RSS Feed

Ramificaţiile cablurilor de la ambasadă

vezi toate articolele de
21 Jul 2011 la 18:51 10 comentarii 783 vizualizari.

După 1989, limba română a urmat tendinţa generală socială şi politică: s-a aruncat cu braţele deschise spre Vest. Prea deschise, au spus unii, dar, oricum, nu trebuie să fii Pruteanu ca să-ţi dai seama că s-au produs exagerări. Cum identificăm exagerările? Aici e problema: dacă criteriul autohtoniştilor e simpla sonoritate străină, “spurcată” prin definiţie, criteriul raţional ar trebui să fie (lăsînd la o parte că limba vie se mişcă singură etc.) simpla logică.

Din păcate, româna din ultimii 20 de ani a preluat nu doar termeni tehnici intraductibili (deci necesari) precum cei din IT, dar şi calcuri inutile şi dăunătoare, folosite şi din neştiinţă, şi din snobism. Astfel, e evident că e pur şi simplu greşită folosirea falşilor prieteni “clasificat” pentru “secret”, “cabluri” pentru “telegrame”, “magazin” pentru “revistă”, “copie” în loc de “exemplar”, “ramificaţii” în loc de “consecinţe” etc etc (Lista e enormă, o puteţi completa fiecare.)

De ce sînt dăunătoare aceste împrumuturi inutile? Spre deosebire de neologismele clasice, care aduc o precizie lingvistică uneori chiar mai mare decît în limba de împrumut (în franceză “source” înseamnă şi “izvor” şi “sursă”, în română el vine doar pentru sensul modern), aceşti falşi prieteni distrug semnificaţii deja existente. În loc să avem două cuvinte pentru două sensuri diferite, avem două cuvinte pentru un singur sens.Nu sinonime, ci pur şi simplu canibalizîndu-se.

Cum sună “ramificaţiile cablurilor de la Ambasada Americană”? Cam derutant, nu?

Totuşi, nu ar trebui să cădem în frenezia hipercorectitudinii care bîntuie din nou România, zilele ăstea. Ea e un flagel permanent al spaţiului public, dar s-a reactivat cu furie odată cu bacalaureatul, cînd toată lumea şi-a dat seama cu satisfacţie că elevii români sînt nişte inculţi obraznici şi perverşi, care scot perle pe bandă. E bine să ne preocupe într-o anumită măsură corectitudinea exprimării, dar nu e bine să ne obsedeze. De ce? Cîteva motive:

  1. Corectitudinea nu e totul, mai există şi expresivitatea exprimării, şi, nu în ultimul rînd, mai există şi conţinutul…
  2. Hipercorectitudinea e adesea apanajul celor care de fapt nu stăpînesc deloc limba şi învaţă cîteva reguli pe care le aplică mecanic, cu o satisfacţie demnă de împrejurări mai potrivite. Aşa că, înainte de a-i corecta aiurea pe alţii (eventual pe bloguri…), poate încercăm să ne amintim cam cît de familiari sîntem, de fapt, cu limba şi literatura în care sîntem inteligenţi.
  3. Standardele corectitudinii variază natural în funcţie de context şi mediu: în vorbire este permisă mult mai multă lejeritate decît în scris, în texte informale faţă de texte formale etc.

Limba corectă e limba în care ne exprimăm clar şi, doar în al doilea rînd, elegant, nu o limbă în care ne manifestăm aiurea cunoştinţele de engleză. Dar tocmai de aceea, corectitudinea nu e un scop în sine şi n-ar trebui să devină o sursă de machisme sociale ale hipercorecţilor, care sînt de fapt tot nişte comunicări ratate. E bine, evident, să cunoaştem regulile şi să le respectăm, cît se poate, dar adevărata limbă corectă şi expresivă vine din cunoaşterea reală a limbii scrise şi vorbite şi din adecvarea la funcţia limbii: comunicarea.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Pînă acum m-am ocupat cu: un semestru de politehnică înainte de Revoluţie (deprimant), facultate de filosofie după Revoluţie (plăcut, uşor inutil), 4 ani de predat socio-umane la liceu (masochist, abject), cîţiva ani de cvasişomaj (interesant, mai degrabă plăcut), un an şi jumătate de copywriting/consiliere ideologică pe lîngă un mic partid fără succes (interesant, revelator), cîţiva ani de presă (derizoriu).
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!