Noul guvern german: şi cu politici liberale, şi cu sufletul în raiul socialist

Noul guvern propus de Angela Merkel, format de Creştin Democraţi, partidul frate din Bavaria CSU şi Liberal Democraţi va fi votat astăzi în Bundestag. Programul de guvernare încearcă să împace pe toată lumea şi reuşeşte să deranjeze pe mai toată lumea. Promite tăieri de taxe de 24 de miliarde de dolari până în 2011, pentru a încuraja consumul şi libera iniţiativă, dar nu ajunge atât de departe cu tăierile impozitelor pe cât îşi doreau liberal democraţii, adică la 35 de miliarde.

Pe de altă parte, noul guvern Merkel nu va renunţa la politicile specificile “economiei sociale de piaţă” – modelul tipic german despre care cancelarul spunea că ar trebui copiat de lumea întreagă – promiţând creşterea alocaţiilor pentru copii dar şi protejarea locurilor de muncă. Dreapta germană “fură” deci din ideile socialiştilor, fapt denunţat încă din campania electorală de vechii aliaţi la guvernare ai cancelarului, social-democraţii, marii perdanţi ai alegerilor. Nu este de altfel singurul caz din Europa de Vest, unde un alt lider de dreapta, Nicolas Sarkozy, mizează pe politici sociale specifice stângii pentru a trece peste criza economică.

Merkel spune că pariază în programul de guvernare pe creşterea economică a Germaniei în următorii ani, dar în acelaşi timp anunţă că efectele crizei economice vor fi simţite chiar şi în 2011. De altfel, tăierile de impozite nu vor putea fi susţinute fără creşterea deficitului bugetar, avertizează şi ministrul desemnat al finanţelor, experimentatul politician al CDU, Wolfgang Schaeuble. S-ar putea ca planurile de guvernare să se schimbe văzând şi făcând, adaugă el, precaut.

Altă reformă se referă la serviciul militar obligatoriu, redus de la nouă luni la şase, ceea ce ar putea fi un pas către introducerea armatei profesioniste.

Ceea ce va fi cu adevărat interesant de urmărit pentru ţările din Europa de est este însă modul în care noul guvern german se va raporta la Rusia. Ministrul desemnat de externe Guido Westerwelle, liderul partidului Liberal Democrat, s-ar putea să adopte o poziţie diferită în ce priveşte Moscova faţă de predecesorii săi social-democraţi, care au trasat politica energetică de strânsă colaborare cu ruşii. Piaţa energiei din Germania se va deschide către vecinii din Europa Centrală, reducând astfel temerile faţă de “egoismul german” în ce priveşte colaborarea cu Rusia.

Pe de altă parte, însă, Westerwelle militează pentru eliminarea armelor nucleare americane de pe teritoriul Germaniei, cu toate că este un pro-american convins. Ca un detaliu picant, Westerwelle, care îndeplineşte şi funcţia de vicecancelar, va fi primul ministru de externe european care recunoaşte că este gay. De altfel, el şi-a făcut pentru prima dată apariţia cu partenerul de viaţă la ziua lui Merkel, în urmă cu ceva ani. Partidul său este marele câştigîtor al alegerilor, reuşind să îşi crească numărul de parlamentari cu 50%.

Merkel a reuşit însă să nedumerească Bruxellesul cu nominalizarea pentru postul de cmisar: Günther Oettinger este o surpriză neplăcută pentru oficialii europeni. Acesta, guvernator al unui land german, nu are experienţă europeană şi este considerat o personalitate necomunicativă şi lipsită de carismă. Se pare că prima reacţie a lui Barroso a fost de genul “nu-mi vine să cred” când a aflat de nominalizarea germană. Această nominalizare ridică semne de întrebare asupra planurilor europene ale jumătăţii germane a “motorului european”.