RSS Feed

Prețul apăsător al inegalității în România, orbirea ideologică și cum ar putea funcționa triunghiul stat – piață – societate

vezi toate articolele de
20 Sep 2012 la 15:40 34 comentarii 1401 vizualizari.

Fracturile din societatea românească sunt cu mult mai profunde decât disputele dintre politicieni. Nici măcar rezultatele împărțite și foarte strânse ale alegerilor de după 2004 nu pot surprinde decât parțial faliile economice și sociale din societatea noastră. A nu ține cont de aceste fracturi este o dovadă clară de lipsă de viziune și realism politic. A căuta să exacerbezi tensiunile economice și sociale, pentru a capitaliza politic și electoral, este tot ce i se poate întâmpla mai rău unei Românii slăbite de inegalitate și de profundă inechitate a oportunităților.

Inegalitatea este boala cea mai gravă de care suferă societatea românească. Atât de mare este nivelul inegalității, că între diferite categorii de români posibilitatea dialogului a dispărut – orizonturile de viață și de așteptări sunt atât de diferite, că vocabularul comun pur și simplu nu mai poate exista. Cu o clasă de mijloc firavă și rarefiată după începutul crizei din 2008, România este descrisă de un ocean al sărăcilor lipsiți de putere și de insule de bogăție caracterizate de o agendă extrem de personală. Hăul dintre bogații și sărăcii României creează o zonă de tensiune, de frustrare, de intoleranță, care spune cu mult mai mult chiar decât ura cu care deseori sunt priviți politicienii. Aceste așteptări și aspirații atât de diferite legate de ceea ce statul român și instituțiile sale trebuie să realizeze fac practic imposibil un consens național cu privire la drumul de urmat pentru România. Nu avem un proiect național și nici nu îl vom avea atât timp cât nu înțelegem, începând cu noi, politicienii, că atât discursul acuzator la adresa diferitelor categorii sociale, cât și politicile care sporesc inegalitatea mențin o Românie fracturată, incapabilă să-și valorifice energiile.

Ceea ce mă îngrozește pe mine de-a dreptul este iresponsabilitate cu care se trece peste realitatea unor cifre care semnifică, nici mai mult, nici mai puțin, decât un eșec național. Iresponsasbilitatea cu care, în discursul unor politicieni, ideologi sau economiști fanatizați, se arată cu degetul către întregi categorii de populație, socotite ca leneșe sau programate social să atenteze la democrație, de dragul păstrării unor „privilegii”. Sesizez un drum politic periculos pentru România, alimentat de un discurs extrem de divizator al unei noi drepte.

Aș vrea să revin la realitatea cifrelor. Potrivit datelor Eurostat și INS, 8,5 milioane de români traiesc cu puțin peste o sută de euro pe lună. Suntem, astfel, a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Într-o țară cu atâta sărăcie, așa cum arată specialiștii, în 2009, cei mai bogați 20% dintre români au realizat venituri de 6,7 ori mai mari decât cei mai săraci 20%. Suntem din nou pe locul doi în UE la inegalitate veniturilor, în urma Letoniei (7,3). Cu mult mai bine stau, sub media UE de 4,9, țări precum Slovenia (3,2), Ungaria si Cehia (3,5), Slovacia (3,6), Austria, Finlanda și Suedia (3,7). Mai mult, potrivit topului Forbes din 2011, cei mai bogați 500 români au o avere totală de 25,1 miliarde de euro, mai mult de o cincime din PIB-ul României. De asemenea, datele arată cât de greșit este discursul public din România împotriva redistribuirii. Conform statisticilor, un sfert din populatie nu a fost afectată de sărăcie datorită existenței transferurilor sociale. Dacă în anul 2010 nu s-ar fi plătit pensiile și celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populație (47,4%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative. Atmosfera din România ar fi devenit irespirabilă din punct de vedere social.

Expun aceste inegalități nu pentru a declanșa un război de clasă împotriva celor bogați. Nu penalizând succesul cinstit obținut al unora mergem înainte ca societate. Dar nu putem trece sub tăcere pericolele pentru România pe care le aduce tratarea cu superficialitate și indiferență a problemelor sărăciei și inegalității. Sărăcia și inegalitatea în creștere, fără replică publică, omoară egalitatea de șanse și de oportunități. Ascensorul social se blochează, tot mai mulți oameni sunt condamnați la o viață plină de privațiuni, trăind o viață la marginea circuitului economic și social. În acest fel, lipsa de încredere în societate crește, iar democrația noastră slăbește. Economia pierde, societatea pierde, România pierde. Aici nu e vorba doar despre o problemă etică, ci despre un major handicap economic: forță de muncă puțină și slab pregătită, consumatori puțini și săraci, peste o treime din populația de la țară trăind în economia naturală, economisire redusă, spirit de inițiativă mai degrabă absent – toate acestea sunt piedici pentru dezvoltare. Suntem o țară prea săracă și prea lipsită de oportunități egale pentru a trece cu vederea, la nivel de politici publice, aceste aspecte.

