Libertatea de imaginaţie şi libertatea de expresie. Trans-părinţii

Hai sa militam pentru libertatea de a merge in fundul gol.
In numele transparentei totale.
In numele libertatii virtuale absolute.
Cred ca se face o confuzie intre bun simt (ala sanatos, traditional, care te trage de maneca cand esti gata sa spui tampenii) si obedienta. Ma insel?
PS_ am senzatia ca o lume dezideologizata nu functioneaza bine. Si atunci inventam unele. In lumea virtuala.
PPS_ am vazut avatar. M-a intristat teribil. Nu m-a deprimat. Am ras cu multa pofta la idioteniile debitate. Mi-au placut efectele speciale. Si cam atat.
M-a facut sa suspin dupa filmele adevarate. Cu povesti.
Fabrici de iluzii.

nu chiar la subiect … dar ‘aproape’…
news.bbc.co.uk/../

Nu e o libertate, ci mai curand o “falsa libertate”, aceea de a avea dreptul sa bati mingea undeva in spatele portii.. sa spui injuraturi pe care nu le aude nimeni si sa te scarpini din cand in cand in locuri nepermise in public.
Va veni si momentul in care pentru a iesi in strada va trebui sa anexam cererii de a iesi in strada, aprobata de conducatori, hartia de la fisc ca ne-am platit impozitele la zi, iar pentru a scrie ceva pe net, va trebui sa introducem fisa (nu e o gluma, americanii studiaza varianta unui calculator fara unitate centrala si fara stocare, toata activitatea urmand sa se faca direct si exclusiv pe Internet).
Incet incet, oamenii se transforma intr-o mare masa electorala si de platitori de impozite (introducerea cipului si tatuarea codului de bare va facilita acest lucru) nimic mai mult, a caror opinie, liber exprimata, apare pe toate zidurile si pe toate blogurile dar care NU produce niciun fel de efecte juridice.

Bine spus. Ce bine ca mai avem si angoase si nu ne multumim sa luam totul ca manifestare necesar istorica, deci buna, deci adevarata. Apropo de dialectica hegheliana rasturnata a lui “Stan si Bran”. Care au avut drept consecinta nu hohote de ras, ci atat amar si chin de ucideri si suferinte. Ca sa intelegem ca nimic nu e gratuit…

@) cris

Din pacate, va dau dreptate.
S-ar putea sa fie si mai rau.
ne indreptam spre o lume dezumanizata.

Nu am vazut filmul. Dar am o propunere. Periodic sa organizati o intalnire a celor ce scriu si comenteaza pe VoxPublica. Fiecare cu nick-ul scris pe un ecuson si prins pe piept. Sa-si sustina fiecare ideile de “aici” si in realitate. Sau macar sa vedem daca ne putem privi in ochi..

Subiectul in discutie este deosebit de interesant. Libertatea totala,de multe ori prost inteleasa, duce la tot felul de monstruozitati. Candva am citit undeva, in Biblie, ca omenirea va ajunge la un nivel de dezvoltare atat de avansat incat se va autodistruge. Atunci oamenii se comportau in societate condusi de credinta, nefiind legi, dar ghidandu-se dupa cele zece porunci. Sigur,omenirea a evoluat si acum avem tot felul de legi,dar la ce bun daca unele sunt strambe iar cele bune nu se respecta. Am avut odata o discutie cu un procuror si l-am intrebat dece sunt facute legile atat de sofisticat,dece nu sunt clare pentru ca oricene le citeste sa intelraga acelasi lucru? Raspuns: pentru ca atunci ce rol ar mai avea avocatii, nu s-ar mai putea invoca atatea vicii de procedura,s-ar scurta termenele de judecata si in final atat ei cat si judecatorii ar pierde mult…Din pacate in democratiile actuale, principala cauaza a nefunctionarii statului de drept este tocmai nefunctionarea justitiei. Si,culmea cei care trebuie sa faca dreptate sunt cei mai bine platiti.

