Păltiniş 3. 2010 o să fie bine

Anul 2010 va fi un an bun. Ne vom da seama, de exemplu, cit de mult timp am putut sa pierdem vorbind despre bani, despre case, masini. Vom descoperi din nou deliciile supravietuirii, se va discuta infinit mai putin daca e potrivit sa asortezi baia cu semineul sau masina de 20 000 cu o casa de 150 000. Vom vinde tot si vom fugi toata ziua de banci. Nu vom mai avea bani nici de tigari. Ne vom intilni din nou pe la domiciliul unuia sau altuia pentru ca nu vom avea bani de iesit in oras. si sper ca vom face filozofie de pahar si vom descoperi noi forme de protest impotriva tiraniei financiare.

in fond, situatia e ciclica. Parintii nostri au tras vreo 40 de ani sub comunism ceausist si s-au ales la sfirsit cu un apartament la bloc. Copiii lor fac acum credite pe 30-40 de ani si s-au nefericit intr-un alt sistem, dar cu o finalitate identica. Atunci sistemul forta destinele. Acum noi ne fortam destinul sa semene cu sistemul.

Un vis din ce in ce mai puternic al oraseanului emancipat, care va lua probabil avint in 2010: plecarea din aglomeratie, retragerea catre orasel sau catre sat, pofta de linistire, meditatie, de descoperit chestii simple si mici, dezintoxicarea de adrenalina urbana. Nu m-as mira sa asistam la un fenomen corespondent „repartitiei”: pe vremea lui Ceausescu, oamenii buni si nesupusi care terminau facultatea erau trimisi sa-si faca meseria prin sate uitate de lume. Acum, fenomenul s-ar putea repeta voluntar: oameni valorosi care renunta voluntar sa mai lupte pentru ascensiune intr-un sistem in care nu mai cred.

Corespondentele astea sint facute in gluma. Dar capul in gura istoric pe care multi dintre noi il vom lua la anul, un an fara bani si fara mari sperante, ar putea fi un soc benefic, o desteptare dintr-o isterizare a capitalismului cu doua fete stupide: capitalismul original autohton pe care il stim cum e si capitalismul de tip colonizator, speculator, venit din vest peste o populatie cu o educatie economica aproape nula. Ei, poate nebunia de la anul ne va ajuta sa incepem sa gindim la scara ceva mai mare, poate ne va reveni gustul utopic pentru solidaritate, pentru sanse egale si pentru pus intrebari usturatoare inaltelor Curti românesti si europene.

Unii zic ca saracia ne va aduce automat catre jaf, nesiguranta, haos. Eu cred ca toate relele astea ar putea sa ne duca si catre solutii mai inteligente de lupta pentru „mai bine”. Poate n-o sa mai aud toata ziua buna ziua aceleasi viziuni terne si conformiste despre cum trebuie sa ne „aliniem” cerintelor, cum trebuie sa ne „civilizam” etc. Nu intimplator, perioada asta de pseudo inflorire economica, din ultimii 7 ani, a insemnat si cea mai plictisitoare perioada de idei si crezuri intelectuale din ultima suta de ani. Nici macar in prostie n-am excelat.

Prince avea o melodie misto prin anii ‘80, cu niste versuri cam asa: „daca in 2000 o sa vina sfirsitul lumii, atunci o sa petrec ca si cum ar fi 1999”. O perspectiva buna. in orice apocalipsa exista o parte pozitiva: incepem sa ne cunoastem si sa-i cunoastem pe cei de alaturi cu adevarat. stiu ca nu e placut, dar daca tot va fi nasol, sa ne distram macar: sa descoperim umanitate, valori desuete precum demnitate, curaj, gust pentru critica si seninatate. Sa citim carti, sa ascultam muzica, sa discutam filme, sa vorbim despre oameni tari, sa cultivam tot ce nu e scris in contractele cu bancile sau cu firmele de utilitati. Suna aproape mistic, scuze, dar asa se intimpla intotdeauna inainte de sfirsitul lumii.

La multi ani!