RSS Feed

Mai poate guverna vreun partid? Ideile unice. Iohannis şi întâlnirile lui istorice

vezi toate articolele de
22 Jun la 13:50 comenteaza acum 1287 vizualizari.

Moțiunea de ieri ar trebui să ne lase și cu niște concluzii serioase, nu doar cu râsete și nedumeriri în fața felului penibil în care a condus strategul Dragnea întreaga chestiune. Ciprian Şiulea a atras atenţia de mai multe ori asupra unei situaţii simple. Am avut lideri politici tembeli acum 10-15 ani. Dar acum ăia par nişte coloşi pe lângă liderii de partid de acum.

Se întâmplă asta şi pentru că s-a tot erodat democraţia partinică, sub pretextul curăţării, renovării anticorupte a politicii româneşti, chestiune care a dat roade mai mult decât îndoielnice. Nu avem nici mai puţini corupţi, nici mai mulţi lideri adevăraţi. Pentru că anticorupţia a funcţionat ca un protectorat pentru idei ultraneoliberale, pentru dreapta în general şi pentru politici de austeritate în special postcriză. Avem o situaţie imposibilă în care instituţii puternice arbitrează la limita statului de drept luptele politice. Nu doar DNA, SRI, mai sunt şi alţii. Efectul poate fi dezastruos mai ales că a ajuns un semn de distincţie să beşteleşti partidele în general şi să preamăreşti intervenţiile în forţă. Iar ambiguităţile SRI-justiţie-business rămân la fel de nerezolvate.

De aceea, dincolo de prostelile lui Dragnea cum că a vrut să dea jos “binişorul” sau că a luptat cu sistemul (când el e un pion important din sistemul lui peşte), o întrebare rămâne serioasă: mai poate guverna un partid România? Nu putem spune doar că e prostia PSD, avem totuşi cel mai bine organizat partid care-şi prăbuşeşte un guvern pentru că se plânge că nu guvernează cum doreşte.

Singurul moment de linişte anticoruptă şi civică a fost cu guvernul tehnocrat. Nici Kovesi nu s-a întrebat cum putea un ministru al  lui Cioloş să vândă siteuri inexistente cu 300 000 de euro. Nici neliniştiţii civici nu s-au întrebat cât o mai ducem cu politici probusiness în timp ce conducem în toate topurile de sărăcie. CU PSD-ul la putere s-au “responsabilizat” toţi civicii imediat. Şi o s-o spun nesimţit de direct: asta se întâmplă pentru că s-au obişnuit toţi în postura de rentieri ai dreptei, direct sau indirect prin cocoloşirea neolib-neocon-ilor la nivel european.

Şi văd că e important ca în antipesedism să angrenezi de toate, naţionalism fără bariere, conspiraţii cu ruşi chinezi şi marţieni, orice e bun pentru atac. În ritmul ăsta, de atâta frică să nu devină PSD un hub tip Orban-Kaczyński, o să se creeze forţe şi mai primitive şi periculoase, în care să fie preluate toate armele murdare, naţionalism fără limite, conservatorism la extrem, cinism oligarhic tip Putin-Trump şi tot ce se mai “poartă” ca să dăm jos pesedeul.

Un citat din articolul lui Ciprian Şiulea:

Urmează să vedem cum evoluează lucrurile, deocamdată situaţia democraţiei interne e extrem de proastă. Anticorupţia a ajuns echivalentul românesc al autoritarismului şovin, etnic sau religios, din Ungaria-Polonia, prin care democraţia aceea incipientă şi prăpădită din Est e deturnată pe faţă în favoarea unui regim de mînă forte. Avem servicii, avem parchete, avem tehnocraţi deştepţi, cui îi mai trebuie partide şi alegeri. Adică alegeri vor mai fi, dar, cum a devenit deja evident, ele sînt doar faţadă, doar formalitate. Pe scurt, cine râde de Dragnea şi de toată situaţia fără să îl încerce o mică senzaţie de anxietate nu înţelege nimic din ce se întîmplă.


Ideile unice

Trăiesc din ce în ce mai des fiorul “ideilor unice” în presă, în scena publică românească. Consensul urletului antimaghiar după negocierea PSD cu UDMR m-a cam speriat. Adică nu m-am gândit decât cum o fi să fii un cetăţean maghiaro-român şi să vezi şi “progresişti” vopsiţi şi sute de canale mainstream emiţând ură en gros, că doar e cauza cea bună “antipesedistă”.

Boala ideilor unice a tot infectat spaţiul public românesc. Dar e clar că această boală a intrat într-o etapă extrem de agresivă.

Iohannis şi întâlnirile lui istorice

Tot la capitolul idei unice ar putea intra şi consensul despre ce “istorice” au fost ultimele întâlniri ale Preşedintelui. Dintr-o dată Trump  a devenit bun pentru toată lumea. Marile realizări nu au existat retoric, preşedintele nostru şi în UE şi cu SUA este un set de locuri comune. Ni se mai spune că multe realizări sunt deocamdată secrete, o să le vedem noi.

S-a întâlnit şi cu Merkel, din nou “istoric”. Am căutat de-am înnebunit ecouri în presa serioasă sau măcar mainstream din VEST despre aceste întâlniri istorice. Nici o analiză serioasă nu reţine ceva important rezultat din astfel de întâlniriIohannis nu apare decât ca cel mult omul de lângă Trump, omul de lângă Merkel. Atât. În rest nimic istoric, de fapt NIMIC. Sunt realizări secrete, probabil. Sau, mai curând, sunt realizări interne. Noi nu avem voce în afara graniţelor. Iar această tradiţie e cu sfinţenie păstrată.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!