RSS Feed

Radicalizarea centrismului neoliberal român: săriți, le taie din salariu șefilor noștri

vezi toate articolele de
30 Jun la 15:08 comenteaza acum 1282 vizualizari.

PSD a strecurat niște prevederi noi în noul program de guvernare. Ceva ce era de așteptat. Au tot redistribuit ce nu era și, ce să vezi, mai au nevoie să și taxeze pe cineva.

Sunt discuții de făcut despre cum cine va fi taxat. PSD a reușit încă o dată să enunțe extrem de confuz ceva ce ar trebui să fie clar. Și, din nou, tocmai pentru că nu îndrăznesc sau nu știu să pună la punct un sistem minimal progresiv de taxare, continuă să se prefacă duri cu marile companii și să lase de fapt să zburde bogăția netaxată. Vedem același stil ca la Ponta. NUmai că Ponta mai și punea o taxă pe stâlp în timp ce  dădea o facilitate fiscală. Noua generație pesedistă se ocupă doar cu prezervarea unui haos care asigură deja încă un interval de țopăială fiscală tocmai acelora care ar trebui să plătească.

Însă, dincolo de prostia PSD, trebuie să discutăm despre ce au ajuns presa, analiștii economici, influenceri de diverse feluri: o hoardă tristă de neoliberalism de anii  nouăzeci, din ăla  în care nu mai cred nici măcar neoliberalii.

Cam aşa arată gândirea unică liberală în prime time-ul românesc, orice om de afaceri neamț francez spaniol s-ar cocoșa de râs să vadă elita românească în apărarea businessului în așa hal.

Dacă-i iei la bani mărunţi, filozofia s-ar rezuma la atât: pentru că statul e furat, să desfiinţăm statul. Uită cu graţie partea enormă de furt privat, şi de cel validat transnaţional, şi de furtul cu caracter naţional dinspre privaţi către un stat slab.

Să luăm pe rând câteva aberaţii:

Taxa de solidaritate. Trupa de propagandişti pentru capitalism sălbatic s-a activat, culmea, în primă fază prin criticarea taxei de solidaritate. Klaus Iohannis n-a găsit ceva mai bun deapărat decât fix taxa care ar afecta sub 1% din angajaţi, pe ăia cu peste 14 000 de lei pe lună. Avem un preşedinte pentru 1%. Şi pentru sute de mii de naivi care preiau discursul şefului ca şi cum ar fi culmea progresismului şi luminii europene.

(Să spunem şi că PSD o gândeşte din nou fix aiurea. Pentru că trebuie vizate toate veniturile, rentele etc., nu doar salariul. Trebuie taxate serios venituri mari din chirii, din comisioane etc. Ei  nu  ştiu decât de salariu).

Săriţi, s-au băgat socialiştii de la BNR. Imediat au zburat acuzaţiile de “socialism” înspre cuplul Voinea + Georgescu (şi ceva către Văcăroiu de la Curtea de Conturi). Să fim serioşi, Georgescu sau Voinea au făcut doar nişte studii nu de tot impregnate de neoliberalism, au scris totuşi şi despre chestii care-ţi săreau în ochi: indisciplina fiscală în mediul privat sau disproporţiile între profituri în zona de capital şi redistribuire. Dar astea sunt, cum să spun, aproape linii oficiale de analiză în rapoartele FMI, după ce au început să-şi toarne cenuşă în cap postcriză. Şi ceva neokeynesianism ca o pondere la apucături de dreapta necntrolate.

Acuzaţiile de “socialism” nu ne arată decât în ce hal au ras din spaţiul public chiar şi discuţiile cuminţi de stânga şi în ce hal s-au dus la dreapta diverse voci foarte susţinute şi iubite de businessul media.

