Marino despre dubla măsură pentru intelectualii “căpitani”: Nu Partidul, Securitatea sunt cei mai mari duşmani, ci doar proprii tăi “colegi”

Dar Marino nu abuzează trecutul? Acum avem voie la dubla măsură? Deci Marino arată cît de “ticăloşi” sînt unii intelectuali şi, în schimb, cei vizaţi nu au voie să arate ce ticălos era Marino? Care sînt armele curate ale lui Marino? Dacă el era duplicitar, nu ai voie să arăţi că era duplicitar. De acord că reacţia lui Dinescu şi conţinutul ei sînt inabile. Dar trebuie să-l ascultăm şi pe el, să vedem ce probe produce.
dacă îi lăuda pe Plesu, Liiceanu, Dinescu si alti intelectuali si-i condamna pe Păunescu, Săraru, Dumitru Popescu, Paul Everac mai era cartea atît de sprijinita de aripa stîngă? Crecă nu!

Apel pentru memoria lui Cezar Ivănescu

Celor care nu cunosc sau care au uitat coordonatele acestei drame le amintesc că Cezar Ivănescu a murit în condiţii tulburătoare şi suspecte, pe 24 aprilie 2008.
Decesul s-a produs din cauze necunoscute încă, la două zile după o intervenţie medicală banală, programată şi garantat modernă şi neinvazivă. Poetul a fost conştient până la urcarea sa în elicopterul SMURD, pe 24 aprilie, ora 15, şi a vorbit şi s-a interesat de actele necesare pentru procesul împotriva lui Mircea Dinescu.
Toate circumstanţele şi documentele legate de intervenţia chirurgicală care a provocat decesul sunt în continuare ascunse cu obstinaţie de toate instituţiile abilitate să răspundă cu transparenţă solicitărilor legitime ale familiei de a afla adevărul (IML „Mina Minovici“ Bucureşti, Colegiul Medicilor, Spitalul Judeţean Bacău).
Pe 29 ianuarie 2008, ora 16, ca urmare a unui atac declanşat de o „sursă“ – rapid-şi-gălăgios-autodivulgată, printr-o instituţie media (agenţia lui Sorin Ovidiu Vîntu NewsIn, parte a Grupului Realitatea-Caţavencu), Cezar Ivănescu a fost livrat linşajului public. „Sursa“, conform propriilor afirmaţii făcute în direct şi pe postul Realitatea TV, s-a dovedit a fi nimeni altul decât Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS, fost secretar U.T.C. al U.S.R., fost membru al P.C.R., condamnat penal cu suspendarea condiţionată a efectuării pedepsei (pentru infracţiunea de lovire prev. art. 180 alin. 2 din Codul penal, cf. sentinţei penale nr. 1439, dată în şedinţa publică de la 4 septembrie 1981, Judecătoria Sectorului 3, Municipiul Bucureşti, dosar nr. 10121/1980), şi în lumina dezvăluirilor făcute relativ recent chiar pe un post de televiziune, un personaj care reprezintă interese străine ostile României.
Începând cu acea dată (29 ianuarie 2008), Cezar Ivănescu a fost supus unui atac mediatic care a avut la bază o acţiune premeditată şi concertată şi care a vizat, în mod evident, eliminarea scriitorului Cezar Ivănescu din viaţa publică. La acesta a participat – oferind implicit o susţinere oficială prin nerespectarea Statutului Uniunii Scriitorilor şi prin lipsă de reacţie – şi conducerea U.S.R., formată la acea dată, ca şi astăzi, din Nicolae Manolescu, preşedinte, şi Varujan Vosganian, vicepreşedinte.
Ca răspuns la atacul ilegal şi profund imoral al lui Mircea Dinescu, membru al U.S.R., şi la atitudinea incorectă şi nestatutară a întregii conduceri a Uniunii Scriitorilor, Cezar Ivănescu a recurs la toate formele legale de reacţie şi protest social nonviolent. A scris, în calitate de membru al U.S.R., câteva scrisori deschise; una din ele preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, ambasador UNESCO al României la Paris (1 februarie 2008, 4 februarie 2008, scrisoare preluată şi de agenţia Amos News). O altă scrisoare redactată de Cezar Ivănescu, în calitate de cetăţean al României, dar şi de Comandor al Ordinului „Steaua României“, i-a fost adresată, în aceleaşi condiţii de legalitate, preşedintelui României, Traian Băsescu, totodată şef al acestui Ordin (scrisoarea Nr. 2994 din 4.02.2008). În scrisorile sale, Cezar Ivănescu a denunţat nedreptatea flagrantă şi ilegalităţile comise de Mircea Dinescu, care a uzat în acest scop imoral de autoritatea funcţiei sale publice într-o instituţie a Statului Român.
Pe 4 februarie 2008, poetul a declarat greva foamei în Sala cu Oglinzi a U.S.R., ca o ultimă şi decisivă formă de protest social nonviolent. La nivel instituţional, urmările tuturor acestor forme legale de protest faţă de o ilegalitate comisă de un înalt funcţionar al statului român au fost practic nule. Pe 29 aprilie, Cezar Ivănescu a fost înmormântat.
Astăzi, la doi ani de la declanşarea acelui atac mediatic, de o virulenţă fără precedent în presa română postdecembristă, mai cu seamă că persoana vizată, poetul Cezar Ivănescu, nu ocupa funcţii în vreo structură a puterii de stat, vă cer sprijinul pentru a susţine oficial demersul de stabilire a adevărului în cazul Cezar Ivănescu.
Adresez pe această cale un apel tuturor redacţiilor şi tuturor ziariştilor din presa tipărită şi din cea on-line, care au publicat până la moartea lui Cezar Ivănescu şi chiar după aceea, în ferpar, informaţia că Cezar Ivănescu ar fi primit o aşa-numită decizie de colaborare sau de poliţie politică din partea CNSAS, considerând că au obligaţia, din punct de vedere deontologic şi uman, să clarifice o situaţie pe care au generat-o conştient şi benevol în momentul în care au preluat o informaţie care nu avea la origine absolut nicio probă.
Am dorit să transmit acest apel în mod public – vedeţi şi cezar-ivanescu.../ – pentru că, în pofida evidentei nevinovăţii a scriitorului Cezar Ivănescu şi a întregii sale vieţi trăite în onestitate şi sărăcie, dar şi a zguduitoarei declaraţii făcute de Cazimir Ionescu, în februarie 2008, pe un post public de televiziune: „Nu există nicio decizie. Cine a vrut să-i facă rău lui Cezar Ivănescu l-a făcut!“. Nici până azi, nimeni dintre cei implicaţi, direct sau indirect, nu a manifestat buna-credinţă de a dori îndreptarea acestei situaţii.
În continuare, şi post-mortem, poetul este supus unei cenzuri de neexplicat pentru o personalitate de o asemenea anvergură şi pentru un mare scriitor român elogiat de Mircea Eliade, Marin Preda, Petru Creţia, Constantin Noica, Basarab Nicolescu şi încă de multe alte personalităţi ale vieţii culturale din România şi din afara ţării.
Mulţumesc ziarului „Curentul“ pentru că sparge acest boicot media aruncat asupra personalităţilor reale ale României şi prezintă această frântură de adevăr scrisă cu lacrimi de sânge.
Clara Aruştei

