RSS Feed

Lucian Boia: “E uşor să dai cu un vas de pământ, cum îl faci la loc e problema”

vezi toate articolele de
13 Jan 2012 la 13:21 6 comentarii 1939 vizualizari.

“Intelectualul, ca să-şi salveze situația, se asortează cu regimul politic dominant”. „Elitele de astăzi au un deficit de educație rar întâlnit în perioada interbelică”. “Era mai puţină vulgaritate în perioada interbelică – în presă, în Parlament”. “N-am o reţetă, dar educația este clar că foloseşte foarte tare” spune istoricul Lucian Boia pe care l-am intervievat la sfârşitul anului trecut. Programată pentru sărbători la Realitatea TV,  discuţia nu avea cum să se bucure de atenţia meritată din motive lesne de înţeles. Lucian Boia, cu o contribuţie excepţională la istoriografia românească actuală, este însă atât de rezervat şi apare atât de rar în media  încât cred că re-editarea sub formă de text a interviului este binevenită.

Elena Vijulie: Domnule Boia, 2011 a fost un an bun pentru dvs. Ultima dvs. carte, “Capcanele Istoriei”, pare deja un succes, deşi a fost lansată în noiembrie. “Capcanele istoriei” este o carte despre elita intelectuală dintre anii 1930- 1950. Ce v-a îndemnat să studiați în mod deosebit această perioadă?

Lucian Boia: Mă ocup de elita intelectuală de ceva vreme– am publicat în urmă cu 2-3 ani o carte despre intelectualii germanofili din timpul primului război mondial – am continuat cercetarea. De ce m-am oprit asupra anilor 1930- 1950? E o perioadă fascinantă pentru un istoric. S-au succedat atunci în România rapid mai multe regimuri politice.

EV: Aţi numărat în introducere nu mai puţin şapte formule de guvernământ.

LB: Nici n-aș spune că 20 de ani, eu am privit ceva mai larg, dar pe parcursul a numai 10 ani  – din 1937 până în 1947.  E mai întâi regimul democratic – cu aproximații și limite– apoi este dictatura lui Carol al- II- lea  din 38 până în 40… Apoi sunt cele câteva luni de dominație legionară – al treilea. Al patrulea, regimul lui Antonescu rămas fără legionari, din ianuarie ‘41 pana in ‘44. Al cincilea, începând din 23 august ‘44, o restaurare a democraţiei cu foarte multe limite – fiindcă astea erau condițiile războiului și ocupației sovietice – o încercare de reinstaurare a democrației, guvernele Sănătescu, Rădescu – ultimele luni ale lui 44 începutul lui 45. Apoi al șaselea – regimul comunizant instaurat o dată cu guvernul Petru Groza din martie ‘45 până la sfârșitul lui 1947. Şi în sfârşit regimul comunist pur și simplu, o dată cu abdicarea Regelui la 30 decembrie 1947 și proclamarea Republicii Populare Române. S-au succedat în 10 ani, nu mai mult de șapte regimuri politice.

EV: Ne miram astăzi de fluctuațiile politice foarte intense.

LB: Da, sunt cu totul modeste în raport cu schimbările radicale ale acelor timpuri. S-a trecut dintr-o extremă în alta. Pentru un istoric este foarte interesant să urmărească cum intelectualii s-au adaptat acestor schimbări. Noi suntem deștepți astăzi, fiindcă ştim ce s-a întâmplat, dar oamenii nu știau atunci ce o să se-ntâmple.

EV: Regimul lui Carol al II lea era anticipat ca durabil…

LB: Părea făcut să reziste, iar la 8 iunie 1940 au fost marile serbări ale Restaurației și toți îi înaltă imnuri de slavă lui Carol al II lea. Nimeni nu se gândea ca regimul va mai avea doar trei luni de viață. Apoi au venit legionarii pentru a stăpâni România și pentru a o schimba, a o transfigura. Și ce-au reusit să facă…niște lucruri nu prea lăudabile în cele câteva luni. Au dispărut foarte repede.

EV: Totuși toate aceste fluctuații în vreme de război până la urmă, veneau pe o bază socială destul de solida. Elitele intelectuale avuseseră un parcurs firesc.

