Membrul de partid

Specia pe care o descrii a disparut de mult!
Acum la miting se vine doar pe baza de cash sau obligatie.

@six: sa stii ca mai sunt si de astia de care zic eu
e drept ca din ce in ce mai putini
tocmai asta era si ideea pe care vroiam sa o exprim mai sus

six se refera strict la partidul din care face parte. Deci are dreptate.

Din ceilalti vor fi existind prin alte partide, poate. Deci si chinezu are dreptatea sa.

Foare corect articolul. Felicitari!

@Corson: Touche! Noroc ca unele partide au mitinguri mai rare!

E pacat sa generalizam dar nu am mai vazut de mult, sau se gasesc tot mai rar, oameni care sa militeze strict pentru o idee fara sa ascunda un cat de mic interes prozaic.

@Corson: pai normal ca stii din ce partid fac parte. caci suntem colegi
oooo, it’s good to be back pe voxpublica
imi lipseati, zau

@Corson: iertate ))))))
am crezu ca mi te adresezi mie ))))))
vezi cum e omul cu cliseul…
am zis ca vin si scriu iar pe vox publica si iarasi vin unii sa mi-o traga gratuit
cand colo, la faza asta, eu sunt boul
iertare, inca o data, si zau ca dau o bere cand ne vedem )

Deci se potriveste pentru mai multi!

Am citit un articol interesant despre membrul de partid poe blogul unui politician VASILE SEBASTIAN DANCU

Spuneti lucruri complermentare si cred ca ar trebui sa reflectam mai mult asupra acestui lucru. Un prieten de la Cluj care mi+a semnalat articolul mi+a spus ca in urma acestui articol un activist PSD de la Cluj na cerut ca Vasile Dancu sa fie exclus din PSD. Mare-i gradina….

OSTATICI AI PARTIDULUI

Ascult cu interes povestirile oamenilor despre cum au devenit membri de partid. Multi au visat sa participe la o lume nouă, au vrut să pună umărul. Pe cei mai mulți i-a adus la partid altcineva, un om de încerdere, un prieten, o rudă, un șef. Unii s-au inscris in partide fiindu-le frică de viitor, gândind că în lumea asta trebuie să ai pe cineva, cineva trebuie să te apere la nevoie. Am intalnit si multi oameni care s-au inscris din revoltă sau pentru o nedreptate care li s-a întâmplat. O parte, desi nu o recunosc, au vrut să fenteze competiția socială (care si-așa nu e dreaptă), să obtină o functie, un post in administrație, să facă mai mulți bani. Sunt si unii care au fost obligati să se bage ca să-și protejeze afacerile sau funcțiile obținute prin muncă si profesie.

Când ne uităm de aproape vedem că 99% din membri de partid nu vor ajunge niciodată consilieri, parlamentari sau ministri. Vor avea mereu obligații: să cotizeze, să meargă la sedințe nesfîrșite, să mergă îmbracați în culorile partidului în campanie, să facă propagandă. Sefii lor de la partid vorbesc despre el cu apelativul ”membru”, cu referire vulgară la scîrbavnicul mădular. Sunt criticați și umiliti la sedinte, de foarte putine ori au dreptul să vorbească. Când vor să spună ceva critic, pot critica doar adversarii.

In schimb, fără a mușca din tortul puterii, vor trebui să gestioneze cotidian damnarea publică. El, ca membru de partid, este considerat ca fiind partizan, deci are o gândire bolnavă de ideologie, contaminată. Ca si cum ar trebui mari procese cognitive pentru a aprecia cât de greu trăiești, cum circuli prin oras, dacă îți ajung banii. Penelistul, pesedistul sau pedelistul inregimentat devine automat excrocul ce fură țara, nesimțitul care fuge de justiție, porcul ce se tăvăleste prin grădina de trandafiri a patriei.

