RSS Feed

Până la urmă ce-ați făcut cu ouăle kinder?

vezi toate articolele de
24 Nov 2016 la 19:40 comenteaza acum 695 vizualizari.

România își ia joburile acasă, nu mai e nevoie de contracte, fiecare trage cât poate în culcușul lui, DIICOT investighează materiale de presă. Cam asta e concluzia după scandalul ouălor Kinder declanșat de un articol în The Sun.

Am văzut zilele astea capacitatea extraordinară de a băga gunoiul sub preș la nivel de establishment mediatic-politic. Un ziar tabloid, The SUN, face ce știe să facă, ia o fărâmă de realitate o cosmetizează, o face numai bună de vândut deși o avariază ca ”informație de încredere”. Totuși:

- și așa, cu mari imprecizii, cotidianul britanic prezintă o realitate pe care presa română o anunța cu totul altfel până acum. Cât încă mai era în viață, patronul, Alexandru Mudura din Oradea, era prezentat drept eroul care a adus ouăle Kinder în România și eroul care a făcut un mall în orașul pomenit. Evident, nimeni nu s-a întrebat cum se face profitul după ce Ferrero ți-au dat misiunea să faci acele munci care doar par o joacă.

- desigur, povestea are cinismul ei până la capăt, cu toată lumea implicată, de la Ferrero până la The Sun. Eroina filmului a spus că i s-au făcut promisiuni pentru soțul ei, că o să capete un job (probabil tot precar) în Londra. Știre contra job. Înțeleg că familia i-a rugat pe cei de la The Sun apoi să nu mai dea materialul, și-au dat probabil seama că nu mai era rost nici de job în Anglia, nu mai rămâneau nici măcar sacii cu jucării.

- Ferrero, desigur, declară că nu știa de practici neconforme. Ei doar se miră de ce profituri au, restul este vina autohtonilor barbari. Așa s-au mirat împreună cu Nestle și alții de cât de mulți copii lucrează pe plantațiile de cacao. Au promis că până în 2020 rezolvă sclavia (vezi aici). Capitalismul local lucrează la braț cu astfel de companii. Mă întreb însă ce-or vrea să spună ăștia de tot îi trag cu încurajarea capitalului local: să-i ajutăm și mai mult pe de-alde ăștia de storc la maximum mâna de lucru, ce altceva? Să ajungă și pentru Ferrero și pentru ăia cu mallul.

- Protecția copilului a și dat verdictul în aceeași zi, că nu e nicio exploatare la mijloc. Să presupunem că nu e. Se pare că cu tot restul suntem ok: muncă neînregistrată în niciun fel. Ăia de la ITM ridică din umeri: că doar nu pot să intru în casă la om să văd dacă muncește sau nu. Așteptăm în continuare date. Dar autoritățile nu se grăbesc. Nu pot obține nici aproximări când a fost de ajuns un vox prin Carei și oamenii au spus că știau că satele din jurul orașului sunt pline de astfel de înțelegeri de muncă la negru. Măcar să se dea semnal oficial: e permisă munca numai să fie prost plătită și făcută la tine în casă.

- spațiul public românesc, în majoritate covârșitoare, nu înțelege problema. Femeia lucra acasă, lua și pensie de boală, păreau o familie destul de așezată (dacă ai casă e deja ok), deci unde e problema? Exploatarea, munca la negru sunt atât de eficient înfipte în capetele noastre încât e inutil să încerci să sensibilizezi din interior. Nenumărate cazuri de exploatare se petrec în jur. Nu mai zic de muncă precară. Că doar Bucureștiul, cel mai bogat oraș, se asfaltează cu niște lucrători care lucrează în conidții de secol 19. Numai cât praf de asfalt au înghițit cei care au refăcut strada pe care stau… Din contracte sigur rămâne și de un Porsche pentru contractor, și pentru un ou kinder pentru muncitor.

- ochii ageri ai presei și internautului ultraliberal român au notat că era o ”plasmă” în cadru. Asta e ca aia cu ”de ce au refugiații smartphone”

- desigur au mai fost cei din ritul ”copiii mei”. Sunt cetățenii care fac din copii singura politică: eu n-aș lăsa copilul aici, eu pentru copilul meu etc. Ei, aceștia au observat imediat că poate nu erau spălați pe mâini cei care făceau jucăriile. Deci o sensibilizare indirectă a existat. Prin copii. Copiii noștri, nu ai altuia.

Așa că mă declar învins. Statul consideră că, atâta timp cât oamenii luptă și de acasă cu saci de jucării și câștigă de o pâine, indiferent de condiții, e ok. Vă puteți lua și un sclav-doi. Că Inspecția muncii nu poate să te vadă ce faci pe proprietate privată.

Privim astfel de subiecte, apoi privim la probabil cea mai anostă campanie electorală din istoria postdecembristă. Privim la cum a anunțat DIICOT că rezolvă problema.

Tot din seria subiecte care nu au loc pe agendă: achizițiile armatei. Și nu e vorba doar că pentru câteva nave pe care trebuia să plătim până într-un miliard acum vom plăti aproape două! E vorba și de contracte pentru material militar care se fac cu companii străine care fabrică aici dar doar cu promisiunea fermă că vor avea stocul cumpărat de statul român. Pe cât făcea scandal Pâslaru de furt din ajutoare sociale? Pe cât făceau scandal din mărirea salariilor?

Aș mai zice doar atât: până și în vremurile cele mai negre pentru presă, chestionări serioase la adresa afacerilor îndoielnice cu armată și alte instituții militarizate tot au mai existat. Situația acum e de tăcere speriată și ridicat din umeri când vine vorba de cheltuieli ”strategice” și indiferență combinată cu agresivitate când vine vorba de cum mai trăim, cum mai muncim, cum supraviețuim. Spor la vot, că oricum n-aveți cu cine.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!