LB: Erau totuși mari discrepanțe sociale între elite și masa țării – foarte numeroasă încă. Însă într-adevăr, elitele se consolidaseră, aveau deja o tradiție – de câteva generații erau foarte mulți oameni formați în Occident – Franța, Germania – așa încât în anii 30 avem de-a face cu o elită intelectuală de nivel european. Erau mai conectați decât suntem noi astăzi la marea cultură europeană.  Și noi ne conectăm încetul cu încetul până la urmă  – acum nu suntem chiar deconectați. Elita anilor 30 era sigur mai europeană decât elita de astăzi.

EV: Insistaţi în cartea dvs. asupra efervescenţei intelectuale de pe scena publică de atunci.

LB: Da, fiindcă este o perioadă polarizată. Unii înclină spre dreapta până la extrema dreaptă, alții spre stânga până la extrema stângă, conflictul e puternic și se ascute tot mai mult spre aceste tendinţe,  iar intelectualii sunt și ei de o parte și de alta. Și nu e doar cazul intelectualilor români; asta se întâmpla în întreaga Europă – acest exces ideologic și intelectual cu tendință spre extreme.

EV: După Marea Unire, care a fost un proiect puternic al elitelor intelectuale și politice, se contura din această efervescență culturală un alt proiect de țară? Cum ar fi nevoie şi acum după aderare.

LB:  Simplificând, existau atunci două proiecte divergente. Pentru unii, România nu era suficient de românească – se făcuse Marea Unire, dar iată o ţară unde românii, majoritari în toate provinciile, erau încă minoritari în mediul citadin – dincolo de munţi, în Transilvania, Banat, Bucovina, ponderea populației urbane românești nu era considerată suficientă şi în genere se considera că România trebuie să devină mai românească, mai autentic românească. Iar de partea cealaltă, erau cei care considerau că România nu este suficient de democratică şi proiectul acesta se prezenta în divergenţă cu celălalt. Mergeam spre o Românie care să se tot românizeze și atunci democraţia îşi avea mai puțin locul într-un asemenea traseu ..

EV:  E relevant acel episod al alegerilor pentru Academia Româna în care s-au confruntat Eugen Lovinescu și  A.C. Cuza.

LB: La Academie, marea majoritate sunt persoane de înalta ținută intelectuală. Însă tendința este destul de conservatoare, cum este și în Universitatea românească dacă privim corpul profesoral în anii 30. Și atunci îl vedem intrând într-adevar în Academie, în 1936, pe AC Cuza, care este un exponent al extremei drepte, tradiționaliste și foarte marcat cu antisemitismul său. În timp ce Lovinescu, cu o atitudine democratică putem spune și foarte deschisă spre cultura modernă, spre literatura modernă nu reușește să intre în Academie.

EV: Cât de implicaţi erau intelectualii, profesorii din universităţi în politică?

LB: Destul de implicaţi – curios lucru. S-au făcut studii statistice din care rezultă – şi mă refer la profesorii titulari şi conferențiari – că aproximativ jumătate dintre ei erau afiliaţi unor partide politice, ceea ce este foarte mult. Dintre aceşia majoritatea erau liberali, iar pe locul doi se plaseazăcei care făceau parte sau erau apropiați de Partidul Național Țărănesc, În fond cele două partide care au guvernat România în perioada interbelică. Ei căutau o anume protecție politică, un anume sprijin, se simțeau mai siguri având legături politice decât stând în afară.

EV: Dacă am căuta să facem comparații între rolul Academiei, de pildă, în anii 30 – 40 şi ceea ce se întâmplă în prezent în România, care ar fi asemănările?

LB: Întrebarea este destul de complicată şi nu priveşte doar Academia. Trăim în altă epocă. Nu cred că putem face prea multe comparații între epoca noastră și anii 30.

EV: Adică deosebirile sunt fundamentale?

LB: Da, şi nu doar în plan românesc. Anii 30 sunt ani de mare polarizare ideologică si politică, de tendință şi de-o parte și de alta spre extreme, şi asta a condus atât la fascism, nazism, cât şi la comunism. Or, între timp ideologiile s-au mai moderat, s-au mai adunat spre centru. Dacă în anii ‘30 tendința este spre extreme, în epoca noastră este mai mult spre centru – tendința dominantă.