@Rogozanu

Aceasta este cu adevarat o tema de discute.
Trebuie insa sa fi vazut filmul si sa fii la curent cu miscarea generatziilor prin continuumul istoriei, altminteri “opiniile” pot fi doar forme de protest virtual .

Generatia vizuala are o mare problema de gestionat.Dar n-au fost toate celelalte generatzii confruntate cu probleme “insurmontabile” ?..si totusi au reusit.Si-apoi aceasta est egeneratzia cea mai “asimetrica” din istorie!( de o parte virtualul si tehnologia dominatoare, de cealalta parte sute de mii de persoane sterse de pe fata pamintului de cataclisme ..reale)

Instrumentele virtualului au fost inventate de care niste “batranei” care acum ishi “mananca pensia”..deci nu este un fenomen spontan si o productie a continuumului istoric, generatzional, filosofic, stiintific.

Da, dar generatzia vizual\virtualului are o problema uriasa, pe care tu o descrii extrem de clar.

Cine vom fi? ( asta este angoasa mea cea mai mare).

Un alt film sf al carui nume nu il retzin, sugera , in anii ‘90 ca viitorul va fi oarecum primitiv- oamenii viitorului vor vedea “relicve” ale civilizatiei umane si nu le vor mai intzelege sensul ( nishte copii din viitor priveau fragmente dintr-un “ancestral” monument -datind din sec. XX!- si nu intzelegeau scrisul- il numeau “limba din piatra” sau .

Pe de alta parte virtualul are meritul de a facilita comunicarea, fie ea si intre fiintze care se cred albastre , omnipotente si avand 4 m inaltzime. Conformismul si ‘jocul de glezne ‘ ancestrale nu mai sunt functzionale.

Ceea ce nu inseamna ca nu este agreabil si profund uman sa impartasesti orice idee cu o fiinta umana adevarata.

Virtualul este doar un instrument, ca oricare altul .

as da si eu un citat din marchizul de condorcet, daca nu va suparati: daca vei oferi libertate, oamenii vor lua din ea doar libertatea de face ce doresc cu banii…

catalin – excelenta idee, dar cred ca ne vom “stringe” doar noi doi:)

“Libertatea” cu “masca” identitatii virtuale (nick-name),este una de carnaval. Se uita, insa, ca nu e “carnaval” in toate locurile odata si, mai ales, nu e “carnaval” in toate zilele!
Mai e cava: nu toate “mastile” sint “proprietate personala”, cele mai multe sint “inchiriate”.
La o eventuala intilnire “fara masca”, cine garanteaza autenticitatea “legaturii” dintre “ecuson” si purtatorul lui?

@Costi Rogozanu: (citat condorcet)
cred ca asta era si unul dintre mesajele schematice ale filmului in cauza.
ce devine umanitatea gestionata dupa un singur principiu (==> golirea de continut etic a oricarei actziuni umane, pierderea dimensiunii si definitiei speciei…)
Ramane totusi enuntzat principiul “the power of ONE” si , evident “binele invinge” ( si eu cred asta!)

Sa ne imaginam cum ar fi aratat o productie similara…dimbovitzeana ) ..Atit personajele umanoide cat shi cele virtuale ar fi avut conflicte sordide, tradari si vicii ascunse; s-ar fi turnat la shefii militari si corporatishti…finalul ? un peisaj dezolant, distrugerea speciei albastre…omul paralizat (victma a unor medici lipsiti de empatie, desigur)infrint si deprimat , cu capul plecat..chipul unui politician surizind cu gura pina la urechi… seful de santier prins cu declaratie falsa de avere…corporatishtii in vizita la guvern.. si, bineintzeles, citeva scene ingroshate on purpose, din care sa rezulte cit de decazute sunt moravurile ( nu-mi plac filmele bashtinashe!)etc.

pina la urma diferentele culturale se pastreaza si in spatiul virtual, rezulta ca indivizii umani se exprima la fel de precis si in formele mediate, tehnologizate.

