RSS Feed

O veste bună: la Roșia Montană am învins!

vezi toate articolele de
19 Aug 2010 la 18:57 47 comentarii 3232 vizualizari.

”Good Night, and Good Luck” e unul dintre filmele mele preferate. Știu asta mai toți prietenii mei. Una din multele secvențe memorabile: În dormitor, Shirley Wershba (Patricia Clarkson) și Joe Wershba (Robert Downey Jr.), ambii membri ai echipei lui Ed Murrow, jurnalist al canalului CBS, implicat în demascarea practicilor senatorului Joseph McCarthy. La finalul campaniei de presă, comisia lui McCarthy a fost suspendată, iar acțiunile lui au devenit, la rândul lor, obiectul de analiză al unei comisii senatoriale. Shirley are însă o dilemă: dacă istoria le va dovedi că s-au înșelat, și că s-au aflat de partea greșită a baricadei? Joe zâmbește și o liniștește calm: ”am fost de partea bună”. Iar istoria avea să-i dea dreptate.

***

De când m-am implicat în campania legată de Roșia Montană (și au trecut ceva ani buni), întrebarea asta mi-am pus-o de mai multe ori. Ediția din acest an a FânFest mi-a confirmat, încă o dată, că nu m-am înșelat. Că sunt de ”partea bună”.

Iar argumente am avut cu duiumul. Peste 400 de tineri, studenți, masteranzi, doctori în științe (arheologie, arhitectură, sociologie, filosofie, economie etc.) au apelat la infrastructura organizatorilor pentru a se caza în Roșia Montană, în curțile, șurile și casele localnicilor. La care se adaugă alte câteva sute care au campat pe cont propriu (apropo de alternative: calculați la o medie de 100 de lei/persoană cheltuiți în trei zile în Roșia Montană pe cazare, mâncare, suveniruri și o să aflați câți bani au intrat în sat doar într-un week-end).

Despre calitatea celor care au venit la FânFest, cel mai mult mi-a plăcut replica unui localnic, Călin Caproș: ”Cei care au venit au, împreună, mai mulți ani de facultate, masterat și doctorat decât banii lor”.

Ce m-a bucurat cel mai mult a fost  însă atitudinea a celor care au venit în Roșia Montană. Veniseră atât pentru a se distra și pentru a se relaxa timp de trei zile, dar și pentru a afla mai multe despre acest subiect. Așa se face că Biserica Unitariană a fost mereu plină la conferințele organizate aici, la Muzeul Mineritului a fost coadă non-stop și zeci de participanți s-au înscris în tururile ghidate. Ba chiar și la biroul de informare al RMGC a fost arhiplin (sâmbătă seara, m-am întâlnit cu directorul de imagine al RMGC, Cătălin Hosu, și l-am invitat la duelul de poezie – mi-a spus că nu poate ajunge pentru că e prea aglomerat de cei care vin și cer informații). Iar niște oameni informați nu mai pot fi așa ușor duși de nas.

Sentimentul alegerii ”părții bune” mi-a fost confirmat însă chiar de către cei de la RMGC. Mai întâi, vineri, în momentul sosirii bicicliștilor, au tocmit, pe patru mici și o bere, un grup de localnici să pedaleze și ei pe biciclete. Că unii pedalaseră de la Cluj, iar alții doar 2 kilometri, avea mai puțină importanță pentru RMGC. În Piața Veche un alt grup de angajați ai RMGC au încercat să-i provoace pe turiști. Singurul lucru pe care l-au reușit a fost să se aleagă cu niște amenzi din partea Poliției.

Apoi, unul dintre zecile de afișe care împânzeau satul, și care invitau lumea la ”Ziua Minerului” (eveniment organizat de RMGC) mi-a atras atenția în mod deosebit. Pe lângă numele artiștilor care vor concerta cu această ocazie și pentru care banii nu au miros (Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Dinu Olărașu și Zoe Alecu) o mențiune mi-a sărit în ochi: ”Mișcarea de rezistență”. ”Am învins!”, am exclamat în acel moment. Când o corporație multinațională, care numără printre acționari câțiva dintre marii miliardari (în dolari și euro) ai lumii și care cheltuie zeci de milioane de dolari în campanii publicitare, ajunge să facă ”mișcare de rezistență” împotriva societății civile într-un mic sat din Apuseni, sentimentul nu poate fi decât cel al victoriei.

