RSS Feed

…oh, can you see? – “si cand fu la lumanare/dadui putin din picioare/uite-a’ dracu’, nu mai moare…”

vezi toate articolele de
05 Jul 2011 la 10:48 10 comentarii 909 vizualizari.

… asta este, n-am ce face: sunt, de felul meu, sentimental. Ma podidesc lacrimile din te miri ce. Nu-i vorba, am invatat sa mi le-nghit inca de cand eram mic, dar de podidit ele continua sa ma podideasca, cu precadere atunci cand mi-e lumea mai draga. Ca asa am fost eu podidit (sic!) – sa fiu podidit de drag, nu de durere sau furie. Am avut parte de dureri mari, atat din punct de vedere cat si spiritual :) A fost scrasnirea dintilor, dar nu si plansul asociat in Evanghelie. Nici macar podidirea lacrimilor. M-am dat cu capul de pereti, am dat cu pumnul in masa, eventual chiar am scris. Dar de plans n-am plans niciodata – si nici nu mi-a venit – decat de drag.

M-au podidit lacrimile de dragul dragului,  de dragul dragostei, de dragul copiilor, de dragul eroilor, al nebunilor, ba chiar si al animalelor. M-au podidit la idei, cand am citit unele pagini, m-au podidit la unele secvente de film si la unele clipe de realitate. Dar, de fiece data, de drag.

Asta este, n-am ce face: sunt condamnat nu (doar) la libertatea lui Sartre, ci si la iubire. La drag.

Mi-e draga Romania, mi-e drag Clujul, mi-e drag Bradul. Dar mi-e draga si Europa, asa, per ansamblu. Si draga imi e si America. Tot asa, per ansamblu. (Unele detalii, de-o parte si de alta, continua sa ma orpileze.)

Bag seama, am ramas cantonat in intelepciunea ultimului an de liceu: “Si toate aceste erau/pe vremea cand/purtam/ nepasatori/ mai multe iubiri/ pe un singur suflet.”

Ieri, a fost 4 iulie/4th of July. Ziua Americii m-a prins pe undeva, prin Florida. Cu o jumatate de ora inainte de noua seara – ora programata pentru artficii – pe o raza de vreo doi kilometri in jurul debarcaderului cu pricina, nu se mai gaseau locuri de parcare nici macar pe spatiile interzise. Credeti-ma pe cuvant, americanii au mai vazut artificii. Dar, ca niste copii mari, s-au inghesuit, care cu pruncii in brate, care in carje, care in fotolii cu rotile. S-a scandat, in cor, numaratoarea inversa si-apoi, la fix, au inceput artificiile. Spectaculoase si pe muzica patriotica (variantele americane, daca vreti, la “Treceti, batalioane Romane, Carpatii!”). S-au fluturat stegulete, s-au adus cooler-e cu bere. Pe toate plajele din zona s-au cantat melodii patriotice si s-a behait din plin.

La rastimpuri, a fost enervant.

Dar la rastimpuri a fost emotionant de-a dreptul.

Bunaoara atunci cand, pe fundalul artificiilor, s-a cantat, in crescendo:

Oh, say, can you see, by the dawn’s early light,
What so proudly we hailed at the twilight’s last gleaming?
Whose broad stripes and bright stars, thru the perilous fight,
O’er the ramparts we watched, were so gallantly streaming?
And the rockets’ red glare, the bombs bursting in air,
Gave proof through the night that our flag was still there.
O say, does that star-spangled banner yet wave
O’er the land of the free and the home of the brave?

Atunci m-au podidit lacrimile. Nu le-am dat frau, dar de podidit, m-au podidit. Ce vreati? Asa sunt, slab de inger.

watch?v=wupsPg5H6aE&feature=related

Versurile au fost scrise in 1814 de catre un poet amator, Francis Scott Key, dar muzica – muzica! – e una de betie 100% British (culmea ironiilor, vorba lui Pastorel Teodoreanu). Imaginati-va “Desteapta-te romane!” pe muzica lui “C-asa beu oamenii buni/de sambata pana luni

Langa noi, inghesuiti pe-o esplanada, erau de toti: albi si negri, asiatici si sud-americani si europeni. Au cantat cu totii, au chiuit cu totii, multi au fluturat stegulete.

Dupa terminarea artificiilor si a muzicii, toate birturile din zona erau pline ochi, cu lista de asteptare de doua ore (da, nu va mai tin cu sufletul la gura, noi suntem romani, ne-am descurcat si-am gasit o masa :) ).

Nu ma pricep la economie (si ma intreb, cu toata seriozitatea, cine se pricepe) – dar ma pricep, cat de cat, la oameni. Daca asta e America pe moarte, cum profetesc multi, mi-as dori ca si Romania, ba chiar si Europa sa sufere aceleasi chinuri.

PS Am vazut pe internet si festivitatile de la aniversarea a 90 de ani de la infiintarea Partidului Comunist Chinez - despre care (hmmm) CriticAtac n-a scris nimic. Impresionante si ele. Acolo, insa, dincolo de festivitatile oficiale n-am vazut nimic. Nici americani (sau europeni) fluturand stegulete n-am prea vazut. Iar de podidit lacrimile, nici pomeneala. Oh, can you see?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

10 comments
  • 1

    Bine, da` asta nu e un argument in favoarea “virilitatii” unei natiuni. Se poate intampla sa moara cu batul… pardon!, cu steagul in varful catargului! S-au mai vazut cazuri in istorie.

  • 2

    @Fumi, ”Desteapta-te, romane” a preluat melodia pe care se canta jumatatea a doua a lui ”Adio. La Targoviste” (incepand cu ”Din sanul maicii mele”; se gaseste pe Wikisource, cu o stangacie la impartirea in strofe). Din hora boiereasca a devenit mars. Cred ca atat textul cat si muzica mergeau foarte bine la o betie de oameni cumsecade.

