RSS Feed

Ministerul Justiţiei le dă dreptate protestatarilor: Legea Distrugerii Roşia Montana este neconstituţională. RAPORTUL OFICIAL e ignorat de Guvern! / Vocea străzii mai tare decât vocea lui Ponta: Gabriel s-a prăbuşit la Bursă

vezi toate articolele de
04 Sep 2013 la 11:10 53 comentarii 18922 vizualizari.

În prima zi (ieri) de tranzacţionare de la începutul protestelor, acţiunile Gabriel Resources s-au prăbuşit la Bursa din Toronto. În ciuda tăcerii şi/sau manipulărilor celei mai mari părţi a presei autohtone, ştirea despre protestele din România şi, mai ales, despre amploarea lor fără precedent, au circulat în presa internaţională. Acest lucru a transmis un sentiment de neîncredere în proiectul minier către Bursa din Toronto.

Marţi după-amiază (după ora României) , acţiunile Gabriel Resources au pierdut aproape 20% din valoare (18,24%), coborând de la 1,65 dolari/acţiune până la 1,39 dolari/acţiune, la un volum consistent de acţiuni tranzacţionate (peste 2,5 milioane). Nivelul atins este şi sub cel de dinainte ca Guvernul să anunţe proiectul legii speciale pentru Roşia Montană (când se tranzacţionau în jurul valorii de 1,60-1,70 de dolari/acţiune, cu un maxim de 1,80 dolari/acţiune după anunţil Guvernului). Marţi a fost prima zi de tranzacţionare de la începutul protestelor (sfârşitul săptămânii trecute). Cum, în acceaşi zi, preţul aurul a consemnat o creştere uşoară, prăbuşirea lui Gabriel la Bursă e în relaţie directă cu protestele. Proteste care au continuat şi aseară cu mii de oameni în stradă la Bucureşti, Cluj şi Baia Mare.

***

Legat de legea specială pentru Roşia Montană, Varujan Vosganian a declarat că Ministerul Economiei, pe care îl conduce, nu a avizat acest proiect. Unul dintre avocaţii Alburnus Maior, Marius Harosa, a publicat ieri, pe Facebook, şi avizul Ministerului Justiţiei, care este NEGATIV. În documentul realizat şi adresat ministrului Marilor Proiecte, Dan Şova, experţii de la Justiţie şterg, pur şi simplu, pe jos cu proiectul de lege.

Acordul nu poate fi reglementat de Parlament

Documentul e datat pe 13 august 2013, în urmă cu mai puţin de o lună. Încă  din observaţiile de la început, se arată că Acordul dintre Guvern şi RMGC (aşa-zisa negociere) nu poate fi suspus aprobării Parlamentului. Pe de o parte, Acordul reprezintă un contract un act individual, între părţi, care poate fi aplicat doar părţilor, şi nu un act (lege) cu aplicare generală. Pe de altă parte, dacă Acordul ar urma să fie discutat şi aprobat în Parlament, deputaţii şi senatorii ar avea dreptul să-l modifice prin diferite amendamente (ca în cazul oricărui alt act normativ), neexistând însă nicio garanţie că părţile (Guvernul şi RMGC) ar accepta modificările.

„Propunerea de a aproba un contract – acord de drept privat prin Lege nu corespunde finalităţii constituţionale a acesteia de a reglementa de o manieră generală. (…)  În aceste condiţii, considerăm că soluţia de a aproba prin Lege contractul – Acordul este de natură să creeze premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie”, se arată în documentul Ministerului.

Dublă expropriere. „Interesul naţional deosebit” generază confuzie

Referindu-se la textul proiectului de lege, reprezentanţii Ministerului Justiţiei arată că o mare parte din termeni sunt definiţi imprecis şi/sau incorect, lăsând posibilitatea unor interpretări arbitrare.

