RSS Feed

Mentalitate de europarlamentar: să lăsăm RMGC să fure și să distrugă Roșia Montană și n-o să mai avem conflicte…

vezi toate articolele de
16 Jan 2014 la 13:15 39 comentarii 3234 vizualizari.

Una dintre cele mai mari tâmpenii care sunt vehiculate atunci când se aduc în discuție diferite dezvoltări industriale e punerea în opoziție a ecologiei (protejarea mediului) cu bunăstarea pe care asemenea proiecte le-ar aduce-o comunităților locale. Că o asemenea abordare face parte din arsenalul propagandistic al companiilor interesate nu miră pe cineva. Și nici nu riscă să ducă prea multă lume în eroare. Mai grav e atunci când un astfel de ”argument” e servit opiniei publice de persoane cu un anumit nivel (mai mare sau mai mic) de credibilitate.

Europarlamentarul Cristian Preda este recidivist în susținerea proiectului minier de la Roșia Montană. A făcut-o, la nivel de discurs, de mai multe ori, dar și faptic, în mai 2010, când s-a poziționat în minoritatea din Parlamentul European care a votat împotriva interzicerii utilizării cianurilor în mineritul din UE (rezoluție adoptată, totuși, de PE cu aproape 80%). Nu consecvența cu care Cristian Preda se menține favorabil exploatărilor de aur este cea care deranjează cel mai mult, ci, mai ales, tonul superior și autosuficient cu care repetă și multiplică povești specifice arsenalului lobbystic al corporațiilor (faptul că recenta intervenție din Adevărul folosește o documentare parțială și o perspectivă unilaterală asupra cazului pe care îl aduce în discuție indică o influență directă ori doar o remanență inconștientă a argumentelor servite de lobbyștii aurului de la București și/sau Bruxelles).

Care e teza lui Cristian Preda în articolul ”Goana după aur față cu ecologia” (pe blogurile Adevărul,  15 anuarie 2014)? Foarte pe scurt spus: că într-un moment în care există programe care vizează exploatarea aurului (și a altor resurse) din spațiu (de pe asteroizi), pe Pământ ecologiștii divid comunitățile locale și, atenție, ”impun noi poveri asupra săracilor” (!). Care sunt greșelile fundamentale pe care le face Cristian Preda în argumentarea lui și câte locuri comune folosește cu pretenția relevării unui mare adevăr?

Mai întâi, Cristian Preda (și nu e singurul) nu pune niciun moment sub semnul îndoielii necesitatea în sine a extragerii aurului. Necesitatea e subînțeleasă la nivel de axiomă. Asta chiar dacă istoria (antică, medievală, modernă și contemporană) dovedește cu vârf și îndesat că aurul a fost în permanență sursă de conflicte, de războaie, de tensiuni, soldate inclusiv cu dispariția unor civilizații, ori, mai recent, cu mari dezechilibre economice care au afectat și afectează milioane și zeci de milioane de persoane. În special pe cele sărace de a căror soartă se arată interesat Cristian Preda. Asta în timp ce utilitatea reală a aurului (pornind de la metalurgia antică și până la înalta tehnologie contemporană) s-a aflat mereu pe plan secund. De altfel, conform unor diferite statistici (pe care le-am mai prezentat aici), la ora actuală, la nivel mondial, aproximativ 50% din aurul extras se află depozitat în bănci (având un rol pur speculativ), 40% este folosit în fabricarea bijuteriilor (cei mai mari consumatori fiind China și India) și doar aproximativ 10% (zece la sută) se utilizează în industrie. Pentru acest procent de 10% nu mai e necesară extragerea aurului, fiind suficientă recliclarea celui deja extras (operațiune mult mai ieftină/profitabilă și cu daune infinit mai mici pentru mediu).

