RSS Feed

Ce s-a întîmplat între Nevermind și Is this it. Popfilozofie

vezi toate articolele de
28 Oct 2011 la 13:06 24 comentarii 1342 vizualizari.
Un articol din Money Express, bun motiv să ascultăm ceva de prin Nevermind sau Is this it.

Cea mai importantă și mai percutantă schimbare în creierele mai fragede (schimbare care contaminează serios și generația mea, 30 plus, și pe cei mai mari) este privirea înapoi. Toată lumea caută definiții pentru hipsteri, mie mi‑e clară cel puțin una: sunt oameni care sunt preocupați să tot descopere, să tot dezgroape cool‑ul de școală veche. Tehnologia care impregnează generația online are un efect puțin straniu, dă mai multă consistență gustului estetic și mai puțină consistență mesajelor pe care le au de transmis. Când în Spania au început primele manifestații antisistem de anul acesta, indignados au fost în stare să pună pe masă un singur mesaj puternic: vrem să trăim ca părinții noștri, cei care au fost susținuți de stat cât de cât să ducă o viață decentă. Mai mult: un studiu american serios observa că netgeneration are tendința (și nu neapărat împinși de nevoie) să se întoarcă după studii acasă cu părinții. Speranța de mai bine nu mai e undeva într‑un viitor mai mult sau mai puțin depărtat, e în trecut, e în familie, e o chircire în locuri căldicele.


Kurt Cobain, simbol pentru milioane de tineri în anii ’90 (deși pe și mai mulți i‑a lăsat neatinși, lipiți de veșnicele obsesii glam‑rock), spunea despre perioada grunge, puțin înainte să se omoare: „Mereu am simțit că generația mea a fost ultima generație inocentă. A fost o fantezie totală, totul a fost din chestii foarte «basic», medieval dacă e să compari cu felul în care merg lucrurile azi“. Ce însemna acest „basic“? Că trupe precum Nirvana, Pearl Jam au atacat la rădăcini în mod autentic comercialul, piața, obsesiile glam, devenind în același timp, spre nenorocirea lor, vedete la rândul lor. Asta l‑a distrus pe Cobain (și mai sunt vreo 5–6 artiști mari din curentul grunge care s‑au autodistrus cu același avânt). Îl cred când vorbește despre o generație naivă, au fost și sunt oameni îndrăgostiți de muzică în cel mai naiv și total mod cu putință. Cine spune că „Nevermind“ e comercial înseamnă că n‑a înțeles nimic. Pentru Cobain „pop“ însemna originarul, adică „popular“ întâi, abia dup‑aia comercial. Cei din trupa Pearl Jam au luptat iarăși real și cu pierderi de bani enorme ba împotriva unor rețele monopol de distribuire și vânzare a muzicii, ba chiar împotriva sistemului videoclip‑pe‑MTV. Deși păreau complet rupți de lumea asta și autodistructivi, mesajul era pur optimist: mai e loc de revoltă, nu vă lăsați! Cobain însă simțea și spunea că după 20 de ani toată revolta asta va fi doar fashion‑statement. Ce să vezi?, a avut dreptate. Nu înseamnă că nu mai apar trupe bune rock, ci doar sunt complet cufundate în stil, estetism, hipnotizate de propria depresie sau de propria ironie (cum scria Colin Horgan săptămânile trecute în „Guardian“).


De la „Nevermind“ au trecut 20 de ani. De la „Is this it?“, al trupei The Strokes, au trecut zece. Albumul celor de la Nirvana fiind incomparabil mai popular. De The Strokes s‑a auzit prea puțin în România, dar influența lor a fost enormă. Iată o declarație a liderului trupei, Julian Casablancas, care arată marea schimbare de după Nirvana: „Vrem să sunăm ca o trupă din trecut care a făcut o excursie în viitor ca să‑și înregistreze muzica“. Privirea înapoi este adusă la rang de stil. Îmi plac foarte mult The Strokes, dar niciodată n‑o să pot fuziona cu blazarea lor veselă, cu nostalgia lor jucată. Totul e „acting“. Ne prefacem că am fi triști, că am fi poate revoltați, dar nu mai avem chef să o spunem din toți rărunchii, pentru că sinceritățile chiar s‑au demodat, n‑au sens. Punctul de turnură văzut de unii e, ca de obicei, atacul terorist din 11 septembrie: atunci și rock‑n-roll‑ul s‑a dat peste cap. Ca în multe alte zone politice sau culturale, dintr‑o dată „de neconceputul“ (lupte aiurea prin Afganistan, explicații aiuristice despre arme de distrugere în masă care nu existau de fapt în Irak și multe altele asemenea) trebuie acceptat pentru că altceva nu ai de făcut. La fel se întâmplă și cu ideile despre cum ne vrem lumea. Generația Cobain găsea încă sens în lupta pentru lucrurile simple: mai terminați‑o cu banii, nu ne interesează orgolii macho etc. Generația Strokes a încheiat‑o cu tot: suferința a devenit figură de stil, așa cum revolta s‑a pierdut în textura unor converși cu look grunge și cu preț nesimțit.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!