„Declararea „utilităţii publice” are relevanţă numai în ceea ce priveşte posibilitatea de expropriere, având în vedere că potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţie: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit lege, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”, în timp ce declararea de „interes naţional” nu face decât să sublinieze faptul că statul are calitatea de expropriator şi nu unităţile administrativ-teritoriale.

În ceea ce priveşte calificarea interesului public naţional ca fiind „deosebit”, apreciem că aceasta trebuie să fie reanalizată, deoarece nu face decât să genereze confuzie, respectiv, dacă pentru proiectele de interes naţional expropriator este statul, atunci pentru cele de interes „deosebit” nu se mai poate determina cine este expropriatorul.

Mai mult, această sintagmă nu este nici măcar consecvent utilizată în cadrul proiectului.”, arată Ministerul Justiţiei. În continuare, raportul mai arată că modul în care e redactat proiectul de lege (normele referitoare la exproprieri efectuate de o companie privată în numele statului) generează o situaţie absurdă, o „dublă expropriere”. Mai mult, statul ar urma să devină (în mod formal) proprietar al imobilelor expropriate fără niciun titlu legal (abuziv), fără despăgubiri prealabile acordate expropriaţilor.

„Guvernul ar urma să aprobe declanşarea procedurii de expropriere pe baza unei simple cereri a persoanei de drept privat care urmează să plătească despăgubirile pentru expropriere. Or, în această situaţie rezultă că are loc o dublă „expropriere”: titularul cumpără de la proprietar la un preţ impus de lege, egal cu despăgubirea, imobilele vizate, iar statul dobândeşte imobilele în proprietate publică realizând o îmbogăţire fără just temei pe seama resurselor financiare ale titularului şi o expropriere de facto a acestuia, fără a-i acorda despăgubiri. De altfel, din modul de reglementare al procedurii exproprierii nu rezultă că sunt respectate cerinţele prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie privind dreapta şi prealabila despăgubire pentru expropriere”.

Acoperirea unor ilegalităţi deja comise!

Ministerul Justiţiei arată, în acelaşi document, că şi prevederea posibilităţii prelungirii licenţei de exploatare în od arbitrar este ilegală. „Referitor la pct. 13 – reconfigurarea perimetrelor  adiacente (de exploatare – n.a.) „la cererea RMGC” – arătăm că ANRM (Agenţia Naţională de Resurse Minerale – n.a.) reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale şi, prin urmare, modificarea, fie a perimetrului care face obiectul licenţei, fie a unora adiacente, la cererea titularului este de natură să înlocuiască practic ANRM în activitatea de gestionare a valorificării resurselor minerale, deoarece, practic, titularii ar ajunge să stabilească între ei unilateral perimetrele de care au nevoie. Considerăm că textul propus este de natură să creeze premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art. 136 din Constituţie.”.

Ca o notă personală, apreciez că această prevedere din proiectul de lege specială pentru Roşia Montană are ca scop acoperirea unor ilegalităţi care deja s-au produs – licenţa pe care RMGC a dobândit-o (într-un mod oricum discutabil, de la Minvest) în 1999 se referă la un perimetru mult mai restrâns decât prevede proiectul minier al RMGC. Mai exact, Minvest (titularul iniţial al licenţei pe care, ulterior, a transferat-o la RMGC) nu deţinea licenţă pentru întreg perimetrul prevăzut în acest moment în proiectul minier al RMGC. Aşadar, Minvest nu putea transfera mai mult decât avea! E o dovadă în plus că toate demersurile, actele, avizele executate şi/sau eliberate de autorităţi publice (locale şi naţionale) pentru proiectul minier al RMGC sunt ilegale (pentru că vizau perimetre care fie nu sunt deţinute de companie, fie pentru care compania nu are licenţă!).

