RSS Feed

Pentru ziaristul și economistul Daniel

vezi toate articolele de
13 Aug 2013 la 17:05 3 comentarii 1020 vizualizari.

Daniel, trec peste tonul tău condescendent, sarcasmul rudimentar și greșelile gramaticale grave pentru un ziarist (recomand recitirea textului înainte de publicare) și voi răspunde punctual la câteva dintre afirmațiile făcute de tine în articolul „Pentru un personaj colectiv și pentru cetățeanul român Vladimir”.

1. A sugera că cineva care ia apărarea „împrumutaților” o face pentru că ar putea fi un „subiect aducător de mare rating” ori doar pentru că vrea „să lovească în sistemul bancar și BNR” e pe același nivel cu a sugera că cineva care ia apărarea băncilor o face pentru că e plătit de ele ca să le facă lobby. Eu nu o să sugerez așa ceva despre tine. Prefer să mă raportez strict la ce spui. Asta e prima diferență dintre noi doi. De altfel, înainte de a scrie articolul la care tu îmi dai replică, am publicat anul ăsta pe CriticAtac (pe zero lei, ca și aici) trei interviuri cu oameni care s-au judecat cu trei bănci diferite și au hotărâri judecătorești favorabile, așa că sunt ceva mai familiarizat cu tema decât crezi. Chiar, tu ai vorbit până acum, în calitate de ziarist, cu vreunul dintre oamenii care se judecă cu băncile? Poate ți-ai îmbogăți perspectiva privitoare la relația dintre clienți și duetul bănci-BNR.

2. Pesemne că nu ți-ai dat seama, dar întărești ideea de bază a articolului meu când afirmi la început că „fără doar şi poate, justiţia trebuie să-şi spună cuvântul şi să decidă care dintre clauzele contestate de clienţi este abuzivă şi să decidă ca atare. Unde-i lege, nu-i tocmeală.” Exact asta arăt și eu: dacă niște clauze sunt catalogate prin lege ca fiind abuzive, atunci ele nu devin mai legitime doar pentru că am semnat un contract care le include. Vorba ta, unde-i lege, nu-i tocmeală și, contrar opiniei lui Isărescu, niciun contract între două sau mai multe părți nu poate schimba asta. Și sunt instanțe judecătorești din toată țara care au decis deja în sute de procese că băncile trebuie să elimine clauzele abuzive și să le returneze clienților banii luați pe baza acestor clauze.

3. Când am spus că Isărescu a demonstrat din nou că e loial intereselor sistemului bancar, și nu intereselor cetățeanului român, aveam în vedere toate celelalte dăți în care guvernatorul BNR a luat partea băncilor, și nu a clienților. Dar, mai ales, aveam în vedere faptul că aceste contracte pline de clauze abuzive au trecut pe la BNR pentru aprobare înainte de a ajunge în mâna clientului la semnat. Ce spune despre BNR faptul că a girat astfel de contracte? Ce spune despre BNR faptul că nu a avut nicio reacție împotriva acestor contracte nici după ce s-a dovedit în justiție că includeau clauze abuzive? Ce-i drept, am generalizat când am vorbit de „cetățeanul român”, dar această generalizare vine în condițiile în care, în toți acești ani, Isărescu a încurajat declarativ sau altfel mai toate demersurile de aservire economică a României față de capitalul străin (e prea tare expresia?), de la privatizarea dogmatică a întreprinderilor de stat și a resurselor naționale până la încheierea acordului de împrumut cu FMI, instituție celebră pentru dezastrele sociale și economice pe care le-a provocat în lumea întreagă și care pare să conducă, în acest moment, economia națională. Deci, da, în ultimă instanță, aș spune că, per ansamblu, Isărescu a trădat interesele cetățenilor acestei țări.

4. Nu era nevoie de lecția de economie, știam deja că e nevoie de împrumuturi bancare pentru plata salariilor, dezvoltarea infrastructurii, stimularea mediului de afaceri ș.a.m.d. Dar faptul că sistemul bancar este necesar nu înseamnă că modul în care funcționează acum e corect. Faptul că sistemul bancar face unele lucruri bune nu înseamnă că nu face și lucruri rele (mă urmărești, Daniel?). A fi indispensabil nu e același lucru cu a fi perfect. Numai că cei ca tine, care apără băncile cu atâta pasiune, cred că dacă aduci critici sistemului bancar, automat dorești abolirea lui și revenirea la troc. Fals! Îmi doresc reformarea lui, căci sistemul actual este profund defect, atât din punct de vedere etic și juridic, cât și din perspectiva stabilității financiare și a eficienței economice. Iar un pas în acest sens ar fi tocmai anularea clauzelor abuzive din contracte și despăgubirea oamenilor afectați de ele.

5. Deși nu știu să existe, la dispoziția publicului, studii de impact care să demonstreze că stabilitatea financiară ar fi afectată de aceste despăgubiri, chiar dacă ar fi așa, tot nu ar fi un argument suficient de puternic pentru a refuza aplicarea legii. Ca mulți economiști neoliberali, tu tinzi să reduci totul la criterii economice. Dar aici e vorba de însuși statul de drept (pomenit, culmea, chiar de Isărescu). Ce fel de stat de drept e acela în care nu se ține cont de o lege în vigoare (și anume Legea 193/2000)? Ce fel de stat de drept e acela în care sute de hotărâri judecătorești nu sunt puse în aplicare (de teama unor nedemonstrate efecte negative pentru piața financiară)? Și ce precedent se creează astfel? Ce e mai important într-o societate, legalitatea sau stabilitatea financiară? Și, în altă ordine de idei, de ce ar fi obligate băncile să plătească despăgubiri din banii deponenților (și ei cetățeni români, de acord) în loc să primească lichidități de la băncile-mamă din care să returneze banii clienților înșelați?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!