    Costin
    2011-07-05 12:48:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    Yes I can! :)

  • 4

    Eu sunt mort dupa imnul Romaniei!
    Cand il aud,ma apuca un cascat subit si culmea,chiar sunt patriot!
    Prefer oricand un Deutschland uber alles!(fie si varianta soft)
    Si cand este Ziua nationala,vreau sa infulec un mititel si un ciolan cu fasole,da’ este prea frig si renunt.
    Sa fie gena tradarii?

    tamara's nephew
    2011-07-05 17:04:58 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 5

    dar avem si noi, romanii, episoade de reviriment national, cu muci in batista si lozinci plagiate din istoria noastra demitizata: Cuza – si Alexandru si Elena, dupe caz-, Izlaz (cu s:)), “Treceti Prutul”, sau “de eram eu in locul lui”. Fiinte sofisticate noi, romanii. In rest, vor veni unii si va vor spune ca sa fim sofisticati pana la capat ca: Avram Iancu, tinand cont de criteriile de la Helsinki se incadreaza la… xenofobie si tulburare in posesie, imnul nostru e de rahat ca nu-l poti tine minte (aia de reproduc textul asta senini nu cred ca stiu numa pe aia cu Prutul si sunt convinsi ca zicerea s-a facut in 2009). Unde mai pui ca imnu’ e compus de neste tipi dubiosi si fara rating (uniia ii placeau manelele si altuia i-au dat nume de strada). Ziua nationala, Nu-i bine aleasa ca ea nu inseamna nimic, decat o conventie, ca noi suntem neam care mergem mereu la fundament si scormonind la esential ne-am prins ca atunci a fost cu festivisme iefitne, dar lucrurile se petrecusera inainte. Deci am demitizat-o si pe aia. Ne mai creste shinitzel sufletzelul la meciurile astea de divizie de amatori cu Medviedev, dar tot ne creste inima cand isi face ala pusti si-i ameninta pe americani, desi de la aia ne place sistemul, am vrut sa-l importam, dar tot i-am mirosit noi ca-s profitori si axa aia, la dracu’ cu ea.
    Europa, dle Fumurescu, nu-i America, dar nici aia nu ne-au ajuns nici la adevar istoric, nici la patriotism autentic, flegma, muci, injuratura si basta. Nici macar o betie cum se cuvine.
    Uitati-va la francezi,vine 14 iulie si ei tot nu si-au rezolvat arhiva cu cine-a facut sa cada Bastilia, in schimb se dau mari si nu ne primesc cu cortul in SChengen. Nemtii, ei cred ca la faza asta au demitizat orice ca, de fapt ca la noi anul ala de dinainte de 1990 incepe sa nu se mai renteze pt memoria colectiva. Ies si Estul si Vestul prost din istoria aia, asa ca la 20 de ani de la prabusirea zidului il confundara pe dl Gorbaciov si Gazpromul cu dl Walesa. Ultimul s-a aparat singur ca restul lumii manca carnati si bea bere. Italienii? Acum sunt ocupati cu eroii in viata, ca noi. Britii cei insulari, habar n-am ce fac, sunt clar silentiosi. In Est fiecare cu ce-l doare, unii cu 3 zile natioanle zgomotoase rau de preferinta de sarbatorit peste granita + una de doliu la fel. Cehii si polonezii par sa sufere de mai putina demitizare si de mai multa batosenie. Nici ei nu sunt americani. Niciunii nu sunt insa nici romani, gandesc putin, nu spun adevarul si se pierd ca prostii in festivisme pana la urma. La noi 1 decembrie e o treaba care e lovita de tot felul de intamplari: criza, uitare, teama de partenerii de guvernare, unii mai ca i-o pun in carca lui Ceausescu. Straniu ca cu toatea stea, in momentele noastre permanente de lispa de idei si de copiere a unora, noi vrem sa anexam la capitolul sistem politic tocmai SUA, pe care n-a incercat nimeni in afra rusilor s-o anexeze in niciun fel.
    Americanii si-au schimbat vreodata ziua nationala? Chiar au rezolvat dosarele de-atunci. Britii nu tin doliu bag de seama. Lipsa de imaginatie si de personalitate de aia le merge lor rau si noua bine.

    Rika Venturiano
    2011-07-05 18:44:37 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 6

    @tamara’s nephew: in cazul tau fileaza o lampa sigur!

  • 7

    maestre, iar esti in pana de idei, stai cu poponetu’ intre doua luntrii, si-ti expui coolerele si burgarii pe net. exact fix pix. mai bine baga niste poze de la pescuit, fara cuvinte, ca est in pana rau. iar daca vrei sa ii musti de cur pe aia de la critic atac, nu mai gasi pretext de 4 iulie, ia-te direct de idei. hm??? american mic ce esti!

  • 8

    @nelu si arts
    voi,fetelor,aveti o singura problema1!
    Sunteti prea urate pentru evul asta si asta va creeaza ceva disconfort psihic.
    Sfatul specialistului:mergeti in Elvetia si cereti o eutanasiere”la rapid”!
    Succes garantat!

    tamara's nephew
    2011-07-06 00:20:28 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    Lacrimile ramin ale tale, dar se pare ca povestea ta, nu prea este apreciata de confrati…

    -37 suma opinii Imi place (5)Nu-mi place (42)

  • 10

    @Adi: Confratii nu inteleg drama existentei intre doua lumi, Occident – Orient. In rest asta ramane dupa noi , o poveste.

    Aurora
    2011-07-17 14:51:53 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!