Protestul avatarelor

Explicatia ta e de-a dreptul idioata. Imi aminteste de protestele cu Rosia Montana sau chiar de cele contra lui Base/PDL.

Pentru jurnalistul lui Peste, cu “studii de filosofia culturii”: pe net oamenii se pot arata SINCER pentru sau contra unei cauze. Si chiar sunt. Cand se iese insa in Piata, dam peste vreun Rogozanu, Gutza, Teodorescu, Mircea Badea etc. Peste Antena 3 si Realitatea, care modifica prezentarile protestelor in interesul lor. Peste puliticienii lui Sapte Cai, samd.

Nu (mai) ai oameni decenti care sa inspire, sa reprezinte, sa organizeze si sa-i ghideze pe protestanti. Cand ma uitam la cate prostii a scos din el Rogozanu (desi eu insumi sunt tot impotriva lui ACTA), conversandu-se pe-aici doar cu alte 2-3 buline de “colegi” batand campii pe aceeasi tema, as fi tras si eu cel mult un partz, nicidecum sa ma alatur lui.

Deci NU ACTA, dar NU si modului in care va bateti joc voi, presa si filosofii de doi bani, de cauzele astea.

Din fericire lupta impotriva ACTA nu depinde de romanii a caror constiinta civica este superba dar lipseste cu desavarsire.Lupta se da in tarile cu traditie democratica si cu oamenii care au aceasta contiinta.Asa ca oricati “comentatori” platiti de cercuri interesate sa sprijine ACTA apar in presa romaneasca o fac degeaba.Acestia incearca acum prin metode de manipulare sa dovedeasca, bazandu-se pe prezenta redusa ca ACTA se bucura de un sprijin larg, lucru complet fals.

cristinel cojan — ai fost in piata cu inca 499 si tii sa ne anunti? bravo, baiatule

dar EXPLICATIA ta la de ce n-au fost mai multi, bazata pe obosita si arhibanala diferenta intre avatar si persoana din spatele avatarului, e FARA NUANTE MORALIZATOARE DECI STUPIDA.

zi mersi ca v-ati adunat 500. zi mersi ca userii sunt informati. zi mersi ca au iesit sa protesteze in mai multe tari cei ce inteleg mai bine . lasa morala pentru politicienii tineri si promitatori

Din 40.000 de bucureșteni anunțați pe facebook au fost numărați la Protestul Anti-ACTA vreo 500. Asta înseamnă că 90 la sută dintre bucureșteni sunt mincinoși?

Mai intii, dupa ce folosim regula de 3 simpla, constatam ca mincinosii sint 98,75%, nu 90%.

90% sint la altii. Vezi, de ex., The Good Samaritan Experiment (1973). Sau Bystander Apathy Experiment (1968).

Primul experiment conduce la concluziile ca:
1. “if pressed for time, only 10 percent would stop to give any aid, even when they were on their way to give a sermon about how awesome it is for people to stop and give aid.”

2. “the truth is us common folk are just as likely to be hypocrites as the politicians. After all, it’s much easier to talk to a room full of people about helping strangers than, say, actually touching a smelly and bleeding homeless man. So even pointing out their hypocrisy becomes a form of hypocrisy.”

Iar al doilea la concluziile urmatoare:
1. “Obviously if there’s an emergency and you’re the only one around, the pressure to help out increases massively. You feel 100 percent responsible for what happens. But, when you’re with 9 other people, you’re only 10 percent as responsible. The problem is everybody else only feels 10 percent responsible too.”

2. “… it comes down to just how plausible an excuse we can make for ourselves. “Surely someone will come along and save the lady in the road,” we say. Or, “Surely someone else will do something about the environment,” or “Surely the shark will get full and stop eating that dude at some point.” We just need the slightest excuse to do nothing.”

Asta e omul, tovarasi! In general. Apoi mai sint romanii. Alta mincare de peste…

Si colac peste pupaza, cum zice dl Stanley Kubrick, “Omul nu este un noble savage, ci un ignoble savage. [...] Si orice incercare de a crea institutii sociale pe o falsa viziune a naturii umane e sortita esecului.”

Grea misiune sa pui massele in miscare rectilinie si uniforma.

How to start a movement: Derek Sivers on TED.com

Cunoasteti teoria lui “First Follower”?
O aveti explicata aici in 3 minute:
blog.ted.com/20../

Transcript partial (il gasiti la adresa de mai sus in intregime)
About leadership and how to create a movement.

Start a movement in under three minutes.

Of course the leader needs the guts to stand out and be ridiculed.