Am vazut filmul.
Si l-am revazut intrigat de unele articole/comentarii.
Nu, nu mi-a placut. Am alte asteptari.
(Ma pot intreba intrigat, intrigind pe cei ce vor sa despice firul in patru: dece trebuie sa aiba oamenii viitorului coada si o asemenea infatisare? sa fie nick name -urile excrescenta din care se vor dezvolta?)

ami – nu romaniza excesiv. mai bine spune-mi cum ai vedea o Pandora M romaneasca – cum arata lumea ideala autohtona

@Costi Rogozanu:
Pandora M romaneasca ar fi scunda, plapanda, mai curand stearsa ca aparitie, de culoare …violet ( ) si ar avea drept copac al bunatatii si intelepciunii o salcie plingatoare.
Ea nu s-ar putea exprima in spatiul public ( pentru ca femeie!- poate doar la zapada, dupa cum ai remarcat) .Ar fi secretara sau spaekeritza la teveu sau tinara politiciana aleasa uninominal pe liste…in fine, nu mai continui..you’ve got the picture!
Pandora di pi la noi ar fi un personaj din filmul acela pe care nu am avut rabdare sa il vad pina la sfirsit (4,3,2- or something!) .

subconstientul, bata-l vina!

dar daca trama aceasta ideatica ( a filmului in cauza) e universala? daca diferentele de forma ..ascund aceleasi aspiratii?

nu stiu. tu ce crezi?

eu nu m-ma simtit niciodata captiva acestei culturi.

ma refeream la planeta Pandora M, adica intruparea idealurilor romanilor – eu cred ca e mai apropiata de un eden biblic, decit de o retea organic-tehnologizata

Orice teorie, spre a fi validă, se construieşte prin ignoranţă voită: ne prefacem că uităm miile de contra-argumente posibile, care ar preface o demonstraţie aparent perfectă într-un morman de clişee şi sofisme. Să acceptăm, aşadar, premisa articolui: mediul virtual predispune la exhibiţionism, histrionism, violenţă, protest neasumat, radicalism inventând noi teritorii de expresie a unei libertăţi refuzate. Prin contrast, spaţiul public e amorf, conformist, conservator, apatic, formal, obedient. Ca atare, existenţa individului modern oscilează între umila identitatea civilă şi seducţia anonimatului, capabil să transforme un molâu şi un morocănos într-o specie umană supra-dimensionată, trufaşă, încântătoare, proteică.
Aţi observat că una dintre cele mai eficiente metode de a scoate din sărite un individ este aceea de a-i pune la îndoială coerenţa personalităţii, consecvenţa acţiunilor sale? Spaţiul public impune această presiune a unităţii sinelui, a liniarităţii gândirii şi comportamentului. A nu te contrazice, a fi egal azi cu tine cel de ieri sau de anul trecut te transformă într-un individ perfect adaptat social. Drama funcţionarului este propria sa memorie, pe care o cară după sine la serviciu şi o strecoară în pat cu nevasta. Uitarea e rezervată nebunilor şi narcomanilor. Or, mediul virtual permite acest “delete” permanent al memoriei. Existenţa “avatarului” se reduce la fracţiunea de secundă în care postează comentariul pe un site oarecare – aşadar cât un microorganism unicelular în lumea vie. “Pe net” dispare presiunea biografiei şi tirania normei lingvistice. Te poţi elibera de tine, dar nu şi de moartea ta fizică – iată de ce libertatea virtuală nu e autentică.
Că verva iconoclastă virtuală anulează orice formă de protest real, civil – e o simplificare pe care o admitem datorită faptului că ea conţine măcar un dram de adevăr. Totuşi puţinele revolte civile ale ultimului deceniu WWW. au fost precedate de tensiuni, dezbateri, îndemnuri lansate în mediul virtual, la fel cum secolul al XIX-lea, bântuit de revoluţii, s-a copt mai întâi în lirica militantă şi în turbulentele simfonii ale epocii. Internetul nu aneantizează protestul civil, ci îl coagulează pe bloguri sau pe siturile de socializare (fireşte, va trebui să excludem potenţialul revoluţionar al Hi5ului )
Interesantă în articol mi s-a părut chestiunea imaginaţiei.
Juniorii la vârsta gimnaziului (uneori chiar peste) consideră – din reflex – S.F ul sau “fantasy-ul” ca fiind antonime pentru cuvântul “real”. Pentru ei tot ce e “imaginat” trebuie să fie neapărat “neverosimil”, “fabulos”, “magic”. Nu există cale de mijloc: pentru ei literatura realistă nu se înscrie în domeniul ficţiunii (şi uneori e dificil să-i convingi de contrariu) ci este o transcriere “fără rest” a realului, “verosimilitatea” literaturii o transformă în argument al caracterului ei non-ficţional. Cadrele imaginaţiei sunt aşadar răsturnate: dacă lansezi, la clasa a V-a de pildă, o temă de compunere banală, clişeizată, ca de pildă “Vacanţa de vară”, vor purcede automat, la construcţia unor lumi fabuloase. Romanul lui T.O Bobe – “Cum mi-am petrecut vacanţa de vară” – este, iată, perfect verosimil. Produse gen “Harry Potter” sau “Stăpânul inelelor” sunt singurele pe care le acceptă, fără dubii, ca literatură. Povestirile din “Hanul Ancuţei” sau romanul “Enigma Otiliei” vor fi, pe cale de consecinţă, pagini de istorie factuală.

