RSS Feed

Marxism și popi

vezi toate articolele de
28 Sep la 13:07 3 comentarii 2 vizualizari.

Marxism. Și în chestiunea referendumului pentru familie, și în alte certuri politice a reapărut în forță cuvântul acuzator ”marxism”. Folosit într-un stil semidoct american, cam în sensul în care urlă ultraconservatorul american că orice taxă ar însemna de fapt comunism, marxism etc. Asta arată și spoiala de educație a așa-zisei elite intelectuale românești, și influența acestei elite în ițari asupra spațiului public (de la Patapievici la Papahagi, avem o lungă tradiție de frică de ”stângism” în general și de ”sexomarxism” în special).

Până și în înjurătură trebuie să ai o minimă acuratețe. Acuzația de neomarxism e superfluă. Sigur că mi-ar fi plăcut să avem o mișcare consistentă marxistă în România. Ea e însă ținută în viață de câțiva activiști care nu au cum să pună probleme agendei mainstream. Acuzația ne arată gradul de isterie publică împotriva a ceea ce marxismul reprezintă: provocarea narațiunii dominante economice, sociale. Partea cu drepturile minorităților este doar unul din niveluri.

Una dintre principalele critici ale marxismului, neo, paleo, cum o fi el, este adresată despărțirii dintre economic și politic. Cu alte cuvinte, și în chestiunea minorităților, grija unui marxist este să aibă tot timpul în vedere tensiunile sociale, economice, politice. Tocmai de aceea poți face și o critică marxistă a curentelor neoliberale care au confiscat lupta pentru drepturile minorităților punând la pachet măsuri economice dure cu acordarea unor libertăți, echivalând cu alte cuvinte drepturile unor cetățeni cu dreptul impunerii unui anumit tip de a face business. Marxismul apără și câștigă drepturi, stânga fără astfel de ținte nu se mai numește stânga. Mai mult, sunt unii care acuză din cealaltă parte, cum că stângiștii își pierd ”poporul” dacă apără drpeturile minorităților – nu, stângiștii adevărați nu se tem de momente nepopulare și nici nu acceptă arhitecturi ortodoxiste sau afaceriste ale ”poporului”.

Ideea e că stânga în general are un lung istoric de cuceriri de drepturi. Acuzația de ”marxism” e o nouă formă de diabolizare, cu tonuri interbelice, ale stângii în general și este un indicator de revenire în forță a reacționarismului. Este și motivul pentru care, multe forme de privilegiere economică și culturală (bisericile) fac din acuzația de comunist/marxist/stângist o onoare. Sigur că da, pentru ei drepturile unora înseamnă pierderea lor ECONOMICĂ. Și, desigur, și intelectuli ultraconservatori, și manipulatori politici ai aghiasmei, au fost tot timpul pe val în timp ce orăcăiau că-i omoară corectitudinea politică. Au fost totdeuna siguri pe discursul lor comercial, de aia sunt plătiți și de biserică, și de corporații, ”asta se cere”.

(PSD a luat măsuri sociale logice, importante. Tocmai pentru că avem un comentariat cu școală zero, nu sunt văzute imensele cadouri făcute capitalului și funcționărimii mari, măsuri care subminează perfid tocmai șansele precariatului. Opoziția consideră salariul minim ”socialism”, nu minim bun-simț.)

Analfabetismul politic este perfect exprimat și în tabăra antipesedistă, dar și în tabăra puterii. Tăriceanu a dat comicăria supremă ieri: ”e o companie selectă, care se înscrie pe linia pe care eu am spus-o de multă vreme că au adoptat-o domnul Cioloş şi partenerii lui din USR. O linie de partid neomarxist. Ştiţi ce înseamnă marxismul. L-am exersat vreme de 45 de ani, le urez succes şi lor, şi simpatizanţilor lor că vor să readucă marxismul în România”.

Cioloș și USR sunt dintre cele mai dur pro-business partide, au adevărate obsesii pentru scăderea salariului minim, micșorarea taxelor etc. Tot ce poate fi mai anti-stânga. Însă în noua radicalizare românească, ”stânga” a ajuns să fie UE, cu tot ce înseamnă drepturi câștigate (multe dintre ele câștigate de-a lungul ultimei sute de ani, da, și rpin eforturi m ari ale stângii). Stânga e UE, deci, dreapta e autohtonul. Poate dacă judeci politic doar după cum te uiți la harta geografică.

Astfel de tâmpenii nu fac decât să slăbească fix criticile pe care UE și le merită, pe care capitalismul românesc le merită, totul se topește în vorbărie semidoctă. Așteptăm momentul în care un cioban va începe să vadă sfinți.

Și popi

Apar mulți preoți zilele astea în spațiul mediatic, mulți în advertoriale plătite sau difuzate generos de canale care apără valori ”tradiționale”. Prezența indecentă a bisericilor în spațiul public, într-un stat laic, era doar o chestiune de timp. Fapt e că folosirea periculoasă, populistă a unor teme false, instigarea anti-gay (dar stați că mai vin și altele!) vin dintr-un conglomerat politic-bisericesc primitiv și cu tristă istorie pe la noi.

Găsim figuri diverse de preoți mediatici, unii mai cool, alții cu radicalisme diverse, de la neolegionari, la fundamentalism ortodox, plus fundamentaliști anti-Alexandru Ioan Cuza care ar vrea toate proprietățile bisericii înapoi, cu tot cu sclavii romi dacă s-o putea. Ăia mai cool au împrumutat câte ceva din vioiciunea catolică și neoprotestantă de comunicare media și au învățat să se ferească de bulevardele antisemite și rasiste din fundalul istoric.

Cool-preoții au voci împăciuitor-glumețe, păi de ce să ne certăm, mergem la referendum și gata, frați suntem cu toții etc. Sunt preoți de corpoație, dau cu busuiocul în team-building, deși banii și rețelele de propovăduire sunt publice (sistemul de educație, cheltuieli publice cu bisericile de toate confesiunile).

Mă rog, tot urmărindu-i pe ăștia pe ecrane, mi s-a făcut așa un dor de Ion Creangă, singurul nostru popă cu adevărat progresist, nonconformist. La el vocația preoțească a fost subminată de o și mai puternică vocație de educator și de om foarte talentat  în provocarea establishmentului. Satira antibisericească este delicioasă, este profund populară (anticlericismul este la fel de adânc în sufeltul românului precum multcântata ortodoxie din născare), figurile de exorcizatori, popi, sfinți, dumnezei sunt toate tot ce poate fi mai sănătos în filiera noastră didactică și laică.

Creangă e un ”cleric nedisciplinat”, cum îi zice cu drag Vianu, adică merge la teatru, se tunde și alte asemenea păcate pentru care își și pierde la un moment dat statutul de diacon. Se ceartă bine și public  cu ierarhii din Consistoriu, pune Iașiul pe jar, le explică motivele pentru care nu vrea ”să se îndrepte” și pentru care renunță complet la hainele preoțești: ”curajul opiniunilor tale și fermitatea de caracter ce posezi, voind a susține demnitatea de om, te fac a fi urât de noi; și pentru a te corige, trebuie să adoptezi contrariul acestora. – Nu, niciodată nu voi face aceasta”.

Creangă, acest popă blanao al laicismului românesc, eu așa  îl văd.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

3 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!