lui Nicolae Manolescu
A treia scrisoare a Poetului Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, către domnul Nicolae Manolescu, preşedinte al USR

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, domiciliat în Bucureşti [...], membru al Consiliului USR, director al Editurii Junimea, Iaşi, Bd Carol I, nr. 3-5, tel./fax 0232/410 427, Comandor al Ordinului „Steaua României“, vă reproduc în întregime primele două scrisori pe care vi le-am adresat în 1.02.2008 şi 4.02.2008, precum şi Comunicatul Comitetului Director al USR.

______________

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.
Conform hotărârii Consiliului USR, toţi membrii din conducerea USR am făcut un demers oficial la CNSAS pentru a fi invitaţi să ne vedem dosarele din Arhivele Securităţii şi pentru a primi o decizie oficială de colaborare sau noncolaborare cu fosta Securitate ca poliţie politică.

CNSAS, în calitatea sa de organ abilitat al statului, nici nu m-a invitat să-mi văd dosarul şi să fiu audiat, nici nu mi-a comunicat în mod oficial printr-o decizie, aşa cum prevede legea, punctul său de vedere în ceea ce priveşte dosarul meu personal, lucru pe care îl cunoaşteţi pentru că toate comunicările se fac pe adresa USR, şi până în clipa de faţă nu am primit nimic din partea CNSAS.

Cu toate acestea, începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 agenţia de ştiri NewsIn citând „surse din cadrul Colegiului CNSAS“ a difuzat ştirea, pe care eu o consider „zvon calomnios“, conform căreia „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“.

Trăind într-un strat democratic, de drept, consider că toate organele statului trebuie să funcţioneze conform dispoziţiilor legale în baza cărora au fost instituite, inclusiv CNSAS care era obligat sa transmită oficial decizia sa pentru a o putea contesta în termenul prevăzut de lege. Întrucât, repet, nu am primit oficial o decizie, anunţ că dacă nu voi primi pe adresa USR până joi, 7.02.2008, decizia respectivă voi acţiona în justiţie Colegiul CNSAS, agenţia de ştiri NewsIn, precum şi toate publicaţiile şi persoanele care au colportat ştirea pe care eu o calific drept „zvon calomnios“.

Cu cele mai nobile sentimente.

1.02.2008 Cezar Ivănescu Bucureşti

D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

____________________

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.
De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 15, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui României, ca şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.
Cu cele mai nobile sentimente.

4.02.2008
Cezar Ivănescu Bucureşti
D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

____________________

Solicitarea adresată CNSAS

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborări cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivănescu a comunicat Comitetului Director că nu doreşte să implice Uniunea Scriitorilor şi nici pe Preşedintele ei în scandalul provocat de difuzarea în presă a unor informaţii referitoare la dosarul său. [în fapt,în presă nu au apărut nici un fel de informaţii referitoare la dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivănescu, ci doar comentarii murdare lansate de M. Dinescu şi neprobate prin nimic – n.n.]

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

________________

Prima observaţie care se impune, Comunicatul nu este datat, dovadă de amatorism din partea domnului Horia Gârbea, Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Director de imagine şi comunicare al USR.

Să trecem însă la chestiunile de fond.

Din 29.01.2008 şi până în 5.02.2008, am fost livrat linşajului mediatic de către Uniunea Scriitorilor din România din lipsă de profesionalism, rea-credinţă sau pur şi simplu complicitate cu agenţiile de ştiri (NewsIn în primul rând), presa scrisă şi mediile care au difuzat în draci ştirea că „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“; am identificat din prima „sursele din cadrul Colegiului CNSAS“ în persoana soldatului fruntaş al Securităţii, tovarişci Dinescu Mircea, membru în Colegiul CNSAS, sursa mi-a confirmat supoziţia, autodivulgându-se sub toate formele posibile (presă, televiziune etc.) şi plasându-se inconştient sub incidenţa Legii de funcţionare a CNSAS, pe care o puteţi consulta. Asupra soldatului fruntaş al Securităţii nu insist, va insista instanţa judecătorească.

Ceea ce mă interesează aici este să va fac evidentă situaţia grotescă în care am fost puşi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine şi comunicare al USR: după primele anunţuri murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine şi comunicare al USR (ca şi toţi semnatarii ştirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia să acceseze site-ul CNSAS şi să vadă că în 2008 nu este nici un comunicat de presă oficial (nu s-au ţinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanţa de urgenţă din 6 februarie 2008; concluzia logică: de la agenţia de ştiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, şi până la ultima publicaţie amarâtă sau post de televiziune (Otv de exemplu) şi până la şi mai amărâta noastră USR, toate se fac complice la acţiunea de linşaj mediatic exercitat asupră-mi timp de o săptămână: a trebuit să declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 12.00, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marţi, 5.02.2008, Comitetul Director al USR să dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 şi 2) şi fără vreo intervenţie din parte-mi; a trebuit să declar greva foamei la 66 de ani pentru că trăiesc într-o ţară de criminali: o vor plăti, sper…

Pentru săptămâna de teroare suportată cu viaţa mea, vă anunţ pe această cale că voi acţiona în justiţie, atât pe domnia-ta ca Preşedinte, cât şi USR ca instituţie.