What the leader is doing is so easy to follow.

The first follower plays a crucial role: he is going to show everyone else how to follow.

The leader embraces the first follower as an equal. So now it is not about the leader anymore, it is about them. Plural.

The first follower is calling to his friends.

The first follower is an underestimated form of leadership in itself. It takes guts to stand out like that.

The first follower transforms the lone nut into a leader.

Si vremea a avut o contributie substantiala aici. Scazand efectul gerului, ajungi probabil la acel 10 versus 90%, in loc de 1,25 versus 98,75%. Daca procentul de aplica la intreaga populatie a Bucurestiului, era suficient. Se spune ca 10% din popor e masa critica suficienta sa miste lucrurile, inclusiv pentru succesul unei revolutii. Insa, din pacate, vorbim aici de un 100%(40000) deja mic raportat la populatie. 40000 raportat la populatia Bucurestiului e vreo 2-3%. Totusi, daca erau macar atatia in strada, era un semnal puternic, chiar daca nu decisiv.

Careva: Ok, dacă e cum zici tu şi oamenii n-au ieşit din virtual de teama că gestul lor ar fi confiscat de alde Rogozanu, de ce au mai apăsat nenorocitul ăla de buton de Attend? Au aflat în două-trei zile că există nu ştiu ce riscuri şi ca presa e de doi bani şi manipulează tot etc etc?

Mie Antenele îmi fac greaţă, Rogozanu îmi pare că dezvoltă obsesii periculoase, dar tot m-am dus sâmbătă.

Iar discrepanţa dintre câţi spun că vin pe FB şi câţi apar nu am constatat-o doar acum. Ci inclusiv la evenimente tip lansări de carte. Care nu mai pot fi politizate şi “confiscate”.

Total de acord cu autorul.

@Nora, fiindca aceea era forma prin care se aratau simplu contra ACTA, prin apasarea pe buton. Si e bine ca ai dat exemplul cu lansarile de carte, ca se intampla uneori la fel: ai vrea sa citesti cartea lui X, dar daca gasesti pretul cartii nesimtit, o vei lua de pe torente, ca eBook.

Va inteleg pe cei carora v-au inghetat bulanele pe-acolo, dar sapati dupa motivele reale ale celorlalti, dupa forma ambigua in care se lanseaza deseori apelurile sau retinerile multora.

Ma uit consternat cati dintre cei “contra” ati fi de fapt “pro”! Fiindca ACTA e in fond o masura anti-piraterie si pro-copyright de mult timp ceruta si normala in orice tara. FORMA in care a fost propus actul e insa abuziva. O ambiguitate de-aceasta m-ar fi tinut cred si pe mine acasa.

Am mai zis, dar în partea cealaltă , că susţin dreptul la proprietate intelectuală. Nu mi se pare normal să luăm filme, cărţi, muzică moca. Dar modul în care ACTA încearcă să reglementeze asta este abuziv.

Şi nu cred că ai înţeles prea bine: ăia 40 000 au spus că vin la protest! Nu că sunt contra ACTA. E cu totul altceva.

Să dai un click e un rahat. Cu 0 urmări în realitate. Ia să fi venit măcar 10 la sută. Să vezi cât ţineau prima pagină a ziarelor, cum erau băgaţi în seamă, cum se simţeau obligaţi şi ăia care au semnat să vină cu explicaţii reale etc. Asta. Dimensiunea contează. Iar.

[...] Pun pariu ca sub 10% din cei care protesteaza foarte vocal au citit cu adevarat textul ACTA. Altfel, dupa cum s-a dovedit, e mai usor sa dai “like”-uri pe Facebook decat sa induri frigul si sa lupti cu adevarat pentru o cauza [un text bun pe tema asta, aici]. [...]

Prima oară când am am auzit de ACTA, din petiţia trimisă (pe mail) de Avaaz pe 26 ianuarie 2012, am crezut că nu-i adevărat, mi-a sunat iniţial a „teoria conspiraţiei” şi am făcut doi paşi înapoi. Am mai citit apoi câteva materiale informative trimise de Avaaz, apoi şi altele de pe net pentru a nu mă limita la o sursă. Când am realizat că totul e real şi seamănă mai mult a „Big Brother” pe net, am început să tremur de spaimă şi de furie.

