Pat între PDL şi Preşedinte

Când în şah ajungi la un număr nelimitat de mişcări – ceea ce, nu e aşa, este inversul de a nu mai avea cel pu’in unul dintre unul dintre jucători nici o mişcare – se declară patul. Adică remiză. Cam asta s-a întâmplat în ultimele zile între Preşedintele Băsescu şi PDL. Practic numeni nu a câştigat, într-un fel toţi actanţii au pierdut câte ceva, iar guvernaţii şi mai mult.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Avem câteva elemente care trebuie introduse:
1. Băsescu a provocat PDL şi Guvernul – vorbind în numele acestora depre remaniere. Sunt convins, în acest moment, că Premierul Boc a aflat ca noi toţi de la televizor că vine remanierea şi că are o sarcină în plus pe timpul verii: să analizeze miniştrii, urmând ca apoi să facă o remaniere.
2. În subsidiar Băsescu i-a sugerat lui Boc cine să fie remaniabilii prin celebra sintagma „guvernul a fost sabotat din interior”, cu referire directă la Berceanu şi Videanu.
3. Boc este ca o plută de undiţă de suprafaţa apei. Firul de care este legat – în mod euclidian – are două capete. Pe care, se vede, nu le controlează el. Partea subacvatică a firului, cu cârlig, plumb etc. este partidul ca organizaţie şi organizaţii. Acestea au fost construite, muncite şi năşite multe dintre ele de Blaga, Videanu, Berceanu, urmaţi de Ioan Oltean, Anca Boaigiu şi alţii care fac politică între Parlament, Guvern şi organizaţiile locale, osatura de fapt a legitimităţii partidului la Guvernare. Partea aerată, însemnând mâner, mulinetă şi chiar bambină (aceasta este un cerc de plastic cu clopoţel, care anunţă când peştele trage) este suprastructura (în sens marxist), adică Preşedintele Băsescu şi grupurile care îşi iau legitmitate de la acesta, direct sau prin intermediari. Peştii suntem noi, restul cetăţenilor.
4. Avem deci o instalaţie relativ complicata la care domnul Boc pare doar atasat. Este parte a mecanismului, dar nu îi aparţine în mod definitoriu. De aceea baletul pe care l-a făcut zilele trecute par a-l fi compromis definitv. Dacă în 2009 un ziar important francez îl numea goarna preşedenitelui, iată că a devenit şi flautul partidului. Iar cele două instrumente nu intră în simfonie, ceea ce îi conferă domnului Boc o aură uşor schizoidă.
Cu aceste date, putem revedea remanierea de ieri. Prin intermediul lui Boc, tripleta BVB l-a scos din joc pe Vlădescu, ministrul din umbră a lui Băsescu şi cel care nu le oferea atât de uşor cum îşi doreau accesul la banii publici, sacrificând şi doi pioni, ca Şeitan şi Dumitru pe masa preşedintelui. Acesta a ricanat imediat şi prin firul aerat a ridicat pluta de deasupra apei, aproape scoţând-o din apă. Abia atunci structurile de partid au reacţionat şi au pus ceva greutate la ofertă renunţând, mai mult de formă la doi importanţi miniştri ai tripletei BVB, la pachet cu un PLD-ist.
În schimb Boc a pus în locul tuturor remaniaţilor oameni de partid, care într-un fel sau altul vor depind de el şi de Blaga. Astfel, firul din apă s-a îngreunat şi mai mult, făcându-l pe Preşedinte să simtă că următoarea repriză va şi mai grea.
Sigur că vă veţi întreba ce are şahul cu pescuitul, şi răspunsul e simplu: amândouă sunt sporturi tăcute, aparent plciticoase pentru cei de pe margine, şi niciodată nu ştii cine va câştiga.