RSS Feed

O propunere modestă II. Ce-am mai putea face cu săracii ca să devină folositori cetăţeanului cinstit

vezi toate articolele de
29 Jan 2016 la 14:25 11 comentarii 1779 vizualizari.

The poorer tenants will have something valuable of their own, which by law may be made liable to distress and help to pay their landlord’s rent, their corn and cattle being already seized, and money a thing unknown.

Jonathan Swift, A Modest proposal (1729)

Ţara noastră  a fost din nou supusă unui atac dur.  Oameni ai străzii au furat sticlele de plastic din containere ca să le vîndă separat. Poliţia dintr-un oraş de provincie a reuşit să anihileze reţeaua pentru moment.

Problema e cu atît mai mare  cu cît din aceste peturi vîndute oamenii străzii nu scot bani nici cît să-şi plătească amenzile şi nici n-au domiciliu ca să-i execuţi silit. Sînt afectate businessuri de zeci de milioane de euro ale firmelor de salubritate care, se ştie, o duc oricum foarte greu în aceste vremuri de restrişte.

ProTV a mai atras atenţia că aceste reţele produc pagube de sute de lei unor companii care învîrt sute de mii de lei. Un sociolog de bine chiar a atras atenţia că e furt, că să bagi mîna în gunoi e încălcarea proprietăţii.

E bine să ne amintim de măreţii înaintaşi care au remarcat problemele profunde ale săracilor: au libidou crescut, se înmulţesc repede, fură gunoi etc. Dar să ne şi ţinem departe de exagerări. Străbunicul Swift mergea mult prea departe. Propunea să mîncăm copiii săracilor. Nu toţi, doar burghezia bine aşezată să mănînce copii proaspeţi. Swift calcula inclusiv dimensiuanea pieţei de mici irlandezi care ar putea fi gătiţi şi scutiţi de chinurile vieţii în stradă: cam 100 000.

Aş aduce noi propuneri modeste, mai puţin crude:

- săracii să colecteze şi să sorteze gunoiul gratis, iar apoi să le ducă firmelor de salubritate banii. Ziariştii şi intelectualii statului de drept vor putea percepe o taxă etică de 10 % (specifică oricărei secte mai de doamneajută) pentru educarea populaţiei.

- toţi săracii vor fi obligaţi să privească minimum două ore pe zi Digi 24 şi să citească (sau să li se citească) două ore Hotnews. Cam toată presa iubeşte gîndirea patronilor, dar să nu le pierdem timpul decît cu esenţe tari. Astfel, în cîţiva ani vom avea sute de mii de rupţi în fund care vor vorbi ca nişte patroni, ba chiar se vor anihila unii pe alţii cu “la muncă, săracule”

- săracii vor putea fi închiriaţi de oameni cu stare pentru reglementarea activităţilor zilnice. Cerşetoria va fi făcută civilizat pentru familii echilibrate şi fericite. O familie poate ieşi la iarbă verde cu cîinele şi cu săracul ei. Săracul, cu cît va fi mai atent pregătit, va putea aduce bani căminului milos în timp ce membrii se pot relaxa la un mic şi o bere.

- se poate reglementa o piaţă sexuală lucrativă prin legiferarea dreptului de posedare sexuală fără consimţămînt a oricui nu-şi poate asigura traiul zilnic. Dacă nu eşti în stare să-ţi păteşti nici poliţia să te apere, ai măcar bunul simţ să satisfaci un om obosit care munceşte din greu atunci cînd vrea şi el puţină atenţie.

- dacă cumva un sărac reuşeşte să strîngă totuşi nişte bani, dar va dori şi educaţie, şi sănătate, trebuie calculat atent dacă nu cumva e mai rentabil să încerce o moarte naturală demnă după o muncă de jos cinstită. Venituri mai mari dar nu destul de mari îi pot complica viaţa nejustificat. I se vor confisca sumele prea mari pentru a-l putea ajuta să rămînă ajutat (a, staţi, asta deja se face cu refugiaţii în Danemarca sau în Germania)

- săracii îşi vor păstra dreptul să voteze. Oricum tehnocraţii n-au nevoie de vot ca să conducă. Se pot organiza show-uri cu voturi prin SMS şi tombole.