ACTA mi-a dat frisoane, dar mi-am revenit din şoc. Eu am decis să nu mă resemnez, ci să mă implic în acţiuni anti-ACTA. Am semnat mai întâi pe 26 ianuarie petiţia primită de la Avaaz, după ce îmi dădusem acordul de trei ori la rând pentru petiţii anti SOPA şi PIPA din State, pe o tematică asemănătoare, venite tot din partea Avaaz. Am confecţionat şi mici pancarte „STOP ACTA” pe care le-am luat în Piaţa Universităţii la protestele anti-Băse. Apoi, mi-am creat o cauză pe Facebook: „STOP ACTA, NOUA INCHIZIŢIE A INTERNETULUI!” şi, deşi nu am mulţi prieteni pe Facebook şi am recrutat personal doar 7 persoane, comunitatea „STOP ACTA, NOUA INCHIZIŢIE A INTERNETULUI!” a ajuns azi la 210 de persoane.

Eu nu cred că toate aceste campanii online sunt fără sens: cu puţin efort, indiferent de tematică, poţi contribui la conştientizarea unor probleme importante care pot afecta semnificativ vieţile noastre cotidiene (în cazul ACTA, chiar mai rău, influenţa se manifestă pe plan global). Dacă mai află câţiva prieteni de pe Facebook, e deja ceva câştigat. Mai mult, implicarea online poate fi baza implicării offline, în stradă: s-a văzut deja ce capacitate are internetul de a mobiliza rapid oamenii, graţie site-urilor de socializare, în protestele din Moldova (2009), Iran (2009), în „primăvara arabă” (2011) sau, chiar şi acum, în România (deşi la o scară mai redusă). Totodată, online-ul permite o comunicare eficientă şi o organizare corespunzătoare a protestatarilor, se construiesc comunităţii, apar lideri de conjunctură, este facilitată emergenţa unor noi voci în spaţiul public.

Bine, nu se trece automat de la online la stradă. Foarte mulţi rămân la online (şi asta nu e ceva condamnabil). Dar eu una am făcut-o (în cazul ACTA şi a protestelor din Piaţa Universităţii). Şi, cu siguranţă, mai sunt şi alţii ca mine.

M-am aventurat la protestele „STOP ACTA”, după aproape două săptămâni de zăcut la pat din cauza gripei cumplite, cu febră mare, contractate tot în Piaţa Universităţii. De data asta, mă regăseam complet în acest protest şi nu vroiam să ratez ocazia. Şi nu mi-a părut rău.

În stradă, sâmbătă, în ciuda gerului năprasnic şi a ninsorii (că nu puteam nici să respir (decât pe gură), nici să-mi mişc mâinile şi picioarele cuprinse de junghiuri ca nişte cuţite), au fost peste 1000 de persoane la protestele „STOP ACTA” din Piaţa Universităţii, iar atmosfera a fost foarte încinsă. Numărul protestatarilor a fost mai mic decât cel de la Cluj unde s-a ajuns la performanţa de 3000 de participanţi! Felicitări, Cluj!

La noi, la Bucureşti, se adunase iar multă puştime la Fântâni, vizavi de Teatrul Naţional, cu pancarte „STOP ACTA” şi măşti Anonymous. Steagurile fluturau şi lumea sărea entuziasmată, uneori pe ritmurile unor sloganuri mai vechi din Piaţa Universităţii: „Cine sare / vrea schimbare”, „Cine e trist/Este securist”, „Cine e tristă/Este securistă”, „La Universitate / E viaţă de noapte”, „Ieşiţi din casă / Dacă vă pasă”, „România, / Trezeşte-te!”. Lumea scanda în delir: „Jos ACTA!”, „Jos cenzura!”, „Libertate”, „Pentru-o melodie / Nu vreau puşcărie”, „ACTA / Get the fuck out!”, „Vă rugăm să ne scuzaţi / Ne simţim supravegheaţi”, „Lumea sare / ACTA moare”, „Ole, ole, ole, ole / ACTA – m…e”. Sloganul anti-Băse de la Piaţa Universităţii – Teatrul Naţional („Banii de cultură / I-ai dat pe băutură”) fusese adaptat: „Banii de cultură / I-ai dat pe cenzură”.

Atmosfera a fost extraordinară, aş „recidiva”, indiferent de gerul de afară sau de gripă. Pe termen scurt, sper ca presiunea pusă asupra clasei politice din ţară şi la nivel european să fie puternică, Parlamentul Europen să nu ratifice tratatul în iunie, iar România să se retragă din ACTA. Pe termen lung însă ar trebui regândită/schimbată/eliminată paradigma actuală a copyright-ului şi căutate alternative de business care să fie mai prietenoase cu user-ii şi să nu încalce libertăţi fundamentale precum cea de expresie şi dreptul la viaţa privată.

@Bravo @Goth!