RSS Feed

Pragul maximal de venit bugetar. BNR, scutirea de transparenţă

vezi toate articolele de
20 Aug 2015 la 16:04 3 comentarii 914 vizualizari.

Discuţiile despre mărirea salariilor bugetarilor trebuie însoţite despre chestiunea inegalităţii veniturilor de la buget. Şi nu doar în versiunea clasică, salarială. Sînt mulţi care tot vînd poezia “companiei autonome”, deşi tot statul oferă toate garanţiile pentru cîştigurile (sau pierderile) companiilor respective. Alţii explică nevoia recompensei enorme prin consilii de administraţie, ca măsură anticorupţie.

“Revenirea” din criză a fost ceva mai valabilă (barbarism gramatical forţat de realităţi) pentru anumite categorii de pensionari, demnitari, bugetari. Şi a însemnat o perpetuare a precarităţii în munca în zona privată sau în unele sectoare bugetare.

Bugetarii trebuie să beneficieze de măriri. Dar pragul maximal pentru rentele din zona de stat – s-o numim aşa, pentru că vor fi mereu soluţii să redenumim banii publici altfel – devine o necesitate. Inegalităţile sînt mari şi pe sectoare, şi pe categorii (pensionari, funcţionari, etc.). Fie discutăm introducerea unui prag maximal absolut: 20.000, 30.000 de euro / an – e doar un exemplu.  Mai mult, mai puţin, asta rămîne de discutat. Fie discutăm un raport de 1 la 5, 1 la 7 sau alta proporţie între salariul minim obligatoriu şi salariul maxim.

Criza economică a sporit bătălia pentru sinecuri, rente de stat diverse. Au sporit, evident, şi moralizările pe tema românului asistat social, moralizăti venite de la clienţi de lux diverşi ai statului. Pragul maximal e mai necesar ca oricînd şi, da, va implica tăierea veniturilor unora.

Într-un spaţiu public atît de pro-competiţie liberă, nu văd cine s-ar supăra dacă am spune, de exemplu: în România, nu poţi cîştiga de la stat, mai mult de 3000 de euro pe lună, oricît de tare ai fi. (Asta ar necesita şi o supraveghere mult mai bună a banului public care merge spre consultanţă, contracte fantomă care asigură camarile de “specialişti” rentieri).

BNR şi scutirile de transparenţă în declaraţiile de avere

Ofensiva în dezbaterea BNR “tehnică” pe marginea chestiunii cod fiscal – măriri de salarii este dublată de opiniile mai mult sau mai puţin asumate de instituţie, emise îndîrjit de pionieri precum Lucian Croitoru, amestec de naivitate cu radicalism al pieţei libere. Un pasaj precum ăsta

  • Lupta pentru reducerea masivă a corupției trebuie dublată de sporirea eforturilor pentru creșterea libertății proprietății prin clarificarea drepturilor de proprietate, prin privatizări și prin restructurarea marilor regii furnizoare de utilități. Crizele politice enumerate mai sus au ca ultimă rațiune limitarea libertății referitoare la proprietate. O libertate a proprietății limitată permite continuarea extragerii de rente, aproprierea unor resurse pe căi ilicite și, mult mai subtil, limitarea bazei necesare pentru diminuarea corupției.

este o mostră de ultrapolitic şi propagandistic în numele “tehnicităţii” şi “ştiinţei economiei”. BNR amestecă din ce în ce mai mult îndemnurile moralizatoare la cumpătare cu atac politic agresiv. Croitoru e prezent cu astfel de “studii” în mod constant pe pagina oficială a BNR.

Cumpătare dublată de lătrat agresiv proprivatizare, anticorupţie (în înţelesul perfect propagandistic de anticorupţie unde trebuie, fără atac la capital, doar la afaceri de stat strategice dacă se poate).

