proces care, în Europa Occidentală și America a avut nevoie de mai bine de jumătate de veac să se impună. Iar cel mai recent exemplu este modul în care presa a relatat despre ”FânFest 2011” – festivalul cultural desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute la Roșia Montană. Citiți articolele de la următoarele link-uri, publicate în trei ziare considerate a fi importante și cu pretenții de quality în România: ”Evenimentul zilei”, ”Jurnalul Național” și ”Capital”. O să aveți surpriza să constatați că e vorba de același articol, având același titlu – ”Trei zile de proteste la Roșia Montană împotriva FânFest” -, cu același conținut, asumat ca și conținut editorial (nici măcar ca publicitate) de fiecare instituție media în parte (același articol, cu același titlu, a mai apărut și în alte publicații locale din Alba și Cluj).

Absurdul situației merge mai departe: niciuna dintre publicațiile în discuție nu a publicat vreun articol despre ce s-a întâmplat efectiv la ”FânFest 2011”, întâmplător sau nu, cel mai mare festival din România organizat exclusiv pe bază de voluntariat și finanțat în cea mai mare parte a lui din donații. Timp de trei zile, peste 1.000 de persoane/zi (după estimările Jandarmeriei), peste 1.500 în total (conform estimărilor organizatorilor) au participat la tururile ghidate, la conferințele din Biserica Unitariană, poveștile de la gura focului, la proiecțiile de film (dintre care două au beneficiat de prezența regizorilor Mona Nicoară și Tibor Kocsis), la reprezentația de teatru-lectură a Dramacum, la concertele de jazz, rock ori electro din poiana de lângă Tăul Brazi. La protestele ”minerești” anti-FânFest au participat, conform comunicatului de presă preluat de publicațiile în discuție aproximativ 500 de persoane (cine a fost la fața locului ori cine are răbdare să-i numere în fotografii, poate observa că au fost în jur de 150-200 de persoane, din localitate ori aduse cu autobuzele din satele învecinate).

Raportul numeric nu este, însă, singurul care ar fi justificat abordarea tematicii ”FânFest”, ci, în primul rând, respectul față de proprii cititori și respectul pentru dreptul cetățenilor la o informare corectă și echilibrată. La care se adaugă o problemă de logică elementară: nu poți să relatezi despre protestele împotriva unui eveniment, fără să relatezi și despre eveniment în sine!

Modul în care a fost abordat subiectul ”FânFest 2011” de către o parte importantă a mass-media autohtone (toată stima pentru cele câteva publicații care s-au încadrat la categoria ”excepții”) e ilustrativ pentru subordonarea față de agențiile de publicitate. Care nu se mai rezumă doar la promovarea înșelătoare a clienților proprii (reclame mincinoase – în acest sens există decizii fără echivoc ale Comitetului Etic al Consiliului Român pentru Publicitate – ori  publicarea sub formă de articole editoriale ale unor comunicate de presă), ci și la blocarea articolelor cu posibil conținut critic la adresa acelorași clienți.

Nu-mi doresc (sper) să se ajungă la proteste violente ori dincolo de limita legalității pentru ca opiniile și punctele de vedere ale unor importante categorii sociale și profesionale să fie relatate și în mass-media. Iar în cazul Roșia Montană nu e vorba doar de opiniile unei părți a localnicilor, a activiștilor de mediu și pentru drepturile omului, ci și de profesori universitari, academicieni, cercetători și specialiști de talie națională și internațională.

Însă de se va ajunge cumva până acolo, jurnaliștii de la publicațiile în discuție să nu care cumva să se întrebe ”cine e de vină?”. Mai bine să se uite în oglindă.

***

P.S.: Cât despre ”Corul Aurului” organizat de RMGC mai adaug că am trăit să o văd și pe asta: proteste împotriva unui festival cultural!

***

BONUS: Câteva momente de la ”FânFest 2011” împotriva a ceea ce au protestat simbriașii RMGC. Ce nu doresc ei să se întâmple la Roșia Montană:

Tururi ghidate cu zeci de turiști:

Sala Căminului Cultural arhiplină la proiecțiile speciale cu filmele ”Școala noastră” și ”Noul El Dorado” și la sesiunile de întrebări și răspunsuri cu regizorii Mona Nicoară și Tibor Kocsis:

Biserica Unitariană plină la conferințele ”FânFest 2011”:

Foto: Cluj.info

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!