Am revenit cu această a treia scrisoare pentru a vă reaminti că nu mi-aţi răspuns la punctele 1 şi 5 din cea de a doua scrisoare: oare vi s-a obnubilat întru atât spiritul critic, încât să-i acordaţi votul decisiv pentru obţinerea Premiului naţional „Mihai Eminescu“, în 15 ian. 2008, acestei nulităţi literare, tovarăşci Dinescu Mircea, soldat fruntaş al Securităţii? veţi demara ancheta cerută de mine la punctul 5?

Aştept în continuare să-mi văd propriul dosar (dosare) din Arhivele Securităţii şi-i anunţ pe această cale pe membrii Colegiului CNSAS că de pe 29.01.2008 şi până azi, 6.03.2008 nu au fost în stare să articuleze un răspuns public, cât de cât onorabil.

Sesizez Parlamentul României să ia măsurile ce se impun: excluderea din cadrul Colegiului a numitului Dinescu Mircea şi sancţionarea întregului Colegiu pentru sfidarea legilor acestei ţări.

În încheiere vă reamintesc cererea mea exprimată în Şedinţa de Consiliu din dec. 2007 (cf. cap. 1, art. 7 din Statutul USR) de a fi trecute pe site-ul USR statele de plată din USR şi toate celelalte informaţii necesare, conform principiului transparenţei, pentru ca toţi scriitorii români să se poată informa corect (nu din zvonuri) asupra modului în care este administrat banul obştei? Dacă e nevoie să declar greva foamei şi pentru art. 7, cap. 1 din Statut, spuneţi-mi, şi o fac cu plăcere.

Nedorind să mă las intoxicat de colportorii de ştiri „cu surse din cadrul“, v-am scris această scrisoare pentru a apăra imaginea tânărului asistent universitar şi critic literar Nicolae Manolescu al anilor ’60, cel care m-a debutat, fără să mă cunoască, în literatura română…

Cum calificaţi, ca Preşedinte al USR, comportamentul lui Valeriu Stancu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, care a refuzat să publice un comunicat oficial chiar şi la o lună după apariţia Comunicatului Comitetului Director al USR, eu fiind totuşi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi? Mă gândesc să-l acţionez în justiţie, măcar de dragul simetriei, ţinând cont de faptul că eu l-am debutat în literatura română…

Aştept răspuns.
Cu cele mai nobile sentimente

6.03.2008 Cezar Ivănescu

Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR

Nota: Textul scrisorii a fost reprodus parţial în Mişcarea literară, nr. 1 (29), 2009, pp. 47-48, revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

Extras din Statutul USR

Cap. 1. Dispozitii generale

Art. 1. Uniunea Scriitorilor din România, denumita în continuare Uniunea, este asociatie profesionalã de creatori, apoliticã, fãrã scop lucrativ sau patrimonial (nonprofit), de utilitate publicã, constituitã în scopul sprijinirii si apãrãrii literaturii si a intereselor profesionale, economice, sociale si morale ale scriitorilor.

Art. 2. Uniunea este succesoarea Societãtii Scriitorilor Români (înfiintatã în anul 1909) si reprezintã interesele scriitorilor din România în raporturile lor cu autoritatile, cu celelalte organizatii de creatori, cu persoanele juridice si fizice din tara si din strainatate.
Prin Decretul nr. 267/1947, Uniunea a fost declaratã persoanã juridicã românã de utilitate publicã, iar de la data de 15 ianuarie 1990, îsi desfãsoarã activitatea conform prevederilor Decretului-lege nr. 27/1990.

Art. 5. Uniunea aderã la principiile din Carta fundamentalã a Drepturilor Omului si îsi interzice promovarea sau adeziunea la activitãti contrare demnitãtii umane, libertãtii, democratiei si statului de drept.
Art. 7. Libertatea de creatie si opinie, primatul valorii, solidaritatea profesionalã, initiativa, eficienta si transparenta sunt, de asemenea, principii de bazã ale existentei si activitãtii Uniunii.“

Art. 36. Presedintele Uniunii are urmatoarele atributii:
pct. 13 asigura si raspunde de luarea masurilor necesare pentru buna gospodarire a patrimoniului, pentru îndeplinirea corespunzatoare a prevederilor Statutului (…)”

e o carte de memorii, e logica marturisirii si e si multa dreptate in ce spune. el abuzeaza subiectiv, nu cu DOCUMENTE pe care susnumitii le au pentru ca sint mina in mina cu puterea. Un astfel de abuz subiectiv comitea de exemplu Monica Lovinescu… Dar era subiectiv si tocmai de aceea important

@Costi Rogozanu:
ceea ce e ciudat este ca in viata de zi cu zi sustinea, si practica o anumita relatie cu o persoana, pentru ca in memorii sa io traga. De aici si autoritatea morala, probabil!

b) cum se aduce in atentie un subiect cultural, cum se posteayă cearceafuri despre Cezar Ivanescu!

in sfarsit cineva ia atitudine vis-a-vis de reactia vangheliasca a lui dinescu. urmaream emisiunile lui dinescu pentru critica sa inteligenta deseori, insa chestiunea cu marino, informatorul m-a lasat perplex. cand nu poti sa fii tu insuti ci te dernajeaza cum te vede altcineva si iti confunzi rolul cu modul in care acel altcineva te percepe, atunci nu e de bine…marino l-a criticat, cum d.cristea enache l-a criticat pe manolescu, asta nu inseamna ca manolescu e lipsit de valoare, sau ca dinescu e un derbedeu. insa reactia asta, ca scot dosarul si va arat eu voua…

Cineva nu stie ca se scrie “propriii tai colegi” – ori Adrian Marino, ori Costi Rogozanu, ori redactorul de la Polirom. Greseala apare de doua ori. Daca avem probleme la numarul de “i”, nu stiu daca suntem calificati sa descalcim itele inamicitiilor culturale. Poate n-ar fi rau sa ne clarificam in primul rand raporturile cu limba in care ne exprimam.