@Costi Rogozanu:

Nu cred ca universul nostru fantasmatic are ca reper Edenul Biblic . Acest strat s-a depus relativ recent.
(poate ca asa se explica si caracterul frust al optiunilor , exprimate in gusturi, ratinguri,modele, calitate comunicationala).

Nu cred ca in cultura noastra s-ar fi putut genera un astfel de scenariu – ca cel (schematic dar duios) din Avatar.

Pe de alta parte, nici nu mai este important. In societatea postmoderna generatia vizuala de care vorbeai se desprinde de “avatarurile” culturale si poate naviga liber ca un personaj distnct. Ca personajul care pleaca paralizat ..pentru a se exprima in spatiul virtual;aparent n-avea nicio sansa si nicio legatura cu situatia si totusi a “facut diferenta”.

Daca ar fi sa desenam o astfel de planeta “pe limba nostra”, acum, probabil ca ar semana cu pipera-land- ceva marunt, cu tehnologie-comoditate , cu manifestari artistice chicioase, cu bunastare tulbure dar ferice, cu paradoxuri tehnologice si sosea insuficienta…

Cred ca ai dreptate. Romanizam prea mult si proiecatm prea putin.Poate ca am ramas cultural prizonierii ideii de noi insine; poate ca ne este frica sa nu ne pierdem identitatea dizolvindu-ne in miscarea universala a ideilor, poate ca ne sperie satul global. sau poate nu.

@costi r:

Cel mult poti spune ca Avatar aduce aminte de picturile lui H. Bosch. Acolo era reprezentat Edenul cazut, adica starea omenirii pana la Arca lui Noe. Da, e paradisul nebunilor, cum spunea cineva. Paradisul emanciparii (nu atat al libertatii), contopirea aceea de tip holistic/gnostic cu “natura” si cu toti ceilalti.

Nu cred ca poate exista un Avatar romanesc. Avatarul este un film global, nu provine dintr-o cultura specifica, locala, este transantional si transcultural. Daca vrea cineva sa puna egal intre basmele si imaginarul folcoric si motivele plus efectele speciale din Avatar cred ca nu stie ce face, comparand merele din pomul cunoasterii cu merele din pomul vietii (ca sa facem metafore biblice). Unele omoara, altele te fac viu.

… si este de retinut ca H. Bosch portretiza acel paradis al nebunilor in mod negativ, el fiind un catolic fidel. Asadar, comparatia e limitata, caci Avatar propune paradisul nebunilor ca ceva atat de pozitiv incat spectatorii intra in depresie. Cat de sugestiv!

