RSS Feed

olimpics

vezi toate articolele de
04 Mar 2016 la 00:22 comenteaza acum 283 vizualizari.

Ca de obicei, fazele locale ale olimpiadelor de limba și literatura română au încăput pe mâna unor neprofesioniști retribuiți în calitate de mari cunoscători, reiterându-se câteva anomalii: inadecvarea conținutului la vârsta și aspirațiile elevilor și amatorismul.

Acest viciu al amatorismului este din plin exemplificat de felul în care elevilor (copiilor) li se cere, la subiectul II, să colaboreze cu scriitorul, inventând noi și noi scene sau pagini ale unor texte clasice. Doar două exemple; la cls. 9, pe seama nuvelei Gura satului de Ioan Slavici, se cer următoarele: „Imaginează-ți un dialog între două dintre bătrânele din fragmentul extras din nuvela Gura satului de Ioan Slavici. Una dintre ele îl batjocorește pe Mihu, iar cealaltă crede că de râs este Cosma. Fiecare dintre punctele de vedere trebuie să fie susținut prin câte un argument. Dialogul va fi alcătuit din două replici și nu va depăși 300 de cuvinte.” Fără comentarii.

La cls. 11, apare jurnalul de călătorie al lui Mihai Barbu, Vând kilometri (2010); nu e suficient să citești, trebuie să și scrii à la manière de, cu ceva libidinoșenii: „Imaginează-ți că ești Mihai Barbu, că ți-ai încheiat călătoria și te-ai întors la București. Redactează o scrisoare către frumoasa mongoleză, de 150-300 de cuvinte, în care să-i mulțumești pentru ospitalitatea ei. În cadrul scrisorii vei urmări respectarea convenţiilor specifice acestui tip de text, evocarea acelui moment prin mijloace specifice şi indicarea / exemplificarea trăirilor tale de atunci.” Să ne imaginăm că elevul este de fapt o elevă, atât spun.

Clasa 12 aduce în scenă un poem al unui viitor președinte de Uniune a Scriitorilor, cunoscut pentru slugărnicia sa față de Partid; este selectat un poem din 1945 de Virgil Teodorescu, în care este pus în vitrină un cunoscut îndemn leninist: „Nu nu urăsc cei doi pași înapoi pentru victorie / Cei doi pași înapoi ca seva retrăgându-se în rădăcinile glorioase / Urăsc moartea și înlănțuirea egală a anotimpurilor”.

Dar cel mai interesant fragment este, de departe, la clasa 5; e vorba de povestirea Corinei Grecu, cu Zglobiuț, un căluț care trăia în pădure și era f. zgomotos, deranja pe toată lumea. Iată câteva metode de educație (se știe că elevii sau copiii trebuie „ținuți în frâu” – o expresie pe care mulți educatori de azi o repetă în privința educabililor):

Cu toate că în pădure toată lumea îl iubea, Zglobiuţ trebuia potolit. Animalele aveau nevoie de odihnă, puii lor aveau nevoie de somn, ca să crească, iar bătrânii pădurii aveau nevoie de linişte, ca să poată lua hotărâri importante. De aceea, într-o zi, animalele pădurii s-au aşezat la sfat.

- Ce ne facem cu Zglobiuţ?, se întrebară ele.

- Să-l legăm de un copac, spuse vulpea cea vicleană.

- O să rupă pomul şi n-o să rezolvăm nimic, zise veveriţa. Iar eu nu o să am unde să mă mai sui.

- Să-l trimitem în altă pădure, spuse cârtiţa. Aşa n-o să-mi mai strice nimeni muşuroaiele.

- Asta nu, nechezară ceilalţi căluţi. Dacă e vorba pe-aşa, plecăm toţi şi n-o să mai tundă nimeni iarba din poieni.

- Da-ţi-mi-l mie, să-l mănânc, spuse lupul. Eu mă aleg cu o masă bună, iar voi o s-aveţi linişte.

- Vai, vai, săriră iepuraşii cu urechile ciulite. Zglobiuţ este prietenul nostru, nu vă lăsam să-i faceţi aşa ceva.

Soluția este livrată de bufniță: i se face cunoștiință cu Liniștuța, o iapă albă. Deci rezolvarea problemelor la clasa 5 este, să o spunem, sexul. Sau nu, calul cu iapa doar pășteau.

Să mai adaug că respectiva culegere în care apare Zglobiuț o prenumără printre autori și pe Gabriela Vrânceanu-Firea, pentru a ne face o idee despre valoarea volumului.

Astfel, confuzia sistematică a valorilor pare a deveni un fel de regulă a acestor subiecte; texte și atitudini semnificative sunt puse alături de povestiri sau de frgmente zglobii.

Să mai semnalăm și obișnuita dorință de a șoca a celor care fac subiectele, prin alăturarea unor clasici cu scriitori contemporani; este minunat că apar măcar aici scriitorii contemporani, deși de multă vreme ar fi trebuit incluși în programe – dar cine să o facă?… mai bine scoatem o oră de română și latina sau facem o dezbatere despre asta. Și avem astfel „cupluri” precum Blaga și Groșan (clasa 8), Moromeții și Ioana Nicolaie, cu O pasăre pe sârmă (clasa 10), precum și, pentru a demonstra receptivitatea examinatorului, câte un text inept de pe bloguri. Nu spui care.

(săptămâna viitoare sunt programate simulările examenului de bacalaureat, clasa 11 și 12)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Scriu de mai multă vreme despre avangardă și modernism în literatura română & europeană, despre care am publicat articole & studii, punctate în 2007 de un doctorat cum laude la Universitatea din București
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!