Este rizibil sa vezi cum artistii Romaniei sa se ajute si sa se apere intre ei cand mai apar diferite caracterizari ale apucaturilor lor. Ok, sa zicem ca Marino nu este exact reperul moral care sa fie crezut, dar asta nu inseamna ca, in subiectivismul lui, nu a putut observa anumite trasaturi de caracter ale celor portretizati in carte. Nu stiu, nu am legaturi cu “elita culturala” din Romania, dar este penibil sa vezi cum ori de cate ori cineva indrazneste sa-i critice pe diriguitorii culturii romanesti contemporane, acestia se solidarizeaza si nu fac altceva decat sa demonstreze ca sunt intr-adevar niste boieri ai mintii.
In fine, asta e cultura romana si asta poate ea.
Altfel, poate daca Biju renunta la viziunea asta meniheista stanga-dreapta si incearca o abordare strict de continut poate o sa vada ca oricat de nesuferit ar fi Marino acesta are dreptatea lui.

Hopa! Ca ne place sau, ca stia sau nu, cele două-trei “întrevederi” cu ofiterul care l-a chestionat despre Mircea Eliade, pe care domnul Marino le recunoste, s-au lasat cu tot atitea rapoarte intocmite de ofiter. Ramane de vazut care era “calitatea” pe care ofiterul i-o atribuia intervievatului.
Insa domnul Marino frecventa nu numai exilul parizian, ci si pe cel muenchenez, pe care securiatatea statea cu ochii ca pe butelie, ocazie cu care l-a cunoscut si despre care am scris aici (informatiile se completeaza).
voxpublica.real../

asta e un serial care nu se mai termina niciodata- “frumosii jegoshi ai marilor orashe”. jeg jeg jeg si intre jeg si jeg cate-un reper moral.

…ci doar proprii tăi “colegi”…

Halal cunoaştere a limbii române!

filme cu tampitzi.
-tu!
-da pe tine nu te vezi?
- ba tu!

Daca aprecierile [in italice] ii apartin domnului Adriana Marino ele sunt foarte corecte:

(Scriu ce am mai scris si la C Teodorescu)

Lucrurile pot fi spuse mai simplu:
Plesu si GL sunt orice (oameni de afaceri/oameni politici ‘esoterici’ sau ‘exoterici’, consilieri, sinecuristi);
numai filosofi/ metfiziceni NU SUNT.

Creativitatea:
cvasinula dupa 1990.
Domnul GL a tradus (impreuna cu Dnl Cioaba) Sein und Zeit – Heidegger in 10ani!;
cine citeste Sein und Zeit in romana?
In rest exprimari filosofice de slaba calitatea [sau complet in afara] cum spunea un filosof tanar [IA].

Domnul GL nu a ajuns metafisician.
‘Era sa fie’ sau poate chiar ‘n-a fost sa fie’ – vorba lui Noica.
A ajuns un om de afceri si un bun sofer de bmw
- ‘forte ancorat in viata cetatii’ (nu fara folos personal)

Cat despre Dnl Plesu -> partea mistico-ascetica a fost deturnata spre o mai epicureana rotunjire existentiala : conturi, bunuri si mici/mari bucurii contemporane locale si multinationale.
Acelasi domn Plesu care confunda brutal orice din ‘filosofia analitica’ cu pozitivismul logic (al lui Carnap de exemplu)

Spunea domnul Marino:

Andrei Plesu
“Mafia Liiceanu-Plesu”, pusa la zid in Testamentul lui Marino “Viata unui om singur”. MINIMA MORALIA: Plesu i-a buzunarit pe Sartre si Adorno
Despre Andrei Pleşu

„Mi se părea ridicol a fi exclus din literatura română de acest moralist cu lipsă la cântar – cu o operă destul de subţire – care împrumută de la alţii titlul unei cărţi („Minima moralia”) fără s-o declare.”

Despre Gabriel Liiceanu

„Liiceanu devine conştiinţa naţiunii. Al său «Apel la lichele », supremul manual de etică civică. O astfel de mentalitate transformată în monopol cultural este plină de implicaţii nocive. (…) La Cluj, m-am lovit, în permanenţă, de aşa-zisa Şcoală Zaciu. La Bucureşti, cu aceeaşi virulenţă, de mafia Liiceanu- Pleşu. Atacuri, obstrucţii, denigrări permanente. Uneori, la limita ilegalităţii evidente. ”

Excelent comentariu si bine “garnisit” cu acele citari din volumul ce sta sa apara. Ma despart de comentariul d-lui IT Morar. Cred ca nu este vorba aici de cei “de stanga”(care-l lauda ) sau “de dreapta “(care-l acuza) . A.Marino a fost de dreapta si inca unul autentic traind ani in sir(am inteles ) ca liber profesionist. Avem de-a face iara cu nesfarsitele orgolii ale celor ce scriu. Diferenta este ca A.Marino argumenteaza( prin analiza, comparatii,etc ) iar ceilalti acuza… Cum n-am fost un apropiat al lui A. Marino(ca sa stiu ce vorbea in viata de zi cu zi ) eu scriu si comentez doar ce am citit:ioanavram.wordp../

“Am pentru voi…”De cand ne tutuim,domnule?Cine ti-a bagat in cap ca esti cineva?Vezi observatia cu “propriii”.Mai ai putin si scrii” ochi albastrii”,cum se scrie des pe aici.

zugrave lasa-ne domnule in pace, vezi-ti de-ale tale, te-a bagat cineva in seama? Poate nu ti se adresa tie, poate ni se adresa noua, celor care suntem interesati de subiect si nu de cum scrie autorul. Esti foarte plictisitor, probabil vrei sa spui ceva dar nu ai ce…

@Ioan T. Morar

Dar Marino nu abuzează trecutul?

