Nu contează cât de fericiți suntem, ci cât de fericiți arătăm în fotografii

Nu contează cât de fericiți suntem, ci cât de fericiți cred că suntem cei din jurul nostru

…

într-o zi David Foenkinos a venit la Cluj pentru a-și lansa ”Potențialul erotic al soției mele”. A urmat o seară cu vin. O strângere energică de mână și un ”Au revoir”, habar nemaiavând când și cum vă veți mai reîntâlni. Au trecut cinci ani de atunci și imaginea scriitorului francez s-a estompat. Apoi la Cluj a venit Wim Wenders. Tot pentru câteva zile. Și a plecat.

Acum câteva zile am trecut prin librăria de carte și vin Origine. Și prietena care se ocupă de librărie pune mâna pe o carte: ”Ți-o recomand. Sunt sigură că o să-ți placă”. O carte cu coperte albastre, cu doi tineri înlănțuiți și cu o vedere din Geneva în fundal. ”În caz de fericire”, de David Foenkinos, apărută recent la ”Humanitas”, în colecția ”Cartea de pe noptieră”. Am zâmbit. Și aveam să-l reântâlnesc, dintr-un foc, și pe Wim Wenders.

…

Jean-Jaques și Claire sunt un cuplu fericit. ”Erau dați drept exemplu, ceea ce îi încuraja în rutina lor. În schimb nimeni nu înțelegea de ce nu mai făceau un copil. Un cuplu ca al lor, o asemenea imagine a perfecțiunii, avea obligația cvasimilitară de a procrea din nou”. Dacă lumea ar putea trăi doar cu fotografii, Jean-Jaques și Claire ar fi fost cei mai fericiți oameni din lume. Fotografia lor era cu Geneva, prima lor călătorie, timpul lor mitic. În care tot ce s-a întâmplat a fost perfect. Asta chiar dacă, de fapt, nu a fost decât o vacanță de categoria a II-a, cu bagaje pierdute și servicii îndoielnice.

Doar că rutina nu e fericire. Ci resemnare. Resemnarea unor duminici la țară, cu părinții lui Claire, cu pulpă de miel și rachiu de prune și cu un hamac în planul secund care își așteaptă victimele. Desigur, aș putea să vă povestesc cartea, dar nu se face să vă spun mai multe nici despre frumoasa Sonia, nici despre verișorii Igor și Iban ori unchiul lor detectiv Dubrove, nici despre prietenul Edouard ori prietena Sabine. Va fi plăcerea voastră să descoperiți ce se ascunde în spatele fotografiei fiecăruia.

Iar cartea e pe cât de tristă, tot pe atât de savuroasă. Și vă oferă și un turnesol pentru propria voastră stare a fericirii: gândiți-vă că sunteți într-un restaurant italian cu iubitul/iubita, soțul/soția, amantul/amanta. În restaurant intră un pakistanez cu buchete de flori pe jumătate ofilite. Vi se pare romantic ori siropos să oferiți/primiți un astfel de buchet? În funcție de acest răspuns veți ști și cât de fericiți sunteți cu adevărat.

Că vă place sau nu, ”În caz de fericire” are și o morală: dacă aveți cumva în dotare vreun hamac, cel mai bine e să-l puneți pe foc.

***

Bonus: Cartea lui Foenkinos are și o temă. Care nu e dată de vreo melodie, ci de un film. ”Wings of Desire” a lui Wim Wenders. Dacă nu l-ați văzut, nu încercați să-l comparați cu ”City of Angels”, care e doar un palid remake hollywoodian. Îngerii Americii nu au nimic în comun cu îngerii Berlinului. Cei care au văzut ambele filme știu de ce.