RSS Feed

Prostii

vezi toate articolele de
22 Oct 2013 la 14:35 19 comentarii 1854 vizualizari.

Ce prostii am mai auzit în ultimele zile, pe lîngă cele deja clasice de anul ăsta:

  • pe primul loc, Mirel Palada se întrece în intoxicări cu SRI-ul. Ba chiar SRI pare civilizat cu ecoanarhiştii faţă de variantele propuse de guvern: “legionari”, “fascişti” etc. După mişcarea făcută de Palada cu sondajul pentru “exploatarea aurului”, corpul profesional din care face parte ar trebui totuşi să reacţioneze simplu şi clar: aşa nu.
  • o prostie care deja a demobilizat simţitor piaţa, “apărarea capitalismului”. Parlamentari, europarlamentari, ziarişti, lanţ viu în jurul capitalului. Un intelectual gedesist-băsescian, Andrei Cornea, enunţă perfect:

“Ce ne rămâne de făcut? Cu tot dez­gus­tul, trebuie să susținem aici Gu­vernul Ponta, cerându-i ca, pe de o parte, să nu cedeze înaintea presiunii mili­tan­ților ecologiști – fie ei stân­giști, fie ra­dicali de dreapta, cu toții xenofobi și antiamericani, pe de alta, să-i con­vingă pe săteni de propriile lor in­te­rese, care merg în direcția ex­ploatării resurselor de gaze de șist, dacă aces­tea există.”

  • esenţa protestului produce nedumerire pentru că contestă ingenuu un contract considerat pînă acum de la sine înţeles între un stat român cu pîine şi sare şi un investitor care ne face onoarea să aterizeze pe la noi. E firesc să şocheze o minimă opoziţie cînd discursul economic-social a fost atîta timp unul singur, univoc. Acest “anticapitalism” are şi el variaţiuni. De ce corporaţia a făcut legislaţia în mai mică măsură în cazul Chevron?
  • Am pus anticapitalism între ghilimele pentru că protestul e mult mai la început de atît. Nu se chestionează sistemul atît de radical. Mulţi întreabă simplu, fie că sînt din Pungeşti, fie că sînt din buricul Bucureştiului: ce aţi semnat mai exact cu Chevron, ce garanţii sînt, ce redevenţe vreţi, unde se duc banii, noi o să mai avem apă de băut şi de cultivat în zonă?, ne-aţi vîndut cu tot cu pămînturile pe nimic (nu că dacă aţi fi luat un preţ mai bun ne-ar fi încălzit cu ceva…). O cohortă de analişti fac astfel de întrebări absolut fireşti să fie dintr-o dată “extremiste”. În curînd o să fie radical să tuşeşti.
  • Atacuri la preoţii din Moldova care s-au coalizat împotrivă. Unul prin Adevărul reuşeşte performanţa să ceară sancţiuni de la conducerea BOR (apropo, nu m-aş mira să apară aceste sancţiuni, Daniel ar fi în stare să-i vîndă pentru acoperiş la Catedrală). Aici apar meditaţiile legate de primitivismul bisericii şi naţionalismul ei colorat divers de-a lungul istoriei. Din nou e evitată esenţa mişcării: neliniştea şi întrebările oamenilor au pus şi biserica în mişcare – faptul că acei preoţi s-au aliat cu enoriaşii e atît de anormal?

Apărarea de poporul prost, nedemocratic, antieconomic şi necapitalist, iată din nou metamorfozată o schemă mai veche în spaţiul public. Cum nu se poate mai potrivit, Ştefan Guga a tradus un text clasic al lui Bourdieu care conţine nişte pasaje foarte actuale:

O mulţime de răspunsuri care sunt luate drept răspunsuri politice sunt în realitate produse de etosul de clasă şi pot în aceeaşi măsură să capete o semnificaţie complet diferită când sunt interpretate în termeni politici. Drept exemplu voi face referire la o tradiţie sociologică, răspândită mai ales în rândul unor sociologi ai politicii din Statele Unite, care vorbesc la ordinea zilei despre un conservatorism şi un autoritarism al claselor populare. Aceste idei se bazează pe comparaţia la nivel internaţional a sondajelor sau a alegerilor care tind să arate că de fiecare dată când întrebăm clasele populare, indiferent de ţară, despre probleme ce privesc raporturile de autoritate, libertatea individuală, libertatea presei, etc., ele dau răspunsuri mai „autoritare” decât celelalte clase. Se ajunge astfel la concluzia generală că există un conflict între valorile democratice (în cazul autorului la care mă gândesc, Lipset[3], este vorba de valorile democratice americane) şi valorile interiorizate de clasele populare, valori autoritare şi represive. (…)

Pe scurt, propoziţia „Clasele populare sunt represive” nu e nici adevărată nici falsă. Este adevărată în măsura în care, când vine vorba de un set de probleme cum sunt cele privitoare la morala domestică, la relaţiile dintre generaţii sau dintre sexe, clasele populare tind să se dovedească mult mai rigoriste. Însă, când vine vorba de întrebările de structură politică, care pun în joc conservarea sau transformarea ordinii sociale, şi nu doar conservarea sau transformarea modurilor de relaţionare între indivizi, clasele populare sunt mult mai favorabile inovaţiei, cu alte cuvinte, transformării structurilor sociale.

P.S. Daniel Oanţă s-a străduit să explice ce vrea să zică cu anti-economic şi n-a ieşit decît scuipat anti-protest. Păi anti-economic era să şi interzici munca la copii, să dai şi zile libere şi concedii la oameni etc. E o diversiune asta cu absolutizarea ecologismului ca un soi de eden cu hipioţi în el, am tot demontat-o. Nu mai revin.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!