Nu mai abuzeaza trecutul pentru ca nu mai e printre cei vii.
Ceilalti, opoxzantii ‘aproape ca sunt’
si sunt oarecum ‘imbuibatzi’, ingrasatzi in conturi, sinecuri si ‘creatii’ aiuritoare, de foarte slaba calitate sau zero.

Care e optiunea:
intre un Marino cu 9(noua) ani de puscarie politica [ + ceva depoartare si o opera scrisa] si
‘grasunii’ ceilalti (care din 1990 cel putin sunt niste ‘intelectuali’ pe flat-line, abia se aud horcaind)?
Grasuni plini de baschini politrucice (pe care n-ar fi trebuit sa le invete nici la Paltinis, cu atat mai putin la Heidelberg sau Paris).

Il aleg evident pe A Marino.

@Ioan T. Morar

Nu mai vorbim destanga dreapta: vorbim e niste figuri bruegelien-bosch iene,
nisre monstrii de stanga, dar si demonstrii de dreapta.
Depinde in ce directie privesti…

Toţi minţiţi, mey ficţionarilor ). Voi credeţi că sînt chiar aşa sucit cum m-ati ficţionat?
Cine sa mai creada pe cine? toti minte,mă!

am simplificat nepermis. astea nu-s filme cu tampitzi. sunt telenovele pentru intelectuali asa cum telenovelele sunt filme porno pentru gospodine

@tx2

Uneori telenovelele pentru intelectuali si telenovelele pentru gospodine se pot amesteca sau macar concatena; sunt telenovele de mare audienta unde apar si piticcii metafisici-porno, agresivi si virili ca-n K1/MMA si in XXX extreme ;
piticiii astia erau potentiali Mari Inchizitori dar s-au transformat un actori eficienti si cu audienta mare {si o ridica singuri, in cateva secunde de frictiune intensa)

harold bloom zicea ca universitatile sunt cultura resentimentului. nici nu e nevoie sa crezi ca-i asa: se vede cu okiul liber: ranchiuna si dejectzia. unul care stie ca e cu adevarat valoros nu se coboara, nene, nu se coboara la asa ceva

@bilant_groaznic
Cum simti tu imediat cand cineva arunca o flegma pe Liiceanu, Plesu sau Patapievici. Si cum te infiintezi imediat si fleosc, mai arunci si tu un scuipat. Oare nu te-ai plictisit? Uite, iti propun ceva mai interesant: zi si tu ceva original din gandirea ta. Ca astia trei nu-s buni de nimic, habar n-au de filozofie, banuiesc ca de originalitate nici nu poate fi vorba… Tu esti, banuiesc, mult mai bun decat fiecare dintre ei. Arata!

@sandra

mitstock!
hahaha

seara buna
vorbim…

Dramele compromisurilor, mărturisite cu sinceritate, îmi sunt mai aproape decât fala justiţiarilor de duzină. Pe Celine, mult hulitul colaboraţionist, îl prefer de o mie de ori lui Sartre. Istoria mare, aceea a marilor idei, a marilor bătălii şi a marilor şefi de stat e incompatibilă cu fragilitatea oamenilor, în timp ce istoria mică nu dă oricum doi bani pe Marino, şi nici pe Noica sau Dinescu. Istoria mare îşi bate joc de oameni, îi aclamă pentru a-i înjosi.

Acum, mai puţin patetic:
Il faut couper net, trebuie scoase absolut toate dosarele la iveală, pe model Vest-German – amânările astea strategice au făcut un rău imens vieţii societăţii româneşti. Poate chiar mai mare decât toate cazurile astea însumate de scriitori care au cedat.
Dosarul Noica trebuie revăzut – asta nu se va întâmpla cât timp vor trăi (sună ca dracu’, îmi cer scuze pentru asta) G. Liiceanu şi A. Pleşu, şi poate 20 de ani după asta. Nu aperi memoria unui om punându-i pe ceilalţi la zid.

erată: pardon – model est-g. (publicarea arhivelor STASI)

Marino trebuie compatimit, nu injurat. Prin aceste memorii – daca se vor dovedi adevarate – nu face decat sa-si justifice ratarea, chit ca si destinul l-a defavorizat prin puscarie. Numai ca Dostoievski dupa ocna a scris o noua Evanghelie, pe cand bietul Marino doar cartzi insipide de pseudohermeneutica literara.
Si totusi, Costele, fatza de totzi de care se discuta in acest caz, plini de pacate sau nu, banda voastra de trotzkisto-anarhisti e doar o aglomerare de ganganii de nimic producatoare.

bun simtz urmat de arma de distrugere in masa. comentator nu mai are rabdare?

@comentator

A
Poate doar A Marino a vorbit onest despre cat de mult kk-at s-a mancat si caata ‘curvasarie’ poliitica si nu numai s-a putut petrece pe aceste amarate meleaguri

B
Nu-l faceti pe Dostoievski un mare eretic!
O noua evanghelie???
Nu am auzit sa fi fost excomunicat pentru asa grozavie!!
Cu totul si cu totul altceva
Nu-i cautati printre scrierile gnostice Nag Hammadi sau prin Codex uri berineze!nici printre grozaviile unui Marcion sau printre ‘valentinianismele’ atat de riguros prezentate de Irineu al Lyonului

E un rus din sec 19 care NU A DAT NICI O EVANGHELIE APOCRIFA!

Comentator,

Ai mare dreptate: calitatea cărţilor se explică prin suma anilor de puşcărie. Marino a pierdut vremea prin puşcărie domnule, zdrăngănind cu furculiţa în veselă, în loc să pună la cale o capodoperă! Dostoievski a fost, desigur, mult mai meseriaş: a trăit anii de închisoare cu ardoare, s-a concentrat mai mult, a croit planuri mai îndrăzneţe şi mai longevive în cultură. Îţi dai seama ce eşec fooormidabil: să ieşi din puşcărie cu ambiţii de hermeneut. Câtă mediocritate la aceşti studioşi fără geniu!
Rogozanu (iar tu, Rogozanu Constantin!) merită săpuneala: un ordinar, pezevenchi, a prins doar resturile de salam de soia – acolo unde consistenţa e mai slabă – şi acum s-a înhăitat cu basarabenii şi cu chiorul de Şiulea: un comando reacţionar, o gherilă anti-capitalistă care trebuie stârpită!