(Situaţia seamănă cumva cu ăia de se tot plâng că a influenţat Putin alegerile când de fapt asistăm la o autoradicalizare teribilă a centrismului, neoliberalismului, elitelor pretins liberale care de fapt predică pentru hegemonia unui discurs şi pentru măsuri economice strict prooligarhie şi propiaţă. Da, seamănă şi cu putinsimul, trumpismul, dar e autoradicalizare şi darvinism economic spoit cu două trei discursuri de “drepturile omului” – în timp ce le ignorăm şi pe ălea, cerem democraţie la pachet cu din ce în ce mai multe fonduri pentru netrasparenţă, secretizare etc.).

Taxa pe cifra de afaceri. Sigur, ar putea avea neajunsuri, sigur, a fost băgată peste noapte superficial. Dar asta înseamnă să nu discutăm cum dracului ieşim din cercul vicios în care tot scutim de taxe megacompanii, inclusiv pe alea care exploatează monopolist resurse care conform constituţiei  ne aparţin tuturor?

Nu contează, aceiaşi isterici care cer 2 % pt armată şi cheltuieli suplimentare pentru cyber războaiele secrete şi plăţi de bancheri pentru procurori, generali şi judecători, tot ăia vor şi taxe mai mici. Şi tot ăia urlă că nu primesc servicii de sănătate şi educaţie. Păi de unde bani?

Să mai spunem că taxa pe cifra de afaceri poate să funcţioneze şi ca un favor pentru mediul de afaceri. Dacă în loc de cotă unică bagi un procent mic pe cifra de afaceri poţi obţine chiar o nouă relxare fiscală. Îi cred în stare de asta pe pesedişti. Mai ales că propunerea era la un moment dat vânturată chiar de Cosmin Marinescu, libertarian convins şi consilier al preşedintelui.

Văicăreala şi chirăiala din oficiu în mediul de afaceri ne aminteşte, sper, tuturor de vaierul apocaliptic cu legea dării în plată, o lege tâmpită altfel care nu a ajutat decât câţiva speculatori şi cam atât, care a fost urmat fix de cel mai bun an în profituri pentru băncile din România.

Capacitatea de colectare. Marea problemă rămâne capacitatea de colectare chiar şi în condiţiile simple de taxare de acum. Dacă bagi început de taxare progresivă, eşti în stare s-o şi execuţi? Indolenţa în această zonă e maximă sau complet topită în ambiguităţile experţilor de la “big four” care ba mai intră în ANAF, ba mai ies…

Esenţa greşelii PSD este în continuare trecută  cu vederea: aceştia au tot mărit “neprogresiv” rente şi salarii de lux. Adică ne-au înglodat ca să plătim diverse caste ţinute în puf, doar pentru că alde Olguţa Vasilescu nu înţelege că nu poţi mări o pensie specială cu acelaşi procent cu care măreşti o pensie minimă. Abia aici pot întreba: de ce să plătesc taxe dacă idioţii aşa numit social democraţi nu fac decât să cultive inegalităţi şi distribuiri pe taxe de privilegiaţi şi rentieri. De aici ar trebui să înceapă o critică dinspre stânga la adresa unor ipocriţi care sunt mai atenţi să nu impoziteze dividende şi mari bogăţii de patrimoniu, mari companii de frecat resurse fără stres fiscal, sau sunt foarte atenţi să transforme sectorul bugetar în sector de dispreţuit proştii care au rămas în privat.

Să dăm totuşi şi un top 3 spălături pe creieri, executate de comunicatori diverşi:

Locul 1 e, neaşteptat şi nu prea, CTP. Săptămâna trecută urla împotriva ungurilor de ziceai că e Vadim Tudor turbo, acum a trecut la pasul spaimei de “anticapitalişti”. Populism fără scrupule:

„Mi se pare că acest cabinet, acest guvern, ar fi considerat foarte bun de Nicolae Ceaușescu. Cred că începe în acest moment cea mai mare restauraţie etatist anticapitalistă şi antioccidentală de după 1989” (sursa: digi 24)

Nişte tăxuţe care i-ar face să râdă pe nemţi, francezi, italieni etc. la noi înseamnă mişcare anticapitalistă, frate. Sigur, suntem în etape diferite, dar ce e cert e că suntem într-o Europă unde se vorbeşte deja despre contracararea sau măcar temperarea neoliberalismului pe faţă, chiar în instituţii făcute de neoliberali.

