RSS Feed

Obsesia micii corupții, așa începe sinuciderea. Și grupul economiștilor anti-austeritate

vezi toate articolele de
20 Oct 2011 la 16:28 15 comentarii 925 vizualizari.

S-a mutat accentul de pe marii vinovați, pe vinovăția mică și colectivă. Discursul politic al puterii (primii ani în opoziție, evident) de la noi a fost centrat de vreun deceniu pe marii corupți, mogulii, oligarhii etc. De doi ani, criza si austeritatea au adus în prim-plan micul corupt. Păcatul de a fi sărac, de a cerși asistență socială, de a cerși pensie, de a avea subvenție la căldură.

Președintele vrea urgent noua lege a asistenței sociale care va vulnerabiliza și mai mult pătura cea mai instabilă. Pînă acum s-a lucrat la, să-i zicem, clasa de mijloc: noul cod, ordonanta 50 (relatia cu bancile), tăierile din salariile bugetarilor.

Veșnicul argument este posibila corupție din rîndul asistenței sociale. Și cine vă împiedică să vă faceți treaba și să controlați mai bine dosarele? Aceleași argumente au fost aplicate ridicol și după intrarea Noului Cod al Muncii în vigoare cînd trimiteau și inspectorii muncii și poliția pe diverse șantiere să vîneze zilieri. Noua lege e încă un argument de control polițienesc și învinuire din oficiu.

Aceeași obsesie anticorupție este afișată și cînd MAI propune noi reguli pentru proteste. Spun ‘afișată’ pentru că substratul este electoral. Tot electoral vor putea fi manevrate și mai ușor fondurile după noua lege a asistenței sociale. În proiectul MAI frica este ca românii să nu se viruseze cu gustul protestatar. IAr cine are chef de scandal e corupt.

Au dispărut marii corupți? Nu, dar acum ei sînt ’sistemici’. Te uiți la Bian sau la soții Bîrsan și-ți dai seama că oamenii au pierdut de foarte mult timp busola. Fac confuzii totale între servicii, cod de prietenie, lege. Aceste cazuri mai mult deznădăjduiesc pentru că sînt embleme ale generalului. Bian a fost pus de putere, putere care mai are sute de Biani în teritoriu. În loc de oligarhi, avem niște corupți semianonimi care mai mult te înfiorează cu ubicuitatea lor. Să nu mai vorbim că nici nu se pune problema existenței și unui alt tip de mari corupți: mari companii private – ei sînt întotdeauna buni (bănuiala de monopol din industria petrolului a fost investigată de vreo doi-trei oameni; nu e nimeni deranjat din industria de energie electrică).

Între timp și la noi, și aiurea pentru criză plătesc cei de la mijloc în jos. În România nu există preocupare pentru colectare reală, pentru stoparea scurgerilor din fonduri europene (argumentul că se extrag prea puține e foarte bun pentru distribuție clientelară) sau bugetare. Cînd cei mai suspecți sînt cei de jos, asta odată cu plata crizei prin TVA sau prin împrumut intern la bănci, prin taierile bugetarilor (sa nu mai amintesc ca excelam in ceea ce se cheama working poor – oameni care muncesc si sint tot la limita subzistentei), începe sinuciderea socială. Adică: adîncirea distanței dintre avuți și săraci, drepturile devin servicii contracost (sanatate, educatie) și, cel mai grav, începe inventarea țapilor ispășitori – se trece de la probleme de clasă, la probleme de rasă, de religie, de regiuni, de țări îndatorate etc.

Întrebări pentru acasă: E mai corupt Bian decît Videanu care a aranjat contracte deștepte în energie pe ani de zile? E mai iresponsabil cetățeanul care ia asistență socială pe nedrept decît Boc care din cauza ‘coruptului’ îi vulnerabilizează pe tot restul, majoritar onești?

Grupul economiștilor anti-austeritate

E bine că încă se mai articulează ceva discurs alternativ economic. Domeniu în care sîntem chiar mai conformiști decît în alte yone intelectuale. Liviu Voinea:

Mă alătur acestui demers şi cred că el poate fi extins, paşnic şi bine ar­gumentat, şi în ţările din Estul Europei. Modelul economic dominant în prezent nu a anticipat criza şi nici nu a putut-o rezolva. În mod fals se creează impresia că este o criză de­terminată de nivelul ridicat al da­to­riilor publice, de proasta gestiune a sectorului public. Nu este însă aşa – datoriile publice au crescut după de­clanşarea crizei, de fapt după ce gu­vernele au salvat băncile (şi continuă să o facă). Măsurile de austeri­tate sunt luate pentru a salva mari firme private de la faliment, nu pentru a salva statele. Şi partea proastă este că aceste măsuri nici măcar nu funcţionează, pentru că nu permit statelor să se dezvolte. (sursa)

Concluzia lui Voinea poate fi extinsă. Mai lăsați-mă cu piețele, să ne ocupăm de oameni. Să mai lăsăm corupția generalizată și să lucrăm cu nume, prenume și rețele anihilate. Să observăm că corupția stă chiar în filozofia electorală – partidul ca vehicul de lobby economic. Să nu mai facem legi ca să luptăm cu sistemul – e drumul sigur către aberații nedemocratice. Bian e doar momeală media de trei lei. E produsul unor proceduri de promovare în partid.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!