Intelectuali romani formati in comunism drojdia societati,tupeisti fara de rusine!

……………………………………………………………………
Dezlănţuirea drojdiei societăţii face rău, iar răul trebuie să folosească drojdia societăţii. Deseori revoluţiile comuniste au folosit răscularea gangsterilor şi a drojdiei sociale. „Comuna din Paris” a implicat de fapt omor, incendii premeditate şi violenţă, conduse de drojdia socială. Chiar şi Marx a privit cu dispreţ „lumpenul proletariat”. În Manifestul Comunist, Marx a spus, „Clasa periculoasă, drojdia socială, acea masă pasivă stricată, aruncată de straturile cele mai de jos ale vechii societăţi, poate fi uneori pusă în mişcare de o revoluţie a proletariatului; oricum, condiţiile sale de viaţă au pregătit-o mai mult pentru rolul de unealtă de mituire a intrigii reacţionare”.

…. imi place la nebunie reactia unora (incepand cu IT Morar) fata de cartea asta. cum apare ceva critic (sau poate doar un atac mizer, oricum aici nu pot judeca)fata de entelectualii publici de carton trebuie sa fie mana stangii!
ehhh, ce sa faci, oamenii au o obsesie si au unu sau doua clisee invatate pe care le regurgiteaza cu orice ocazie! da, domnilor, v-ati prins! Marino face parte din conspiratia stangista universala!

[...] voxpublica.real../. [...]

[...] voxpublica.real../. [...]

Constat cu tristete ca Dinescu face dovada caracterului sa mic-mic-mic si astfel ii da dreptate lui Marino.

Foarte,foarte dureros.Asa ne putem da seama de grozavia decimarii culturii romane.Arderea unor valoroase biblioteci,distrugerea Bibliotecii Centrale la revolutie au decimat trecutul,dar “teroarea securista” ne-a distrus caracterul.Numai adevarul,mai ales cel dureros,ne va elibera.Dar oare avem curajul sa cunoastem adevarul cand am trait si traim in minciuna?
Dosarele securitatii dupa 20 ani? Multe au disparut,dar “cele ramase” trebuie publicate;astfel nu mai pot fi folosite pentru santaj si amenintari.

marino a experimentat fenomenului pitesti…

[...] primul rînd, publicarea cărţii lui Marino, Viaţa unui om singur, din care am prezentat deja şi un fragment şi cîteva comentarii. În al doilea rînd, un scandal de mai mică amploare, dar cu cîteva elemente comune: eliminarea [...]

1)Deoarece A Marino fusese detinut politic si avea relatii in lumea scriitorilor, este explicabil ca il urmarea si il chestiona securistul. Aceasta nu inseamna ca a fost turnator. Asa se purta securitatea.

2)Nu este corect ca Dinescu se foloseste de pozitia lui in CNSAS ca sa-si desfiinteze adversarii. Este inadmisibil, de mult trebuia demis.

3)Nu cred ca Cezar Ivanescu a fost vinovat. Nu l-ar fi afectat in halul asta, incat sa-l distruga . Turnatorii sunt adaptabili, ar fi fost obisnuit cu ideea ca trebuie sa se apere si ar fi incercat sa pareze. Cred ca sunt antrenati si ocrotiti. El a suferit ca un caine, pana cand a murit,

4)Nu stiu daca Manolescu i-a raspuns, poate ca da. Dar lipsa de atitudine a scriitorimii romane egoiste nu ma mira.

Lasand la o parte opiniile pro si contra,cartea se anunta a fi o bomba,cel putin mediatica.Abia astept sa o citesc,iar pentru asta va trebui sa o cumpar.Deci,va fi si un succes financiar,pe praful asta…
Pe ITM pot sa spun ca il iubesc,platonic fireste.Asa cum iubesc si cafeaua de dimineata.Il citesc zilnic(daca scrie)sau la 2 zile.Si asta de ani buni,de cand nu ma vopseam la par.Dar,in privinta lui Dinescu,parerea mea ramane neschimbata…,omul e asa cum l-a descris Marino.Prea se potriveste imaginea lui din ultima vreme cu descrierea facuta de A.M. E ca o radiografie,ca sa nu spun RMN.

Privind de pe margine, nu imi pot reprima un sentiment privind cartea domnului Marino, acela ca discutam de un om cu un orgoliu imens si extrem de dezamagit: cum Noica e tratat asa, iara eu nu, cum Eliade primeste asta, iar eu nu, cum altii da, dara eu nu, etc, etc, etc

Poate sunt si lucruri adevarate acolo, dar totul pare extrem de distorsionat si exagerat brutal de catre umorile viscerale ale domnului Marino.

Din cauza asta zic eu ca sunt varsate atatea laturi asupra atator oameni care au insemnat sau inseamna ceva in cultura romana. Mult sau putin, ramane la aprecierea fiecaruia. Doar ca eu refuz sa cred ca oamenii pomeniti de Marino sunt atat de groaznici, de netrebnici, de lipsiti de opera literara, de securisti, de comunisti,de golani, de bisnitari, etc, etc. Asta pentru ca am putut sa ii urmaresc/sa ii citesc cu mintea mea, atat cat m-am priceput, in ultimii 20-30 de ani.

La toate aceste chestii lipsite de eleganta varsate de Marino (“lasa ca o sa va vars eu niste chestii in cap dupa ce nu o sa mai fiu”), s-a cuplat rapid si o mare masa de frustati de toate categoriile (vezi doar unele comentarii de pe aici sau de prin evz), oameni care nu au scris trei randuri pe hartie in viata lor, dar care au devenit brusc criticii supremi ai neamului, gata sa discute orice despre opera literara sau despre activitatea sociala ori politica a celor incriminati de Marino.

Dinescu a devenit golanul si derbedeul neamului. Nu sunt eu inebunit dupa Dinescu, dar asta mi se pare mult prea mult. Nene, mizeriile asta or sa vina si o sa treaca, dar poezia scrisa de Dinescu,nu. Si cine nu a citit-o ar putea de exemplu sa citeasca zilele astea din opera “golanasului” Dinescu.