Are insă o boală pe care o resimte de la inceput și si de care unii nu se vindecă până la capăt: sindromul Stokholm. Este un ostatic care iși iubeste călăii, sefii lui de partid, mai mari sau mai mici. Este un ostatic in toate sensurile și foarte greu găsește resorturi să încerce a se rupe din acestă condiție. In perioadele de conflict pe care le-am avut in ultimii ani cu conducerea de la București a PSD m-au contactat mii de oameni prin mail, telefoane, oprprindu-mă pe stradă sau tragându-mă deoparte la multele noastre congrese pentru a mă felicita si a spune că, subiectiv, sunt alături de mine. Doar atât pot ei, respect si solidaritate de departe. Dacă toți acesti oameni nu ar fi fost ostatici și ar fi avut resorturi să-și manifeste libertatea, se putea schimba un întreg regim politic, nu doar niste amărite de hatărâri ale partidului sau unii dintr-o conducere fără de har.

Membrul de partid este un ostatic pentru că altfel nu s-ar putea lăsa târât intr-un act de imbecilitate cosmică, cum a fost ultimul protest al Partidului Conservator fata de experimentele CERN. Să mergi să protestezi in fata ambasadelor, ca profesor de fizică sau chimie, impotriva unui experiment știinșțific doar vei mai sensibiliza pe niste bieti rătăciți, speriaţi de sfârșitul lumii, este o dramă pe care nu o poți explica decât prin lipsirea totală de orice libertate.

Ostatic fiind, nici pesedistul nu face nimic in fața unui lucru care il revoltă dincolo de orice limită. Trădarea PUR i-a trimis pentru patru ani in opozitie si a asistat la jurămintele tututur că niciodată nu vor mai tracta partidul lui Voiculescu spre Parlament. Si acum, de la Bucuresti, primește sarcini de a se pregati să cedeze locuri pentru cine știe ce parașutati politici, sau să poarte din usă in ușă portretele unor foști adversari, doar pentru că niste băieți din conducere au nevoie de ciutacii sau cristoii lui Felix.

Nu poti face nimic, imi spune un prieten, muncitor la o firmă de cablu, ostatic si el la PNL? Dacă aș pune că Guvernul a facut doar 5 kilometri de autostradă, că e totusi putin pentru patru ani, aș fi indemnat să tac de șefi și colegi, oricum și ei știu asta. Ce vină am eu, spune el colegilor de serviciu când il critică, puteam eu să schimb acest ritm?

Ostatic este și pedelistul care a trebuit să nu crâcnescă atunci când niste peneliști, colegi de campanie, au venit să acupe pozitii in partidul său și acum trebuie să asiste cum echipa de aventurieri, venită fără de bagaje și merinde, se luptă să ia pozitii in fata pediștilor vechi, care s-au luptat cu Iliescu sau Constantinescu. El trebuie să tacă si o să tacă, cu siguranță, chiar dacă aceștia vor reuși.

Ostaticului politic i se cere mereu să urască oameni care nu i-au făcut nimic și pe care doar i-a vazut la televizor. Este trimis să vorbească oamenilor despre niste așa zise programe politice care pentru el si ai lui, nu au nici o logică, înșiruiri de promisiuni.

Când dumneavoastră, cei fără de partid, vă simțiti trădați de politicieni, înșelați în speranța că lucrurile merg spre mai bine, gândiți-vă că există pe lume cineva care sunt într-o situație mai proastă: membrul simplu de partid. Nu este liber să protesteze, este singur, nu are nici un sprijin din partea societății civile, este privit strâmb de dumneavoastră, fericiții independenți. Poate că s-a năruit și singurul lui sprijin: visul că lumea poate să fie schimbată în bine, iar el poate face ceva pentru asta. Plăteşte destul pentru această naivitate și încă ar mai putea face un lucru pe care nu-l pot face cei independenti, să schimbe clasa politică.