Mai apoi, în același articol, Cristian Preda deplânge blocarea unui proiect minier uriaș în Peru în urma protestelor populației autohtone. ” (…) Țara aceasta e unul dintre cei mai importanţi exportatori ai preţiosului metal. În anii din urmă, a fost mult mediatizat proiectul Conga al holdingului Minera Yanacocha, care îşi propunea să extragă, dintr-o regiune aflată în nordul ţării, 200 de tone de aur şi 180 de mii de tone de cupru, în ceea ce putea deveni, până în 2017, cea mai mare mină din lume. Proiectul a fost, însă, blocat, după ce comunităţile locale au făcut greve săptămâni de-a rândul şi au organizat un marş de 850 de km, sub stindardul „Agua – si, oro – no!”. Motivul? E vorba despre o te(a)mă care a apărut şi-n dezbaterile de la noi despre Roşia Montană: frica de infestare a apei cu cianură. Nu insist, pentru că în Peru ecologiştii vorbesc ca la noi.”. Cum spuneam, domnul Preda are mari lipsuri de documentare. Opoziția față de proiectele miniere din Peru nu s-a născut din teama  (frica) infestării apei cu cianură (adică înainte de pornirea proiectului), ci DUPĂ ce apa a fost infestată (în primul rând cu metale grele – amănunt, de asemenea, mai puțin cunoscut de domnul Preda) de una dintre cele mai mari exploatări miniere din lume. Proiectul Conga nu este unul nou, ci doar o extindere a celui deja existent la Yanacocha. Nu de frica drobului de sare au ieșit peruanii în stradă, ci pentru că le-a fost înfipt cuțitul până la prăsele între coaste. Mii de familii din apropierea mizeriei de la Yanacocha au rămas fără apă (la propriu), iar cea care le-a mai rămas nici vacile nu o beau. Pe zeci de kilometri în jurul minei nu se mai poate desfășura vreo altă activitate economică. Iar bunăstarea pentru comunitățile locale (măcar pe termen scurt) ia-o de unde nu-i.

Localnicii s-au ”ales” cu restrângere drastică a veniturilor obținute din agricultură (creșterea animalelor) și cu bolile care le scurtează viața și de care reprezentanții companiei și ai autorităților se spală pe mâini. Pentru că nimeni nu e dispus să plătească cercetările care să dovedească faptul că mina (și poluarea produsă în zonă, care nu se rezumă nici pe departe doar la cianură) este responsabilă de situație.

Roșia Montană și alte localități din zona preconizatelor proiecte miniere similare din România (de la Deva la Brad ori Baia Mare) au șansa de nu repeta povestea din Peru. Mai mult, au șansa de a învăța din greșelile comise  în timpul fostelor exploatări de stat chiar aici. Pentru că înainte de a autoriza noi proiecte ar fi necesară o evaluare a stării sănătății populației și a mediului din zonele fostelor exploatări din Apuseni (mult mai mici decât cele aflate acum pe țeavă). La Abrud, la Baia de Arieș, la Zlatna și așa mai departe. Pentru a evalua, măcar în parte, și care sunt costurile economice (pentru a nu aduce în discuție problemele etice) ale acestor proiecte. Facturile pe care le plătim și astăzi, fie din bugetul de sănătate, fie prin pierderea unor resurse (ape, păduri, fânațe) care aduceau (sau puteau să aducă) beneficii localnicilor (și, implicit, și bugetului de stat). Iar cine își închipuie că aceste distrugeri de mediu trec cu cianură, dinamită și buldozere are o mare prpblemă de raportare la realitate.

Cu bună știință ori dintr-o suficiență condamnabilă, Cristian Preda ignoră toate ”amănuntele” și argumentele care arată că ecologia nu e un moft, ci (printre altele) o abordare rațională, economică și cât se poate de contemporană a diferitelor dezvoltări industriale. Ecologia nu blochează dezvoltarea, ci doar scoate în evidență costurile uriașe ale unor astfel de proiecte, costuri necunoscute sute de ani și ascunse, negate sau transferate în sarcina comunităților și a bugetelor publice în ultimele decenii (de când au fost conștientizate). Așadar nu ecologia e cea care blochează proiectele miniere distructive, ci propriile probleme ale proiectelor (pe care ecologia nu face decât să le prezinte).