În raport, Ministerul Justiţiei subliniază şi caracterul imprecis şi interpretabil al prevederilor privind participaţia statului la proiectul minier  şi al celor referitoare la împrumuturile pe care Gabriel Resources le-ar acorda statului pentru a putea subscrie la majorările de capital. Mai exact faptul că nu sunt prevăzute condiţiile în care se pot acorda aceste împrumuturi (termene, dobânzi etc.), lăsând posibilitatea lui Gabriel să facă o astfel de ofertă în orice condiţii, „inclusiv condiţii atât de oneroase încât să nu poată fi acceptate” (vezi şi facsimil).

Din nou, apreciez că şi aceste prevederi din textul legii speciale pentru Roşia Montană (amendate de Ministerul Justiţiei) au ca scop acoperirea modului în care Gabriel a împrumutat DEJA Minvest pentru a participa la majorarea de capital (cu o sumă de aproape 40 de milioane de dolari).

Alţi termeni interpretabili scoşi în evidenţă de raport sunt: „parametri relevanţi ai legislaţiei fiscale”, „număru mediu de locuri de muncă”, „medie de locuri de muncă”, „compensaţie rezonabilă”, „termen rezonabil”, precum şi faptul că nu se arată clar dacă legea se referă la valoarea producţiei „pentru metale preţioase” sau „pentru minereuri neferoase” sau alt tip de minereuri, respectiv metale.

Acordul are o vechime de un an!

În ultima parte a raportului, Ministerul Justiţiei face o remarcă extrem de interesantă: „În ceea ce priveşte Anexa nr. 1 la Acord, observăm că aceasta se bazează pe date de la nivelul anului 2012 (de exemplu legislaţia fiscală, cursul de schimb sau actualizarea costurilor de capital şi operaţionale), ceea ce presupune că măsurile ce se preconizează a fi adoptate au în vedere date a căror vechime este de aproape un an”.

Acest lucru nu are semnificaţie doar din punct de vedere juridic (necesitatea actualizării datelor), ci, mai ales, din punct de vedere politic. Practic, dovedeşte, dincolo de orice dubiu, reaua-credinţă a Guvernului USL, care pregătea încă de atunci această strategie de aprobare a proiectului minier de la Roşia Montană. Societatea civilă a atenţionat de mai multe ori la acea vreme asupra discursului duplicitar al liderilor USL în privinţa Afacerii Roşia Montană (a se vedea comunicatele de presă ale Asociaţiei Alburnus Maior, campaniile de afişe MindBomb „Jos Masca!” şi „Vrem un vot fără cianură”, sau textele publicate aici, pe VoxPublica, aici, aici şi aici). Din păcate, în condiţiile unei blocade mediatice constante şi sistematice pe tema subiectului Roşia Montană, aceste avertismente şi atenţionări au ajuns atunci la un număr relativ mic de români.

Verdict: Neconstituţional! Restrângerea drepturilor cetăţenilor

La Capitolul IV („Observaţii care vizează Expunerea de motive”), Ministerul Justiţiei atrage atenţia că întreg acest proiect legislativ cuprinde derogări de la dreptul comun, care „constituie tot atâtea restrângeri de drepturi ale cetăţenilor, restrângeri pentru a căror legiferare este esenţială o justificare compatibilă cu condiţiile prevăzute de legea fundamentală” (Constituţia). E cea mai clară referire a raportului care arată caracterul total neconstituţional al Legii Distrugerii Roşiei Montana.

În fine, Ministerul Justiţiei mai enumeră încă 10 (zece) avize care trebuie obţinute anterior avizării de proiectului de lege (vezi lista în facsimil). Pentru toate aceste motive (şi altele, cele enumerate sunt cu caracter exemplificativ) Ministerul a retrimis, pe 13 august 2013, proiectul spre „reanalizare” lui Dan Şova. Guvernul Ponta a ignorat acest raport, trimiţând, săptămâna trecută, proiectul de lege la Parlament…

Documentul integral îl puteţi citi,  în format .pdf. aici:

***

EXTRA: Comunicat de presă împotriva exploatării gazelor de şist în sudul Transilvaniei (aici)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!