EV: Fundamental vorbind. Dar publicul de azi este șocat să constate un grad mare de agresivitate pe scena publică. E aici un sâmbure de comparație?

LB: Asta ține şi de gradul de educație. În elita politică, gradul de educaţie era cu siguranță superior în perioada interbelică față de cel de astăzi. Societatea românească de astăzi este o societate destul de dezechilibrată, cu un grad de educație aproximativ. Fără să generalizez, elitele de astăzi sunt mai amestecate şi uneori cu un deficit de educație rar întâlnit în perioada interbelică.

EV: Totuși în anii 30, criticile din publicaţiile vremii erau percutante, foarte acide pe alocuri, mai ales generația tânără față de cea veche.

LB: Da. Fiindcă în anii 30 confruntarea politică și ideologică este foarte ascuțită. Insă tonul ramâne unul intelectual, care poate fi violent, agresiv, însă nu este vulgar. Intâlnim mai puţină vulgaritate în perioada interbelică – în presă, în luările de poziție în Parlament – decât întâlnim astăzi.

EV: Ce reproşa generația tânără din anii 30, din care făceau parte Eliade, Noica, Cioran şi nu numai, era atașamentul faţă de anumite tipare. Ei se vedeau fără complexe, liberi total , vroiau să reinventeze România.

LB: Da, este în anii 30 o explozie tinerească, o ofensivă a tinerilor. Elita intelectuală românească creşte foarte mult, mai ales cantitativ, mai ales în generaţia tânără, este urmare a dezvoltării culturale, dezvoltării învățământului în deceniile precedente din  România şi-n felul ăsta sunt o mulțime de tineri care intră în arena culturala publică, tineri de mare valoare, conştienți de valoarea lor, care se simt frustrați că nu sunt suficient de apreciați, că nu-şi găsesc locul.

EV: Putem face un comentariu, apropos de titlul Huliganii, romanul lui Mircea Eliade. Pare să fie o sintagmă care face istorie in România, la propriu. Mă gândesc la huliganii, golanii din 1989.

LB: Eliade foloşeşte termenul acesta în sens propriu – huligani sunt cei care ies în afara regulilor, decişi să spargă cadrele. Sunt oameni tineri care vor să experimenteze, să găsească ceva nou – şi asta se leagă şi de schimbarea la fața a României, de transfigurarea României, cum o vedea Cioran. Și unii și alții vor o altă Românie.

EV: Dar toate aceste proiecte, idei, România în delir despre care vorbea Cioran, o Românie care sparge tiparele n-au mai apucat să se decanteze; s-a prăvălit peste toți războiul, dictatura… Aţi întâlnit în studiile dvs. figuri exemplare, care și-au păstrat verticalitatea în acest vârtej?

LB: Sunt, dar destul de puțini. Sigur sunt apoi toți cei care au intrat în închisorile comuniste după 47 si care au plătit pentru atitudinea lor anticomunistă. Insă cei mai mulți intelectuali, trebuie spus, au încercat să se adapteze, să treacă dintr-un regim într-altul.

EV: Ce a însemnat această adaptare?

LB: Ma gândesc la ceea ce a scris, a teoretizat această atitudine Rădulescu Motru, care a trecut prin mai multe partide. El explica în jurnalul său. Dacă am intrat într-un partid apoi în altul a fost fiindcă am înteles să mă asigur oarecum, să nu fiu la dispoziția politicienilor, să fiu respectat, să am cuvântul meu de spus în societate – și scrie el, după 1944 – acum dacă aș fi mai tânăr m-aș face comunist – deci spune direct acest lucru – intelectualul, ca să-și salveze situația, este bine să se asorteze cu regimul politic dominant. Și mulți s-au gândit în felul ăsta.

EV:  Ceea ce a facut mai târziu Sadoveanu, care a devenit chiar șeful Marii Adunări Naționale, comuniste.

