RSS Feed

Praslea cel Voinic si Interbelicul de Aur

vezi toate articolele de
06 Dec 2010 la 17:20 un comentariu 966 vizualizari.

Dezbaterile cu iz politic din ultimii ani au scos in fata destule voci dornice sa ne reaminteasca de ”epoca de aur interbelica”. Dupa lamentarile cu iz patriotard, resemnat isi face loc constatarea : ”am fost si noi odata mari, in interbelic”. Pentru valoarea exercitiului, va propun sa abandonam interbelicul mitizat, populat cu jobenuri stralucitoare si cafenele de bun gust. Interbelicul ala exista in imaginatia profesorilor de generala si in prezentari Powerpoint.

Marea problema cu epoca interbelica, cu sistemul ei economic si ideile politice din perioada este ca nu au avut suficient timp sa esueze complet. Comunismul, plaga care ne-a retardat cu 50 de ani, a esuat in multiple randuri: economic, social si ideologic. Interbelicul ne apare invaluit de o aura de fum, de muzica lui Zavaidoc si de birjarii micului Paris. O perioada de mai bine de doua decenii ramane sub semnul cartilor postale si al ”autorilor canonici”. Problema poate pleca foarte bine si de la cei din urma.

Majoritatea autorilor ”canonici” erau parte din mica burghezie, din ultimul esantion al mosierimii sau, in cel mai rau caz, erau fosti nobili. O mica parte era formata din fii de tarani instariti sau de negustori. Pe scurt, erau parte din clasa de sus, clasa aflata la mile distanta de patura de jos a societatii. Vorbim de un cerc restrans de ”intelectuali” care respingeau furios initiativele acelor paria care aveau tupeul sa spuna ca Hortensia Papadat Bengescu era o nulitate literara. Majoritatea dintre cei care suspina dupa ”bunul simt uitat” ar fi facut parte din populatia aflata in mizerie. Ar ingrosat randurile taranilor fortati sa-si vanda produsele la preturi de nimic, ale muncitorilor prinsi in diversiunea de la uzinele Grivita sau din studentimea fara perspective sau loc de munca. N-ar fi greu de presupus ca multi ar fi  imbracat cu mandrie camasa verde si s-ar fi infratit cu grupul care voia ”o Romanie mandra ca soarele de pe cer”. Pentru cei mai pudici, e vorba de membrii Miscarii Legionare.

Cum alfabetizarea si urbanizarea existau la nivel de promisiune electorala, e foarte posibil ca majoritatea celor care acum ‘’stiu” ca ”era mai bine atunci”  sa fi absolvit maxim scoala generala. In cazurile fericite, ar fi capatat ocazia de a-si manifesta frustrarile in fituici de cartier (presa mare era in mainile cercului mentionat), unde ar fi putut scrie sute de articole despre Minunea de la Maglavit.  Daca indrazneai sa nu sari in banca nationalista sau sa-ti profesezi agnosticismul, sansele de afirmare publica erau aproape de zero. E placut sa ni-l imaginam pe Iorga vorbind despre vreo batalie uitata, dar n-ar fi fost la fel de placut sa-i ascultam retorica ultra-nationalista si anti-semita. E placut sa ne vizualizam intr-unul din localurile scumpe ale ”micului Paris”, dar e mai greu sa ne imaginam mocirla din mahalale si pietele infecte. Ne-ar fi placut sa avem monarhie, dar am fi gandit altfel dupa marsuri de jumatate de zi la paradele lui Carol al II-lea.

Dar desigur, existau bani, nu? Eram granarul Europei, exportam petrol si se investea masiv. N-are sens sa stricam frumuseste de utopie cu detalii precum ”instabilitate politica”, practici economice distructive si clar nu cu detalii despre conditiile in care ajunsesem ”putere europeana”.  Vorbim de conditii ce tin de suprafata arabila post-razboi si de faptul ca tarile care stiau cum sa faca agricultura fusesera vizibil afectate de conflagratie. E vorba de conditii care tin de anularea unor datorii de razboi si de cele patru etape criza-dezvoltare. Ca sa nu mai divaghez pe teme economice, va recomand rezumatul asta. Pentru lenesi : e vorba de cartea lui  Bogdan Murgescu si despre identificarea momentului in care ”am pierdut trenul dezvoltarii”.

In atare conditii incepi sa realizezi de ce prin 46′ existau oameni care asteptau comunismul ca pe o salvare. Nu vorbim de o majoritate covarsitoare dar vorbim de oameni simpli, slab educati politic si dezamagiti. Oameni cu nivelul de intelegere al lui Moromete, dar fara integritatea lui. Oameni care la scurta vreme dupa ce au inaltat pancarte, au aflat ca se putea si mai rau…cu mult mai rau! Din multe puncte de vedere, tranzitia postdecembrista si interbelicul seamana. Asta-i de altfel si motivul pentru care perioada actuala e foarte periculoasa. Majoritatea romanilor (dar si o minoritate inteligenta) e dispusa sa accepte o dictatura. Sper sa nu fim loviti de un nou comunism pentru a ne aminti cu nostalgie despre ” glorioasa epoca de tranzitie post decembrista”.

Dupa ce am calcat involuntar in picioare pagini de istorie, ar fi anormal sa nu-mi recunosc omisiunile. Pe langa toate cele insirate anterior, perioada interbelica a avut farmecul si importanta ei. A fost o perioada extrem de fructuoasa artistic, o perioada in care semnele unei culturi autentice romanesti deveneau tot mai vizibile. A fost o perioada in care incepusera sa apara intreprinderi cu capital romanesc puternice (cu sau fara spaga data statului). A fost o perioada in care, in ciuda magariilor politice si a situatiei deplorabile a majoritatii, Romania plecase pe drumul cel bun. Sa nu uitam totusi ca Romania era tot Romania…

E destul de clar ca mitizarea trecutului nu e o problema romaneasca. Am intalnit britanici care viseaza la Epoca Victoriana si francezi fixati mental in ”La Belle Epoque”. Diferenta sta in numarul relativ mic al nostalgicilor si in insemnatatea reala a epocilor respective. In cazul nostru, interbelicul a contat pentru ca termenii de comparatie au fost odiosi. Interbelicul a contat pentru ca n-am apucat sa-l intelegem. Da, aerul retro pe care-l invoca unii exista. Ar fi si culmea ca o perioada incheiata acum saptezeci de ani sa nu fie ”retro”. Din pacate, interbelicul a fost o epoca fructuoasa pentru aceiasi oameni care de 20 de ani jongleaza cu tranzitia…

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter LinkedIn
Am participat activ la Revolutia din 89' si voi ramane etern in memoria poporului roman drept ''copilul ala de 2 ani care era la 200 km distanta de televiziune''
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!