Au rămas puțini, doar unul dintr-o sută de clujeni mai este membrul vreunui partid. Dar dacă toți oamenii înscriși în partide ar vorbi, protestul lor ar putea darâma scena subredă a politicii românești. Schimbarea se poate face doar acolo, in interior, restul e iluzie. Poate nici n-ar trebui să vorbească, doar să fluiere, profilactic, cinci minute la fiecare sedință de partid.

…

editorial publicat in ziuadecj.ro../

Foare corect si obiectiv articolul. Felicitari!

Un membru de partid face bine la cantitate, la numar, la statistica. Un membru de partid cu bani face bine pentru trezoreria partidului si atunci devine mai mult decat un membru de partid. Devine un membru de partid cu potential politic…

@Cris: ma surprinde o asemenea lauda, zau )
eram obisnuti aici pe voxpublica sa patesc altceva
multumesc mult

Foarte putin ar mai fi de adaugat.In zilele de dupa alegeri,daca partidul sau a castigat,membrul este felicitat si eventual bea una mica(pe banii sai)cu tovarasii dupa care este instantaneu uitat.Daca partidul sau pierde competitia,la ceva timp dupa,in organizatie se fac restructurari si membrul este urecheat pentru ca nu s-a implicat suficient.

membrul de partid e… tot un fel de membru…

Imi place articolul chiar la obiect. Am regasit cate fraze care s-au petrecut si prin campania pentru M. Geoana

In aceasta campanie, m-am trezit si eu (impreuna cu multi altii, cunoscuti sau mai putin) membru de partid fara carnet. Am dus munca de lamurire, m-am certat, m-am implicat. Nu stiu daca se numeste voluntariat sau nu, in orice caz, nu am avut niciun act sau vreun alt acord verbal. Ii vedeam pe altii cum cereau detalii despre cum se pot inscrie. Erau indignati. Cu totii eram, numai ca unii au gasit de cuviinta sa se inscrie cu acte in regula. Nu cred, totusi, ca era cineva interesat material. Nu atunci, cel putin. Pentru mine, decizia de a nu ma inscrie a fost relativ usoara. Aveam o credibilitate mai mare prin calitatea de “non-membru” si acum ca citesc articolul imi dau seama: nu am vrut sa ma confrunt cu realitatea de partid. Am militat pentru un semi-adevar, semi-valori, in semi-cunostinta de cauza. Mi-a fost frica sa vad cum stau lucrurile defapt si am ales sa nu stiu.

ahem, #17
frumos comentariu

@ahem: foarte buna perspectiva ai adus, o completare binevenita la ce ziceam eu

D-le China, vă cam plîngeţi de milă – de “tratamentul” de pe blog, zic – atunci cînd nu vă obligă nimeni să vă chinuiţi. Cum nu-l obligă cineva, pe membrul de partid al lui Adrian Popescu, să fie ostatic.
Se zice – şi pe bună dreptate, cred – că vorbeşti/scrii cum gîndeşti. În această bază socotind, scrieţi neglijent formal şi superficial, pe fond (nu “informal” care tot abuz de limbaj rămîne, chiar şi glumiţă de s-ar fi vrut).
Dacă aţi face efortul de a gîndi tema – înainte de vă repezi s-o daţi pe blog, de parcă aţi da la păsări – aţi putea ajunge la ideea că activismul politic cu carnet este expresie a oportunismului, neavînd nici în clin, nici în mînecă cu nu’ş-ce convingeri doctrinare. Faptul că, după alegeri, nu plecă toţi membrii partidelor învinse, la cel (cele) învingător (învingătoare) ţine de limita de saturaţie a unui partid, care nu-i poate primi chiar pe toţi doritorii de a juca în partea unde e cîştigul gras. Mai ţine şi de strategia generală, care pretinde ca transferurile de transfugi să aducă un cu totul alt beneficiu decît îngroşarea rîndurilor.
Cît priveşte agitaţia membrilor de rînd – plus voluntarii – în preajma alegerilor, aceasta face parte din mimarea jocului democratic. Dacă ştim că “amploarea” manifestărilor electorale depinde strict de fondurile destinate acestora, ne e uşor să aproximăm cît ar costa o masivă demonstraţie de susţinere a PXX, cu condiţia să ştim cam care-i baremul/persoană mugitoare.
Deisgur, există şi “viaţă internă de partid” – nişte şedinţe cvasiconspirative ale organizaţiei de bază (unde “bază” este delimitare teritorială).
Ne putem imagina astfel “arhitectura” unui partid românesc: “sus” – laboratoarele, unde se prepară etichetele de-mpachetat apa de ploaie destinată uzului exclusiv al fraierilor votători; “jos” (la bază) carmangeria, unde se tranşează viţelul de aur ori pielea ursului din pădure – după caz.
Măgăoaia asta politică mai e numită, în presă, “nucleul dur” al partidului, adică votătorii pe care acela contează – şi la numărul de voturi, şi la (decisiv) numărarea voturilor.
Aşă că, stimaţi concetăţeni, dacă e cineva de compătimit p’aci, acela sigur nu-i membrul de partid. Şi nici de ironizat nu e, fiindcă el oricum face ori va face parte din armata de ocupaţie. Şi vă va beli de n-o să vă vedeţi, cînd îi va veni lui apa la moară.
Bunăoară, acum…