LB: Doctorul Parhon. Care a devenit primul președinte al României comuniste. Și George Călinescu, care după 1944 are o importantă contribuție intelectuală, prezentă în foarte multe articole de gazetă, în susținerea noii ideologii și drumului României spre comunism.

EV: Interesant acel episod cu promovarea poetului comunist A.Toma în rândul membrilor Academiei.  G Călinescu care uitase să-l treacă in Istoria Literaturii Române, l-a reabilitat.

LB: Şi râdea în particular, pe seama lui A. Toma. Da, regimul comunist vrea cu câte o personalitate dominantă în fiecare domeniu, dar toate deformările comuniste de după 1948 sunt strigătoare la cer. Autonomia academică, a artelor, universitară  a dispărut peste tot, chiar şi în ştiințe ce sunt în realitate complet dezlipite de contextul social, s-a intervenit pe linia aceasta a partidului comunist și a ideologiei comuniste. A se vedea cazul matematicii – am dat exemplu în carte – prin 1953 Grigore Moisil şi alți academicieni sunt aspru combatuți fiindcă nu leagă destul de mult matematica de realitățile sociale din România – cum ar fi putut să o facă? Nu mai spun de biologie – anii 40 – 50 sunt marele moment al afirmării biologiei sovietice, tot felul de erezii biologice ridicate la rangul de știință în timp ce e desființată biologia burgheză. Şi biologii români, în frunte cu Traian Săvulescu, care fusese de partea lui Carol Al II lea, a lui Antonescu acum este primul președinte al Academiei Republicii Populare Române, în 1948. M-am uitat şi pe dosarul de Securitate al lui Traian Săvulescu, şi nu sunt convins că era nici atunci sincer.

EV: S-au mai refăcut lucrurile din 1989 până astăzi?

LB: Sigur că s-au mai refăcut însă este mai ușor să strici decât să refaci. E ușor să dai cu un vas de pământ – după aceea să-l faci la loc, nu știu cum mai procedezi. S-au petrecut foarte multe dereglări în comunism. Nu vreau să idealizez nici Universitatea, nici Academia, nici elita intelectuală de până la comunism. Ele își aveau totuşi valoarea, exista un filtru. Putem să nu fim de acord astăzi cu pozițiile ideologice ale unor intelectuali, însă ei sunt oameni de valoare. Este greu să găsești în Universitatea anilor 30 sau în Academie oameni care chiar să nu aibă nici o valoare.

EV: Ce înseamnă valoare?

LB: Valoarea înseamnă o cultură, un mod de viață, să fii branșat la nivelul cultural al epocii tale, să nu te autoizolezi mergând pe niște căi rupte de marea cultură a lumii. Nu spun că în comunism nu s-a creat o intelectualitate într-o anumită măsura valabilă, dar nu pot să spun nici că este extrem de valoroasă. Sunt şi oameni care au o valoare incontestabilă.

EV: Se vorbește azi despre lipsa unui proiect de dezvoltare a României. După integrarea europeană, se pare că țara a rămas cumva fără direcţie.

LB: Nu știu dacă aici e vorba doar de România. Există în prezent o dezorientare în Europa. Situația României este cea care este – multă aproximație, mult amatorism în conducerea politicii României. Putem să discutăm și să criticăm oricât. Pe mine nu mă îngrijorează atât de tare România, cât Europa.

EV: De ce ?

LB: Noi suntem de bine, de rău integrați în Uniunea Europeană, și dacă Europa merge bine și România, cu întârzierile ei, va merge în direcția cea bună. Insă eu mă întreb în ce direcție merge Europa. Trăim din plin aceste momente de criză europeană. Dar Europa, este de fapt Occidentul, fiindcă Uniunea Europeană s-a construit în jurul Occidentului. Şi tehnologia modernă şi tipul modern de civilizație și ideologiile moderne, bune şi rele, şi democrația şi sistemul reprezentativ și națiunea, ideologia națională, drepturile omului, sunt creația Occidentului și a Europei. Dar noi nu știm ce se întâmplă acum. Occidentul bate pasul pe loc, chiar face pași înapoi, inclusiv demografic, restul lumii se dezvoltă tot mai repede. Uitați-vă la China și la toate țările emergente – din ce în ce mai multe şi dinamice. Aşa că mă întreb… într-o lume care nu va mai fi condusă de Occident, care vor fi valorile? Nu știm. Dar se poate constanta o schimbare istorică pe cale să se petreacă sub ochii noștri, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