- se vor lua şi mai multe fonduri europene în care săracii vor fi filmaţi, documentaţi, studiaţi în amănuntul sărăciei lor. Specialiştii  vor fi plătiţi din ce în ce mai bine pentru a putea surprinde dimensiunea romantică şi nostalgică a tristeţii săracului. Se vor face mai ales poze alb-negru însoţite de citate din Hayek şi multe cifre din Eurostat.

- săracii vor urma cursuri intensive de cîntece patriotice şi vor cînta imnul înainte de fiecare masă caldă (destul de rar, deci). Dacă printr-o minune, unii din ei ajung “clasă de mijloc”, vor avea permisiunea să rîdă de săraci de pe poziţii bruxelleze şi de parteneriat strategic. Mulţumirea va fi cu atît mai mare pentru ei, după ce vor fi reuşit prin muncă.

În fine, propunerea cea mai modestă. Cum clasa de mijloc calculează cu mare atenţie costurile unui copil adus pe lume în condiţii bune, spuneam că putem depăşi etapa Swift care propunea un canibalism aşezat în economia de piaţă, şi putem stabili o piaţă mult mai modestă de închiriere şi vînzare. Un început există oricum.

Copiii au deja un preţ aproximativ, naşterea la privat e necesară, adaugi primele cheltuieli, costuri cu cît lipseşti de la muncă (faptul că şefii tăi te bănuiesc, dacă eşti femeie, de pe la 25 de ani, pînă după 40, că eşti un terorist care vrea de fapt să se angajeze doar ca să toarne un copil şi să nu vină la muncă), putem rotunji la un 10 000 de euro / copil.

Putem deschide o piaţă a copiilor pe care săracii îi vor putea vinde femeilor înstărite care nu pot naşte decît sîmbăta, pentru ca lunea să se întoarcă la muncă. Ce rost are să-ţi mai deformezi corpul sau să pui în pericol economia ţării lipsind prea mult de la serviciu, cum atrăgea atenţia doamna Paul-Vass.

Un loc bun pentru desfăşurarea “mărfii” ar fi şcolile de stat. Banii publici am început oricum să-i orientăm către şcoli private. Şcoala de stat ar putea fi un bun adăpost de educaţie-pînă-la-achiziţie.

Se pot face descoperiri pe cardul de credit în programul “Mamă în 24 de ore”. Să nu uităm că putem beneficia de sprijinul unor moguli media care în anii 90 şi-au făcut deja mîna în acest gen de piaţă. E timpul să ne civilizăm şi s-o reglementăm.

Multe dintre aceste modeste propuneri le veţi găsi deja în viaţa dvs. în forme incipiente de aplicare. Haideţi să prindem curaj şi să ardem etapele. Români dezinhibaţi vor putea să folosească energia săracilor pentru o consolidare a familiei, a poftelor de tot felul. Iar ei vor fi în sfîrşit “ai cuiva”, vor fi ai noştri cu acte.

Un pas înainte ar putea fi chiar un plan de retrocedare, poate conceput chiar de doamna Monica Macovei, a sclavilor, iobagilor etc. către aparţinătorii de drept. Am putea evita iarăşi ani de zile de bîjbîială în care milioane nu vor recunoaşte că sînt săraci şi vor continua să se zbată să se ţină pe linia de plutire, asta cînd noi le putem asigura un trai decent contra unor servicii minime.

Puteţi citi şi acest articol al lui Florin Poenaru, deşi, după cum aţi văzut mai sus eu cred, pe urmele marelui înaintaş, Swift, că piaţa liberă poate salva săracii dacă-i forţăm să-şi vîndă copiii sau dacă reuşim într-un fel să-i luăm în grijă contra, bineînţeles, unui efort modic al lor care să ne facă rentabil deranjul.

Now, if one is poor, this is because that person is not a good human being, there is something deeply flawed, deeply wrong with it. Being poor becomes a form of moral decay, a flaw of character, something that cannot be (easily) remedied. Only losers can end up in a situation of poverty, not normal people. The solution to moral decay is therefore punishment.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!