În fine, dincolo de dezamăgirea provocată de modul în care o persoană obișnuită (totuși) cu o anumită exigență academică (o exigență care ar fi obligat-o la o mai atentă documentare a unor situații, înainte de a le folosi în argumentare), o iritare profundă e produsă de concluzia articolului. ”De când aurul a ajuns o problemă de ecologie, comunităţile sunt profund divizate. Cazul peruan o vădeşte cel mai bine, dar nu e singurul. În America latină, dar şi în Africa, există sute de conflicte legate de minele de aur, iar presiunea ecologistă pare să impună noi poveri asupra săracilor.”, afirmă Cristian Preda. Sublinierile îmi aparțin și scot în evidență cea mai nocivă interpretare (concluzie) a textului. Cea conform căreia ecologiștii ar fi vinovați de divizarea comunităților și de apariția conflictelor, în opoziție cu marile corporații care nu ar fi altceva decât binefăcători neînțeleși. Cum ar veni, nu o mare corporație (mână în mână cu o castă politică iresponsabilă) care devalizează și distrug resursele divizează o comunitate, ci persoanele care atenționează asupra furtului și distrugerilor. Să le lăsăm să fure și să distrugă și vom avea un imens consens! Nu hoțul, dă de înțeles Cristian Preda, e cel care impune noi poveri asupra săracilor, ci persoanele care se împotrivesc furtului! Există sute de studii (sociologice, economice) care evidențiază că exploatările miniere din America latină și până în Africa sau Europa (îndeosebi cele de suprafață, că folosesc sau nu cianură) NU aduc bunăstare pentru comunitățile locale. Că la finalul unui proiect minier, comunitatea locală e mai săracă decât a fost înaintea acestuia (rămânând nu doar fără resursa minieră, ci și fără alte resurse alternative – ape, păduri, pășuni, terenuri agricole, patrimoniu cultural – distruse definitiv de exploatare). Toate acestea sunt ignorate/ expediate superior de Cristian Preda (de genul nu insist, ecologiștii vorbesc peste tot la fel).

Concluzia e nocivă nu doar pentru că abate atenția de la conflictul real (cel dintre interesele unei firme miniere și interesele comunității locale), ci generează și susține un conflict artificial: cel dintre puținii beneficiari locali ai unor astfel de proiecte și marea masă a perdanților. Chiar și pentru localnicii care chiar cred că proiectul ar fi benefic și care culeg niscaiva fărâmituri de pe urma lui, inamicul nu îl reprezintă ecologiștii ori localnicii care se opun. Nu din cauza opoziției, cea mai mare parte a angajaților locali ai RMGC (exceptând șefii și șefuleții) au salarii modeste și contracte de muncă pe trei luni sau maxim șase luni! Nu din cauza opoziției bugetul pentru salariile lor e de cel puțin zece ori mai mic decât bugetul pe care compania îl cheltuie cu publicitatea sau de zece ori mai mic decât veniturile dintr-un an ale CEO-ului de la Toronto! Nu din cauza opoziției, ei nu vor avea parte de niciun venit compensatoriu dacă mâine se închide prăvălia, în timp ce purtătorul de costume și de vorbe pe la televiziuni Dragoș Tănase (o persoană care n-are vreo legătură nici cu comunitatea locală, nici cu mineritul și nici cu afacerile – ținând cont de antecedentele dezastruoase de la UPC) va încasa, în aceeași situație, sute de mii de dolari. Iar exemplele pot continua. În realitate, presiunea opoziției e cea care a mai adus, pe ici, pe colo, câteva beneficii și pentru unii localnici (angajări ca să aibă RMGC ce să arate la televizor; niște bani pentru pentru patrimoniu, prețuri ceva mai ridicate – dar departe, oricum, de valoarea reală – pentru proprietăți ș.a.m.d.).

Domnule Cristian Preda, cei care pun, în realitate, noi poveri asupra săracilor trebuie căutați în altă parte, nu printre ecologiști. Cu puțin efort s-ar putea să-i găsiți printre sponsorii campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 2009. Ori printre cei ai campaniei electorale care tocmai bate la ușă.

***

BONUS:

Așa arată Yanacocha acum… Resursele de apă pe zeci de kilometri din jurul minei au fost acaparate de companie sau au fost poluate.  După ce activitatea minieră se va opri (în câțiva ani), aici se va trăi din creșterea animalelor și turism… Sau nu?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!