EV: Ce are de făcut o țara ca România, marginală ca economie, cu o cultură care abia începe să-și revină…

LB: N-are altceva de făcut decât să se integreze și mai bine în lumea occidentală. În mare măsură prin educaţie. Prin cultură, economie, şi toate celelalte. Nu avem ce să facem. Poate sunt puțin în contradicție cu ceea ce am spus mai devreme, cu declinul relativ al Occidentului, dar suntem legați de lumea occidentală, europeană – aparţinem acestei lumi.

EV: Politicienii momentului cred că electoratul românesc este educat, Vom alegeri cu șase sau chiar șapte buletine de vot.

LB: Da, e foarte educat, numai bun să fie manipulat… Nu vedeți ce ușor e manipulat elecoratul românesc?!

EV: Am citit recent statistici ale OECD cu privire la performanța în materie de citit, scris, științe și din păcate România se află pe ultimul loc în rândul tărilor europene, un fel de analfabetism funcţional.

LB: Să nu ne închipuim acum că în anii 30 situația era excelentă. Elita era de foarte bună calitate. Dar baza societății încă era de foarte jos.

EV: Exista însă și o preocupare pentru educație, cultura, în rândurile celor de jos și pentru sprijinul intelectualilor.

LB: Da. Carol al II lea a vrut să fie rege în multe direcții.. să modernizeze România, dar două sunt punctele esențiale asupra cărora insista – el vrea să fie un rege al culturii, vrea să fie un rege al tăranilor. Cele două aspecte se leagă: ridicarea satului, prin economie și prin cultură şi atenția deosebită acordată culturii la toate nivelurile. N-am auzit acum nici un președinte sau un prim-ministru al României după 89 că ar vrea să fie un președinte sau un şef de guvern al culturii. Acum avem un deficit de cultură. Nu avem o politică culturală gândită şi sistematic condusă aşa cum o vedem în anii 30, si datorită lui Carol al II lea și a unor oameni care-l înconjurau. Al. Rosetti, marele editor de la fundații – a publicat foarte multe cărti fundamentale si foarte multi autori tineri încurajând literatura modernă. Nu văd coerența anilor 30 în cultura românească de astăzi.

EV: Ce lipseşte elitei intelectuale politice actuale pentru ca pe scena publică să apară un proiect coerent? Şi nu mă refer numai la zona culturală. Curajul?

LB: Probabil că ne lipsește elita corespunzatoare. N-am o rețetă, nu sunt capabil să propun un tratament… Dar educația este clar că foloseşte foarte tare.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

6 comments
  • 1

    di coba di galau ane

  • 2

    Drug Femininity

  • 3

    Jual Obat Keputihan Vagina HERBAL

  • 4

    ハウディ! これは種類のオフトピックしかし 私が必要依頼する。 実行、管理Aない仕事十分に確立されたウェブサイトなどあなたは必要とする? 私は完全に新しい毎日日常。 ことができ、容易に私は私がブログを開始したいと思いシェア私と気持ちオンライン。 どんな種類のいずれかのあなたが持っているなら、私に知らせてくださいためアイデア提言かのヒントをブランドの新しいブログの所有者。 !
    モンクレール アウトレット フランス srikaripower.co../

  • 5

    ちょうどあなたの記事より少し多くを| 追加などについて|あなたは今まで思想とみなさがありますか?とすべて、私はあなたが が言うことを意味する。または画像​​あなたはいくつかの素晴らしいを追加した場合しかし|より多くのあなたの記事を与えるために、ビデオクリップ動画 “ポップ、ただ想像すると思う “!あなたのコンテンツが優れているがと画像とビデオクリップ、このでした のいずれかである フィールド|そのニッチ最高。 アメイジングブログ!
    モンクレール 伊勢丹 レディース bameasures.com/../

  • 6

    thank you!

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!