@Inima-Rea: si matale la ce partid esti? la Partidul Anonimilor Celebri?
ma rog, dupa cum ti-e numele…
multumesc mult ca imi spui ca sunt superficial
din partea unui anonim e cea mai buna lauda

heh, superficial nemernic ce esti. in genunchi pe coji de nuca, da??

Inca mai este la moda cu membru de partid, carnet de partid? La cum se perinda astia de la un partid la altul dupa ciolan, cine mai tine evidenta? Cand aud “membru de partid” gandul imi fuge la vremurile de mult apuse.

fain articol.

Sunt insa in situatia unui membru de partid care este incantat de partidul din care face parte.

Oricum, articol in mare parte adevarat. Este o placere sa citesti ceva adevarat si original intr-un ziar sau chiar pe un blog.

[...] mai scris despre asta acum vreo 10 ani în revista Generaţia Dreptei din postura de membru de partid. Eu am scris, şefu’ nu ştiu dacă a citit dar a ajuns până la urmă parlamentar. După ce [...]

@mac gregor: multumesc pentur apreciere
este o placere sa vezi ca aici pe voxpublica esti citit de oameni care nu te injura mereu si gratuit

[...] acum m-am apucat din nou de scris. Primul articol din noua serie, ca sa zic asa, este despre membrul de partid. E  scris foarte bine, desigur . Dar ce mi-a placut a fost faptul ca surprize, surprize nu au [...]

sunt tot mai putini membri de partid animati doar de convingeri si ideologie. cred ca pot fi gasiti in nr mai consistent pe la partide muribunde – gen PNTCD. insa, bineinteles, am cunoscut o groaza de persoane ce activeaza intr-un partid sau in altul pur si simplu pentru ca li se potriveste acea orientare. avantajele pecuniare sunt neglijabile – sau se pot compensa intre partide (si astfel alegi pe cel mai aproape de propriile credinte)

@camil: Politica românească în sine este muribundă. Nu o va revitaliza decât o schimbare radicală de atitudine şi întoarcerea la binele comun.

Ma bucur sa vad ca mai scrii si aici.
Specia descrisa de tine e pe cale de disparitie.
Azi nu exista decat membri interesati ,cum bine ai zis, adunati in jurul unui sefultz care se crede un fel de mic zeu si care la randul lui pupa un dos si tot asa…
CE partice ,ce ideologii ?

Pai PD -ul lui Roman la inceputul anilor 2000 era in internationala socialista dupa care sute de mii de membri au devenit dreapta Romaniei….asa instant…!!!

Ai face bine sa scrii mai des pe aici…zau!!!