În fine, reaua-credință a RMGC a mai ieșit o dată la iveală în zilele care au urmat festivalului. Pe youtube au creat un canal special cu secvențe legate de ”hipioții”, ”bețivii” și ”drogații” de la FânFest. ”Argumentele” lor: ”bețivii” care, din ceea ce au filmat, e unul singur, o grămăjoară cu seringi pe care au plantat-o pe la 5-6 dimineața, pentru a o filma, exact în locul în care au stat mereu jandarmii :) . Penibilul nu s-a oprit însă aici: pe flickr.com au pus o fotografie cu un tânăr care doarme în fân lângă o sticlă de bere și despre care afirmă că ar fi de la FânFest, în condițiile în care, lângă fotografie apare scris că e vorba de o fotografie realizată cu un Nikon D3000 în… 5 ianuarie 2009. Asta în timp ce în alt videoclip postat pe youtube apare un punker băut, filmat însă la… la un alt festival.

RMGC a mai năimit și niște blogeri, pe care i-a plimbat cu 4×4 prin Roșia și care au s-au apucat să scrie despre FânFest, fără măcar să participe la festival. Pentru că locurile și lucrurile pe care le descriu nu aveau vreo legătură cu FânFest. Mai exact, e ca și cum ar afirma despre concertele lui AC&DC ori Iron Maiden că au fost un fiasco pentru că niște cetățeni au fost mușcați de câini în cine știe ce colț al Bucureștiului ori al Clujului, în timpul show-urilor.

Cireașa de pe tort a venit dintr-u advertorial publicat într-un ziar local din Cluj (minima decență i-a obligat pe editorii ziarului să-l marcheze ca atare, spre deosebire de alte ziare sau blogeri). Aceleași teme arhicunoscute de când cu drogurile și banii falsificați descoperite în sediul partidelor istorice în timpul mineriadelor din 90. Unii dintre prietenii mei s-au revoltat când au citit mizeria. Eu am zâmbit. Asemenea reacții nu dovedesc doar reaua-credință, ci și disperarea RMGC. O astfel de desfășurare de forțe și energia consumată doar pentru a ”dovedi” că un festival de vară într-un sat de munte ”a fost mic”, trădează nesiguranța RMGC. Și faptul că zilele lor la Roșia Montana sunt numărate. Iar cui mai crede în astfel de manipulări, nu pot decât să-i doresc sănătate. Mintală.

***

Despre Roșia Montană s-au scris nu doar sute de articole, ci și cărți. S-au făcut și filme. Și se vor mai scrie cărți și se vor mai face și alte filme. Acum și peste ani. Roșia Montană nu mai e un caz local ori național. E pe cale să schimbe nu doar mentalitățile și destinul unei întregi industrii în Europa. După FânFest 2010 sunt mai optimist ca niciodată în privința deciziei finale. Și am siguranța că, peste ani buni, când se va aduce în discuție acest subiect, voi zâmbi și eu, precum Joe Wershba în ”Good Night, and Good Luck”, spunând ”am fost de partea bună” ;) .

***

Participanți la FânFest 2010/ Foto: Andrei Niculescu

***

Dacă doriți să vedeți cu adevărat cine și cum s-a distrat la FânFest, puteți accesa galeriile foto de aici și aici.

***

P.S. Foame mare în presa din România. Nu am apucat să termin acest articol și primesc un pont conform căruia redactorii-șefi ai unor ziare centrale sunt plimbați în aceste zile de RMGC prin Noua Zeelandă. Purced la săpat și, în curând, o să vă dau mai multe informații despre redactorii-șefi ai ziarelor centrale care fac turism la Antipozi pe banii RMGC.

***

Bonus: Tema muzicală din ”Good Night, and Good Luck”:

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!