Filozofia acestor benerişti este o garanţie că nu se pot duce dezbateri serioase despre raportul Troica-România. Pentru că sînt pasiv-agresivi. Politica lor publică e emisă uneori mai dur decît în termenii consacraţi de Troică. E şi ăsta un avantaj. Oportunismul unui Croitoru duce la enunţuri directe de ţinte care ar fi trebuit să fie ceva mai discrete. Politicile Troicăi nu ar trebui să fie indiscutabile, aşa cum le prezintă cîinii de pază ai BNR.

Pe siteul de opinii BNR (de data asta cu disclaimer) mai găsiţi tot soiul de compuneri şcolăreşti, dublate de opinii ceva mai în forţă, tip Lazea. Mai găsiţi Bogdan Olteanu care explică statutul special BNR, atît de special încît poate face orice fără să răspundă de mai nimic. Olteanu e el însuşi un personaj reprezentativ pentru instituţie, rentier de profesie (a săltat cam 100 000 de euro într-un an de la curtea de arbitraj din Bucureşti) şi un parvenit politic care vrea să vîndă iluzia “tehnocratului”.

Scutire de transparenţă. Cred că cel mai bine exprimă statutul BNR dreptul de a nu face publice veniturile conducerii acestei instituţii – drept asigurat în Tratatul cu UE, articolul 130. Sîntem instituţie publică, dar nu prea sîntem, dăm socoteală, dar nu prea dăm, sîntem tehnocraţi, dar facem politică de austeritate, nu intervenim, dar intervenim în procesul legislativ şi de guvernare la greu. Îl lăsăm pe Croitoru să scrie la cenacluri libertariene şi să folosească titulaturile BNR, dar de fapt sîntem nişte tehnocraţi superreţinuţi. Prezenţa BNR în dezbatere mi-a amintit de prezenţa SRI în dezbaterea cu legile Big Brother. Agresivitate şi anti-dezbatere.

Marea neînţelegere politicieni-BNR e una de stimuli. Politicienii şi BNR sînt de acord că trebuie stimulat businessul în continuare (aici nu am văzut voci sugrumate atrăgînd atenţia că se dau prea mulţi stimuli şi că se ignoră zona salarială pentru mase). Politicienii însă mai trebuie să răspundă chiar şi superficial în faţa unor amărăşteni. Aşa că încearcă mişcarea transideologică tip Ponta: dăm mult marelui capital şi neapărat cîte ceva restului. BNR cere lucid să uităm restul, adică scenariul perfect ar fi ceva facilităţi, dar stop măriri salarii.

Şi BNR, şi Teodorovici şi mulţi alţii din zona economică au acest refren: “s-a politizat o discuţie tehnică”. Păi ce e “tehnic” cînd tendinţa de a stopa cereri de măriri de salarii e clar politică. De ce nu aţi cerut oprirea scăderii CAS la angajator? Aia nu era tehnică? Ce e tehnic cînd cereţi privatizări în zone strategice. Ce e tehnic cînd definiţi anticorupţia în termeni de business cînd avem exemple deja istorice cu privatizarea din distribuţia de energie care a dus la jaf la firul ierbii pentru fiecare cetăţean?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

3 comments
  • 1

    Tsipras a demisionat. Stiti de ce ? Ca-i nepriceput. Si cei doi economisti de varf, sfatuitorii lui, au cam disparut, vad ca nu-i mai citeaza nimeni. Cine mai are incredere in analizele lui Rogozanu? Criza, solutii, BNR, un amalgam haotic.

    SISI
    2015-08-21 07:37:34 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    hoție ca la drumu mare domu Rogozan.

    șurda
    2015-08-22 21:01:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    Vezi ca nu merg comentariile. Am incercat alta data de 2 ori sa pun, nu s-a publicat niciunul. De pe mobil am reusit.
    Inainte aveai zeci de comentarii, acum ai unul sau doua. Cine a schimbat “algoritmul” il poate pune la loc.

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!