Sigur, această etapă poate fi şi mai dur procapitalistă şi cu tendinţe noi oligarhice şi nedemocratice sau poate fi un pasaj către nişte frâne puse deşirării plaselor sociale. Dar în România, panica şi propaganda au ajuns la nivel de tsunami. Noua dreaptă nemilos probusiness şi conservatoare, dacă va învinge, va avea avangarda mai mult în România decât în variante prea pe steroizi primitivi precum cele maghiare sau poloneze. La noi e mai simplu: putem fi şi ultranaţionalişti şi să pupăm cur multinaţional cu aceeaşi ardoare. Asta în timp ce ne apărăm cu pieptul dezgolit patronul oligarhic român.

Locul 2. Pentru alt ziarist, mult mai rudimentar şi fără forţa stilistică sau măcar bruma de rezervă autoironică cetepistă, Cristian Pantazi, treaba e clară: avem de-a face cu un atac NEOCOMUNIST.

Fara o minima dezbatere, fara consultare cu mediul de afaceri, ideile neo-comuniste ale artizanilor Florin Georgescu si Gheorghe Gherghina, plus Valcov, asumate fara discernamint de un Dragnea inept economic, risca sa provoace implozia economica a Romaniei. (sursa: hotnews)

Locul 3. Croitoru. E totuşi un funcţionar la o companie publică, chiar dacă se numeşte BNR şi probabil se consideră mai autonomă decât Vaticanul. Dar e inadmisbil să laşi un funcţionar plătit gras să dezinformeze cum o face Croitoru. Acest om calcă în picioare şi eurostat şi date clare care spun că avem cheltuieli sociale minime ca să mintă ca un adevărat propgandist de talie Telejurnal de anii 80 pe final:

În ţara cu cea mai mare creştere economică din UE şi cu unele din cele mai mari ajutoare sociale se introduce taxă pe solidaritate. (Croitoru, pe pagina lui de facebook)

Ar trebui dublată taxa de solidaritate de o amendă a şefilor săi pentru agitaţie şi vânturare de date false. Că sigur acest nene are peste 3000 de euro pe lună şi e probabil foarte preocupat că se va da la leneşi din salariul lui “muncit”.

Trăiam într-o ţară aşa de socialistă şi prostul de mine nu ştiam. Sau ştiam cum stau lucrurile de fapt: tot establishmentul alunecă periculos de mai bine de un deceniu spre dreapta dementă, pretinzându-se în continuare centrist, dar propagând discursul urii faţă de angajaţi prost plătiţi, şi apărând o poezie primitvă probusiness.

Zizek spunea o anecdotă cu Havel foarte bună. Acesta i-ar fi spus lui  Kohl, după căderea comunismului, că nu înţelege de ce nu fac un singur Partid European, şi nu o termină cu partidele diferite. Kohl o fi căscat ochii mari. Dar Havel fantaza fix ca un străbun al noului fanatism estic.

Da, există un discurs al urii, şi el e îndreptat către angajaţii prost plătiţi. Da, există şi o mişcare antipoliticieni, dar ea e dublată de o ipocrizie teribilă şi o toleranţă la furtul privat prin evaziune sau sifonare de bani publici sau extragere de rente prin legi date exclusiv. Şi, da, ar trebui o mişcare politică capabilă să explice importanţa taxării şi să garanteze că această taxare este făcută şi supravegheată pentru anumite scopuri.â

Ce face PSD acum? Are din când în când spasme protaxare care se pot termina tot cu atacuri la clasa de mijloc inferioară sau la angajaţi/antreprenori care abia stau pe linia de plutire pentru că ăsta e stilul lor: atacă şi fugi sau bate şi tu pe cine prinzi mai slab.

Dar trebuie să ne întrebăm serios cum ar putea orice partid să mai conceapă vreo formă de taxare dacă un întreg detaşament de cetepei, pantazi şi croitori strigă că vine ocupaţia antioocidentală la fiecare idee (bună proastă, nu mai contează) de redistribuire.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!