Uite aici:
scribd.com/doc/../

Domnu’ Rogozanu, domn’e – aparţin ultimei generaţii captive Securităţii, dimpreună cu Morar-Bijou, Cr Teodorescu, L Antonesi, S Tănase, M Dinescu, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu etc. “Captivă” fiindcă văd că numai extincţia naturală ne mai poate scuti de raportarea vindicativă, la “vremurile de tristă amintire”. Tristă-tristă dar şi noi masochişti!
Deci, ar mai fi vreo 15-25 de ani (pentru generaţie, nu pentru fiecare-n parte, căci unii pot avea ghinionul unei longevităţi sîcîitoare) pînă cînd să-nceteze discuţia despre Securitate – ce era, ce voia, ce făcea şi cu cine.
A Marino era dintre cărturarii ţării ăsteia – ori mi se pare, ori erau mai mulţi pe-atunci. Dar, şi de erau, nu era nimic de mirare căci odată cu ei mureau ultimele fructe al Şcoalei Româneşti. Cei de acum – generaţia noastră, cum ziceam, sînt hibrizii anunţînd “adevăratele fructe” ale şcolii româneşti. Mais passons.
Jurnalul lui Marino nu e nici măcar insolit, la noi. A mai fost Jurnalul lui Liviu Rebreanu, publicat “prematur” căci prematur plecase şi Rebreanu. Şi acela a făcut destulă vîlvă căci încă mai vieţuiau destui din vremea sa.
Adică, avem şi noi specia memorialistică “Nu te iert nici mort”.
Comparîndu-le, vedem că “dezvăluirile incendiare” veneau tot din viaţa privată – sectorul privilegiat de Secu’, care apăra “orînduirea de stat” transcriind gîfîiturile şi scîrţîieturile înregistrate cu microfonul de sub pat.
E aşa de mult de perorat aici, că e descurajant. Mă opresc asupra unui aspect: Marino “era lăsat” să circule liber prin Europa, potrivit scenariului Secu’ – care cică-l compromitea, astfel. Aşa că, Marino se-ntîlnea nu doar cu intelectualii români “cuminţi”, din emigraţie, ci şi cu “rebelii” de la Europa Liberă – de pildă. Ambele “sectoare” – înţesate cu talkie-walkie, că altfel nu ştiu cum le-aş spune. La Bucureşti, Secu’ primea “bibliografia”, punea lucrurile cap la cap, şi punea ordine în declaraţiile neconforme ori vădit eronate. Metodă “clasică” – de i se mai spune, încă şi azi, verificarea din cel puţin 3 surse (chiar mă intrigă, la unii, jargonul ăsta denotînd profesionalism).
Aşadar, Marino făcea jocul Secu’ – cu voie ori fără de voie. Aşa era lumea, atunci. Să nu omit: Secu’ nu acoperea toate “mediile” dar Kremlinul coordona activitatea “ţărilor frăţeşti” pentru ca plasa întinsă peste lume să aibă cît mai puţine ochiuri lipsă. Multe “completări” veneau din sursa Tratatul de la Varşovia.
Acum, Dinescu vs Marino e stupid pînă la greaţă metafizică. Dinescu nu are – totuşi – monopolul psterităţii, chiar de-a-ncălecat el sursele, la CNSAS. (Chiar, să fie adevărat că ar cere taxă de protecţie prietenilor şi colaboratorilor apropiaţi, ca să nu-i dea-n gît? Ar fi mişto de tot! Căci consemnaţi la domiciliu – în 1989 – erau şi dintre cei prinşi cu legături la Kremlin dar care nu puteau fi închişi pentru asta. Diferenţa dintre ei şi ceilalţi consemnaţi era “calitatea” interogatoriilor, ca parte “a regimului de detenţie”. Fiindcă astea nu se mai găsesc la CNSAS, mă puteţi crede ori nu).
Dar de ce-am amesteca astea cu judecăţile de valoare literară, filosofică, în genere culturală? Atît de slab se poate argumenta contra unei opinii neconvenabile, ori nu mai contează dacă preopinentu-i decedat?
Ar trebui să conteze, cîtă vreme mesajul e adresat celor (încă)vii.

Excelentă concluzia lui Marino! Din păcate, e fix ceea ce face el, colegul. Câtă ură să fi adunat acest om? Dar, ca şi tine, aştept cu nerăbdare cartea…

@Liana Alexandru
{Pentru ca pe blogul dumnevoastra nu dialogati niciodata]
Despre A Marino ->
POATE ESTE VORBA DOAR DE SPIRIT CRITIC SI NU DE “URA”

[Despre ura va recomand:
Peter Hadreas A Phenomenology of Love and Hate (Ashgate New Critical Thinking in Philosophy)
]

Si mai multe si toate fara “ura”:

Ce opinii ar fi avut urmatorii [numai cei care au disparut nu demult] despre ’starurile’ noastre: [domnia sa] Plesu, GL, HRP ?
Ce opinii or avea [deja] oricare dintre cei din listele urmatore despre ’starurile’ noastre: [domnia sa] Plesu si GL, HRP ?
[putin probabil sa aiba deja vreuna]

Daca GL, Plesu, HRP ar fi tradusi, ce opinii ar avea oricare dintre cei din liste?
[daca ar fi tradusi cu un efort gigantesc financiar, al ICR de exemplu]

Ar putea spune cumva asa ceva, fara ‘ura”:
GL, Plesu, HRP au exprimari filosofice de foarte slaba calitate sau total in afara domeniului

Peter van Inwagen, Alvin Plantinga,
Richard Swinburne, J. L. Mackie
Dean Zimmerman, Thomas M. Crisp,
Matthew Davidson, Neil A. Manson, Simon Blackburn, Michael Loux, C. D. C. Reeve, Michael V. Wedin,
Brian Garrett,E. J. Lowe, Nicholas Rescher,
Jorge J. E. Gracia, Ernest Sosa
Alexander R. Pruss

@Inima-Rea:
“”"Aşa era lumea, atunci. Să nu omit: Secu’ nu acoperea toate “mediile” dar Kremlinul coordona activitatea “ţărilor frăţeşti” pentru ca plasa întinsă peste lume să aibă cît mai puţine ochiuri lipsă. Multe “completări” veneau din sursa Tratatul de la Varşovia.”"”"- CORECT!

