Moldova vazuta din WERECEU sau, mai plastic despre accidentul de la Iasi!

Iasi. Capitala neoficiala, dar mandra, a Moldovei. Istorie multiseculara, bla-bla. Eu l-am descoperit, spre rusinea mea, tarziu si trebuie sa recunosc, e un oras care imi place. Linistit, curat, arhitectura plina de staif, fete elegante, mancaruri alese. Lumea nu claxoneaza. Parol!

Si, o data pe an, aparem noi, caravana raliurilor romanesti, o gasca de nebuni mai mult sau mai putin frumosi, uni nervosi, altii exaltati, unii foarte profesionisti. Culori, mirosuri de anvelope, benzine speciale si uleiuri arse, masini de ultima tehnologie sau surate mai modeste, toate insa imbracate in straie de “lupta”! Din 2007 revin cu placere la acest raliu de macadam, cu probe superbe si gazde primitoare. Anul acesta placerea urma sa fie exponential crescuta. Veneam la Iasi cu o masina World Rally Car- cea mai performanta categorie de masini de raliu-, ex-Carlos Sainz. Ulterior, am fost acuzat mai mult sau mai putin prieteneste de minciuna prin omisiune chiar de catre un coleg de breasla. Cica masina, de fapt, e ex-Dodo Pitigoi – actualul proprietar al masinii-, celebrul El Matador pierzandu-se in istoria detinatorilor acesteia cam ca si tribul sarmat de la care se pare ca provine numele urbei gazda a raliului. Acu’, cu toata prietenia si respectul pe care i le port lui Dodo, dublul campion mondial spaniol e olecuta mai mare ca statura sportiva decat oricare dintre noi la patrat, asa ca masina ramane pana va fi data la Remat un veritabil Ford Focus WRC ex-Carlos Sainz! Asa deci, o facuram si pe asta sa ne prezentam la start cu crema-cremelor, un vis care la majoritatea pilotilor ramane doar o combinatie interesanta intre fata morgana si fantasma pubera. Cred eu ca a meritat efortul. Ne facusem deja treba in 2010 si, cu cele 2 titluri in buzunar, Clio-ul in pregatire pentru deplasarea in Spania, nu aveam cu ce sa participam. Sigur, solutia facila si logica ar fi fost sa mergem cu un Evo 9 de N cu care sa ne facem mana pentru 2011, insa eu cred ca trebuia sa incercam ceva unic. Sa pilotam un WERECEU! Zis si facut, am inchiriat superbul Focus de la Colina Motors si am purces la batalie. Bine, nu aveam nicio miza sportiva, insa ma stiti, nu-mi place sa ma plimb pe probe de parca as admira frumusetile Moldovei, cu toate ca acestea exista din plin.

Dealurile sunt verzi si molcome, acoperite de o iarba catifelata (urma sa ne dam seama de asta din plin!), padurile superbe, biserici, sate sarace, denumiri sugubete de localitati. In unele zone parca timpul a stat in loc. Dar nu in WERECEU! Stransi in centuri, cu HANS-urile bine ancorate si cu castile in cap, ne pregateam de shakedown. Era primul nostru contact cu masina! Personal eram foarte emotionat. Mai fusesem in Citroen Xsara WRC si C4 WRC, cu prima pe macadam atat la volan cat si in dreapta lui Loeb, iar cu cea de-a doua, impreuna cu Victor, pe asfalt in chip de copiloti ocazionali pentru Sordo pe asfaltul Portugaliei. Senzationale trairi! Asa si cu Focus-ul. Bland cu electronica pusa pe pozitia de mers pe etapa si cu diferentialele active dezamorsate, acesta devine brusc o fiara de o vehementa si o precizie chirurgicala greu de descris!

Inainte de start ai de urmat o intreaga procedura demna de activarea butonului rosu intr-un razboi nuclear, iar acceleratia ce urmeaza este, probabil, comparabila cu suflul respectivei explozii. Cu zece secunde inainte de plecare activezi diferentialele si pui electronica pe modul STAGE, introduci in viteza, iar cu trei secunde inainte de a porni, apesi butonul verde al launch-control-ului si strivesti pedala de acceleratie la podea. Instantaneu turatia creste la 5500-6000 rpm si se stabilizeaza acolo, iar intreg universul trozneste de parca e gata sa explodeze! La fix, eliberezi ambreiajul si esti pur si simplu catapultat inainte! E halucinant! Omul ghiulea, cel tras din tun, poate linistit sa se ascunda cu tehnologia sa veche de cand cremenea… Electronica optimizeaza plecarea, intr-o fractiune de secunda dai a doua, apoi a treia, a patra, a cincea si a sasea, zbori cu viteze incredibile printre copaci, desenezi precise trase pe macadamul fin, totul se intampla rapid dar extrem de sigur. Masina nu este nicio clipa violenta, totul curge ca uns. Vocea calma a lui Victor imi rasuna in casca, informatiile despre geometria traseului venind precis si ferm.

Moldova devine, cat ai clipi, foarte vie, apriga, e un iures continuu, frunze, cer, iarba in viteza retrovizoarelor. Desi la primele doua speciale ne moare motorul in start, timpii sunt buni pentru prima experienta cu un WERECEU si suntem multumiti. O, dar ce spun eu, suntem in al 9-lea cer de bucurie! E un moment unic, magnific!

Asta pana cand imi vine mie ideea traznita de a ataca pe un dreapta trei. Brusc ordinea fireasca a frunzelor, a ierbii, a cerului, este bulversata si masina se regaseste pe partea lui Victor cu burta la vedere. Nu mi se intampla prea des sa distrug masini de raliu, dar de data asta am gresit. Am supralicitat virajul, m-am lacomit, dar a meritat fiecare metru pe care l-am parcurs. Speram ca v-a placut pe unde ne-ati vazut. Noi suntem multumiti. Sa ne fie de bine si, prietene Carlos, scuza-ma ca am zgariat un pic masina. O repara Dodo, ca era asigurata!