Costi Rogozanu@
1 atac in fals, de data asta. scriitorii, toti, fac ce fac si tinerii care ziceti ca va provoaca angoase cu libertatea lor de expresie si de imaginatie in virtual. nici scriitorii nu au prea multe de zis, de protestat, de demonstrat, in afara cartilor.
2 deci confuzie multa, un punct de vedere -cel exprimat aici-neclar nici dvs. ce-ati vrea, sa fie omul la fel de creativ si-n real life asa cum e pe net, cu nick cu tot?
cel care e pierdut in virtual pareti dvs, nu internautii de care vorbiti

@ Rogozanu :

Universul mitologic la romani este situat in zona lirica a baladelor si doinelor si respectiv in zona epica a basmelor poporale.
Basmele par sa nu fie pentru copii.
Apoi lipseste o bucata importanta.
Apoi apare o cultura “elitista”( care face abstractie in mod evident de religios).

In epoca moderna ne lipseste pop-cultul, care a influentat gindirea si comunicarea occidentala ( si care a genereaza productii ca Avatar).
Paradoxal, desi noi am aterizat direct din “Povestea povestilor” (Creanga )in universul media decadent…suntem capabili sa asimilam universuri fictionale din alte culturi.

Ma intreb cum vor arata productiile fictionale ale generatiei care nu mai are nici macar parte de universul disney ..(pop-cultul de massa, corporatist actual mi se pare nedigerabil si primejdios; nedigerabil pentru ca deosebit de urit; primejdios pentru ca scoate complet din ecuatie faptul ca binele trebuie sa invinga, cel putin simbolic).

“Jon Swift, a Facebook blogger “who likes to write about politics and culture”, was banned on the social networking website because he uses a nickname instead of the real name. It seems that it all started from Facebook’s Terms of Use which require the registered members to enter their real first and last name. But the question is how the Facebook employees managed to find out if Jon Swift is the real name or not since the blogger sustains he was never contacted by the website’s representatives. All he received was an account banned-like message without any notification or warning.

“According to Facebook, I am a fake, a charlatan, a nonperson and all of my more than 200 Facebook friends are the victims of a cruel hoax. My crime? Violating Facebook’s Terms of Service by not using my “real name.” What’s next?”, Jon Swift wrote on his blog which is hosted by Google’s Blogger” continuarea pe news.softpedia.../

@eruufin
se pare ca facebook vrea acelasi lucru ca si dl Rogozanu, presupunand ca dlui Rogozanu ii e clar ce vrea in chestiunea nick-urilor care se exprima in virtual space!

mediul virtual este, in fond o prelungire, o democratizare a mediei “calsice”.

indivizii si grupurile se bucura sa poata avea si ei microfon, condei, in fine, posibilitatea de a afce cu totii ceea ce au facut jurnalistii atita amar de vreme( e un soi de demitizare!).

normarea ar fi sa limitam drepturile personelor la libera exprimare, lipsa de normare incurajaza formele agregate de manipulare .

avantajul este ca oamenii avizati pot vedea mai clar decit in presa ce se intimpla de fapt (who is who), intrucit propagandistii sunt destul de transanti in a-si declina identitatea si obiectivele.

dezavantajul – diseminarea cu viteza..pixelului..a orice- bina, rau, corect, incorect, tec

specia umana se va comporta in raport cu aceasta realitate exact asa cum s-a comportat si pina acum .

@ Rogozanu
Film frumos pe aceeashi tema.Vazut ieri.
“Children of the Father” – merita.
SF- cu tenta filosofic-antropologic- previziune (evit termenul stiintific ).

Solutzia ?- aceeshi – un singur om poate salva umanitatea din orice dezastru, prin simpla sa umanitate afirmata.

Comunicarea virtuala poate fi la fel de bine un instrument pentru damnarea sau salvarea speciei.

faza cu —-colectivități cu unele credințe comune pe care să le apărăm indiferent de consecințe —- e tare.

Poporul vrea ciudatenii de felul asta , iata ei si le-au dat ciudacenii . Acum ei umbla si se gindesc la film pentru ca au fost prea impresionati ( adica au pus prea aproape de inima ).
Suntem in primejdie , cu fel de fel de filme timpite care actioneaza negativ la creerul uman .