Dar credeti ca acum e altfel?
Asistam la batalia intre structuri de cand ne stim.La noi reteaua kgbistoida si gruista controleaza mai toata comunicarea- se poate observa si pe voxpublica ( dilema soriceluui care doarme linga un elefant).

Includerea unui stat intr-un sistem militar, economic, politic (ori Tratatul de la Varsovia, CAER, ori NATO, UE… ) obliga la o respectare a tuturor prevederilor legislative de drept international, de drept comun etc stabilite in Conventii, Conferinte, Congrese… Internationale (mai mult decat statele neafiliate). Nerespectarea lor atrage advertismente, in prim caz, ca apoi, devierile consistente sa duca la un tratament de excludere si blocada, mergandu-se pana la masuri ONU, CS… Incalcarea grava a normelor de drept constituie semnale ce duc la o atentie sporita din partea partenerilor si semnale catre instaurarea unui regim extremist. Nerespectarea normelor incluse in tratate, subrefugiul prin ocolirea COMPATIBILITATII ce trebuie creata in sistem, atat ca dotare, ca strategii (aici mai putin e cazul), cat si ca regim al salarizarii, pensiilor, contractelor de cariera, poate duce la nerespectarea sarcinilor internationale ale Romaniei. Cand vor afla militarii din Iraq, Afganistan ca ei, “dintr-odata”, nu vor avea pensii (sau perioada din armata nu conteaza la pensie), nu stiu daca isi vor mai propune o noua misiune. Respectarea tuturor normelor [le gasiti in toate Statutele si Documentele de specialitate comune cu NATO sau in cele introduse in legislatia romaneasca, ca urmare a angajamentelor luate de MApN... ] previne orice nesincronizare. Sa nu va faceti probleme, la prime sesizari din partea lor sau a noastra, veti avea ocazia toate acestea sa le cititi din presa. Eu nu sunt organ de legatura cu presa; acesta ar trebui sa fie mai activ si sa informeze, atat cat se poate, normele si obligatiile NATO ale Romaniei si daca, in acest moment, conducerea tarii le respecta…

@Ioan T. Morar: Culmea ipocrizie Domnule Morar dumneavoastra vorbiti de dublul standard. IN privinta ticalosiei va dau dreptate numai ca problema este ca Marino nu este si nu a fost platit din impozitele noastre in schimb avem in vizor o gramada de sinecuristi (iar altii nu se multumesc doar cu atata vezi cazul Oprea)
problema sta in felul urmator despre Păunescu, Săraru, Dumitru Popescu, Paul Everac stie toata lumea despre caratcerul lor in schimb Plesu, Liiceanu, Dinescu sunt cotati mai mult sau mai putin ca monumente de moralitate si competente in fapt ei nedeosebindu-se de anteriori decat prin faptul ca s-au pozitionat “politically correct” si mai ales pentru unii sinecuristi din actuala guvernare. Deci ei maculeaza imaginea puritaati unei doctrine venite sa “reformeze romania”

Mesajul acesta este in aceeasi nota cu cel de pe blogul dvs insa nefiind adulator a fost “inghitit de platforma”

Martha Logu
Fiindca tot am pierdut vremea cu palavrele astea de mai sus(cu exceptia comentariului domnului Ion(41),iata o mostra de semidoct cu pretentii de fudulie caragialeasca:
“Este rizibil sa vezi cum artistii Romaniei sa ajute si sa se apere intre ei cand mai apar diferite caracterizari ale apucaturilor lor.”
Explicatii pentru Martha Logu:”Artistii” crezi mata ca sunt alde Vianu ,Calinescu…;sintaxa frazei este praf si demna de o corigenta de gimnaziu;”caracterizarile apucaturilor lor” e ceva sinistru stilistic intre comentariu didactic si inventie vangheliana,de unde e luata si sintaxa.
Cei mai multi de aici ar trebui sa mai puna mana pe carte,ceilalti sa faca lucruri serioase,de pilda sa scrie ceva.Prea s-a umplut lumea de inchipuiti si frustrati agresivi.

@bilant groaznic
Nu va suparati ca va intreb , sper ca nu sunt prea indiscret , dar ce formatie aveti ?
V-am intalnit pe mai multe bloguri si banuiesc ca aveti ceva treaba cu filozofia sau ceva pe acolo.
Multe ditre postari sunt foarte interesante si la obiect
Chestia asta cu Adrian Marino este foarte complicata. Sa asteptam cartea ce parere aveti?
Cat despre It Morar sata stie asta face.
Pacat , mare pacat ca pleiada de intelectuali care sunt desfintati de Marino mi-au confirmat lipsa de coloana vertebrala .Desi dupa parerea mea talentul si competenta unora dintre ei e in afara de orice discutie

@radu

Multumesc pentru aprecieri;
sper sa pot spne ca am ceva treaba [si ] cu filosofia.

Din pacate asa e.
Coloana multora s-a strambat de la greutatea money-ului

Toate cele bune!
Sau vorba lui I Creanga: ‘n-ar fi rau sa fie bine!’

[...] Costi Rogozanu redă pe Vox Publica acest fragment din ”Viața unui om singur,” furnizat de editura Polirom: Mă revolta încă de la început şi continuă să mă revolte şi azi dubla măsură cu care erau şi sunt măsurate fapte riguros identice. Despre ce este vorba ? Nimeni nu acuza pe C. Noica pentru faptul că “a călătorit”, în timp ce eu sunt culpabilizat pentru acelaşi fapt. Acuzaţie cu atât mai r [...]

[...] the original:  Marino despre dubla măsură pentru intelectualii “căpitani”: Nu Partidul, Securitatea sunt cei… Send to Facebook Trimite şi prietenilor tăi acest [...]