Atenuarea problemei inegalității implică depășirea vechilor aliniamente ideologice. Vechile paradigme nu mai funcționează atunci când e vorba de a găsi soluții în legătură cu chestiuni atât de bulversante economic și social. Nici neoliberalismul, care preferă să închidă ochii și să privească doar la cifrele globale, nu mai poate funcționa ca abordare, căci inegalitatea este o cauză directă a reducerii potențialului economic și a adâncirii crizei. Nici socialismul, în care statul e chemat să rezolve de unul singur oceanul de probleme economice și sociale, nu mai are mijloace adaptate la realitate pentru a aduce schimbarea benefică în viața cetățenilor. Acest binom al vechii epoci este epuizat. Mai degrabă, într-un triunghi eficient stat – piață –societate, în care statul și piața sunt completate și corijate de efectul benefic al mediul asociativ, al societății civile, se poate gândi la o abordare dinamică a unor deficiențe structurale cum este inegalitatea. Societatea civilă poate deveni arbitrul unei bătălii între stat și piață de pe urma căreia să poată astfel beneficia corpul social. Aceasta este o perspectivă care poate scoate România din desuetudine ideologică și, odată depășită zona de confort intelectual, o poate orienta către un demers cu adevărat transformator.

În concret, educația este metoda privilegiată prin care putem pune în funcțiune ascensorul social, prin care putem reduce sărăcia și inegalitatea din societate. Ca și restul societății, acum educația din România eșuează în a aduce progres economic și social. Gândiți-vă că doar 2% dintre copiii din mediul rural ajung în facultate, că doar 24% din elevii din mediul rural ajung să termine un liceu. Nu sunt oare acestea oportunități majore de dezvoltare ratate pentru România? Într-un articol din The New York Times din ianuarie 2012, doi profesori universitari de la Columbia University și Princeton arată care este prețul pentru SUA al celor 1,3 milioane de elevi care nu termină liceul. Dacă măcar 700.000 dintre aceștia și-ar finaliza studiile, atunci America ar fi mai bogată în fiecare an 90 miliarde de dolari. În România, conform Raportului de implementare al Programului Național de Reforme pentru perioada 2011 – 2013, din 15 mai 2012, rata abandonului școlar în trimestrul III din 2011 era de 16,7%. Calculează cineva care sunt pierderile României de pe urma celor care nu termină școala? Intervine cineva? Sau e doar un alt aspect din suita pe pierderi pe care România și le asumă pasivă, precum cei 20 miliarde de euro pierduți anual din cauza migrației forței de muncă în Occident?

Costurile inegalității și lipsei de oportunități nu sunt doar morale sau sociale, ele înseamnă bani pierduți pentru România. Să luăm doar exemplul efectului pe care neintegrarea populației Roma pe piața forței de muncă îl are asupra economiei. Conform datelor care stau la baza Strategiei UE pentru incluziunea romilor adoptate de Parlamentul European în 2011, dacă s-ar putea crește rata ocupării forței de muncă în rândul romilor la nivelul ratei populației majoritare, per total, rata ocupării forței de muncă ar crește într-o proporție de 5 până la 10%. După calculele Băncii Mondiale, integrarea romilor în România ar putea aduce o creșterea a PIB cu 4-6%. Ca să ajungă din sărăcie în clasa mijlocie, copiii romi, precum și copiii de la țară au nevoie de o mână întinsă de către societate, au nevoie de un sistem de educație care să funcționeze și în avantajul lor.

Dacă sistemul de educație își continuă funcționarea suboptimă, România intră pe o spirală a adâncirii inegalității care nu poate decât amplifica deficitul economic și democratic al țării. Deosebit de îngrijorătoare nu sunt doar cifrele care se referă la cei care abandonează școala, ci și cifrele despre rezultatele sistemului de învățământ, relevanța sa pentru piața muncii și formarea continuă. La testele PISA 2009, la lectură, România s-a clasat pe locul 49 din 65 de țări și pe antepenultimul loc în Europa (după Muntenegru și Albania); la matematică ne-am situat tot pe locul 47, iar la științe pe locul 48. În ceea ce privește formarea continuă, realitatea o arată însuși Ministrul Muncii: rata de participare la formarea continuă pentru populaţia între 25 şi 64 de ani este la cea mai mică din Europa. Inadaptarea acută a educatiei formale și non-formale la piața muncii de azi și mai ales de mâine, absența unui dialog structurat elevi – școală – părinți – mediu de afaceri – comunitate condamnă generații întregi la sărăcie și ratare, iar țara la subdezvoltare, topire demografică și la adâncirea prăpastiei între salariați și pensionari. Se distrug astfel speranța și încrederea în stat, în țară și în propriul destin. Dacă educația nu funcționează, inegalitatea va acționa, pentru viitorul națiunii noastre, precum un criminal în serie aflat în libertate.

Până când educația nu va funcționa cu adevărat, ne lipsim singuri de cel mai important mijloc pentru creșterea potențialului nostru economic, pentru întărirea democrației și a coeziunii sociale. În educație, ca și în justiție, oamenilor trebuie să li se confirme prezumția de egalitate. Așa cum arată Joseph Stieglitz atât în cea mai recentă carte a sa, „Prețul inegalității”, precum și alte studii, țările occidentale cu economiile cele mai sănătoase, de exemplu, cele din Scandinavia, sînt şi ţările cu cel mai înalt grad de egalitate. A urmări reducerea inegalității devine una dintre cele mai bune metode pentru a promova dezvoltarea și creșterea economică.

Nu orice creștere economică reduce inegalitatea și sărăcia. O demonstrează România, când, în anii de maximă expansiune economică, inegalitatea veniturilor a crescut, iar de creștere s-au putut bucura mult prea puțini. Care este atunci calea de urmat? Prioritățile sunt susținerea unei creșteri economice care să se reflecte în nivelul de trai și lupta împotriva inegalității de acces la servicii publice de calitate, care astăzi accentuează vulnerabilitățile și adâncește disparitățile inter- și intra-regionale. Întărirea și nu șubrezirea protecției sociale, monitorizarea progresului în lupta împotriva sărăciei, strategii țintite pentru sub-grupurile cele mai vulnerabile (copiii de la țară sau din familii sărace și monoparentale, romii sau persoanele cu dizabilități) nu sunt mofturi ale statului social, așa cum le numesc unii, ci modalitatea firească prin care statul trebuie să-și respecte contractul social, adică exact acel termen pe care mulți preferă să-l ignore când se uită la Constituția de astăzi.

Egalitatea de oportunitate nu înseamnă însă doar un sprijin pentru cei aflați în nevoie, dar și un teren de joc echilibrat pentru cei care astfel pot face mai mult și mai bine. Înseamnă a lupta împotriva inechității de acces la resurse de capital pentru micii întreprinzători. Înseamnă a pune cu botul pe labe oligarhia clientelară care sufocă sectorul privat legitim. Accentul pe dezvoltarea spiritului antreprenorial, pe susținerea micului întreprinzător, pe facilitarea accesului la capital pentru această categorie economică reprezintă ținte obligatorii de politici publice pentru accelerarea dezvoltării clasei de mijloc în România. Așa cum educația este „ascensorul social”, resursa privilegiată pentru a duce în clasa mijlocie cei peste 8 milioane de români aflați în dificultate, așa și micii antreprenorii sunt reperele punerii în funcțiune a unui „ascensor economic” care să funcționeze pentru România. Aceasta este cu adevărat lupta esențială pentru a aduce mai multă libertate economică și mai multă democrație. Nu condamnând, ci acționând atât pe baza unui sentiment uman de solidaritate, dar mai ales pe baza unui calcul economic realist – mai mulți români aduși la linia de start înseamnă mai multe șanse de victorie pentru România.

După toate acestea, ați putea crede că România ține cont de aceste realități economice și sociale. Nicicum. Există, începând cu 2010, în România un discurs tot mai violent împotriva beneficiarilor redistribuirii. Ei sunt văzuți precum gropari ai creșterii economice, dar și ca un pericol la adresa democrației, prin imboldul pe care l-ar da politicienilor „populiști”. Pensionarii, bugetarii și asistați sociali devin astfel primii vinovați pentru insuccesul nostru ca țară. Nu se ține cont de ce înseamnă contract social, de cum își respectă statul obligațiile față de cei care au contribuit zeci de ani la sistemul de pensii, de aportul medicilor și al profesorilor la competitivitatea României. Inegalitățile și tensiunile economice și sociale sunt trecute cu vederea, iar soluția stă într-un capitalism lipsit de bariere, dereglementat total, într-o piață cât mai liberă, pefectă doar prin viziunea celor care ignoră crizele ultimilor o sută de ani.

Nu poți condamna lipsa de libertate economică a unor români atunci când condițiile prin care ei să și-o dobândească nu sunt create. Nu poți condamna, într-o societate atât de puțin așezată, pierzătorii unei lungi tranziții, făcându-i unici vinovați pentru situația lor de vulnerabilitate. Atunci când oportunitățile, dar mai ales egalitatea de șanse lipsesc, condamnarea „beneficiarilor redistribuirii” arată ochelari de cal și lipsă de viziune.

Mă îngrijorează că nu se privește în direcția corectă, către abordarea frontală a problemei sărăciei și inegalității. Mă îngrijorează că întregi categorii de persoane sunt stigmatizate într-un discurs al unei noi drepte care alunecă spre extremism și darwinism social. Mă îngrijorează că, nedefinind corect problema, suntem și mai departe de soluții, de atenuarea faliilor din societate și de conturarea unui proiect național. În perspectiva unui proiect de societate după care România tânjește de atât timp, la un astfel de subiect trebuie reflectat și decis.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Mircea-Dan GEOANĂ
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!