RSS Feed

…remuscatura duhului launtric (epistola in oglinda)

vezi toate articolele de
29 Oct 2010 la 17:50 45 comentarii 1024 vizualizari.

…in postarea “…democratia sufletelor moarte” faceam, printre altele, urmatoarea observatie:

“Cativa dintre comentatorii de pe acest blog, oameni altminteri plini de buna-credinta, au refuzat sa faca publice – sub protectia anonimatului – abuzurile la care sunt martori; dar asta nu i-a impiedicat sa-i critice, pe buna dreptate, pe altii care si-au vandut sufletele.

Asta e semnul sigur de moarte a sufletului. Cand nu-si mai simte propria suferinta. E mort: nu mai simte nici durere, nici suferinta, nici intristare – pentru ce face el. Simte doar pentru ce fac altii.”

Cand scriam asta, aveam in minte cateva cazuri. Nu stiu cati dintre cei vizati au citit randurile de mai sus. Nu stiu cati s-au simtit vizati. Stiu, insa, ca de raspuns mi-a raspuns doar unul. E semn ca nu toate sufletele sunt moarte. Sufletele moarte nu mai reactioneaza. Nu mai au remuscaturi ale duhului launtric. Redau, cu permisiunea autorului, sa-i zicem Zavalita, mesajul primit.

Alin, sa nu crezi ca nu m-am gandit la postura in care ma aflu, imediat dupa ce am deschis gura pe topicul lui Rogozanu. Acuma, cred ca nu e cazul sa discutam daca mai am dreptul sa ii critic pe cei care fac ceea ce fac si eu (asta va ramane o dilema pt. mine), dar am sa iti povestesc despre cum am ajuns in situatia asta, eu fiind altfel o fire foarte razboinica. Sau cel putin eram in alte vremuri.

2004 m-a prins in calitatea de presedinte al unui ONG. M-am certat in anul ala cu tot felul de personaje publice, orasul fiind o zona mai degraba rosie pe atunci. M-am certat cu prefectul, cu proprietari de ziare, cu profesori de-ai mei care candidau la locale din partea PSDului. M-am certat cu parintii, care incercau sa ma domoleasca, temandu-se ca „voi fi luat la ochi” si voi avea de suferit pe viitor. Mie insa nu imi pasa de nimic, simteam ca nu se mai poate asa, ca e un moment pe care nu trebuie sa il ratam. Cumva, aveam credinta ca e un moment istoric si, mai important decat orice altceva, simteam ca ceea ce fac eu si ceilalti conteaza. Si ii vedeam pe ceilalti, din jurul meu, gandind si simtind la fel. Eram multi, eram hotarati sa schimbam lucrurile si asta ne facea puternici.

Ce s-a schimbat de atunci pana acum? Pai, prea putine in jurul meu si deci, inevitabil, multe in mine. Razboiul asta de uzura, fara obiect si fara vreo finalitate previzibila (poate tu crezi altceva, dar asta e convingerea mea), declansat dupa 2004, ma face sa ma gandesc la soldatii primului razboi mondial care, zacand in transee de prea multa vreme, fara alta perspectiva decat moartea, ajunsesera sa isi urasca proprii generali in mai mare masura poate decat pe cei de peste no man’s land. Asa ii vad eu pe romani, asa ma vad pe mine.

Toamna trecuta am avut o tentativa de a evada din starea asta. Pesedistii care conduceau institutia pe atunci au dat dovada de nesimtire incredibila. Curios, dupa 4 ani in institutia asta, am ajuns sa nu mai reactionez la hotii, ele sunt un dat, la fel ca boala si suferinta, ci mai degraba la modul in care sunt comise. Penelistii aveau „decenta” de a le aranja in propriile birouri, cu cativa oameni de incredere, in liniste si fara sa bruscheze pe nimeni. Pesedistii, poate mai prosti, poate mai grabiti caci nu stiau ce avea sa urmeze, au facut greseala de a se lua de oameni. Totul se aproba de catre sefi, dar procedura presupune ca, pana ca un dosar sa ajunga la ei, el trebuie sa fie avizat de functionarii din subordine si sa fie insotit de un referat prin care consilierul de dosar certifica faptul ca totul e legal si propune aprobarea. La un moment dat, cineva a refuzat sa intocmeasca un referat dupa modelul consacrat si, in loc sa propuna aprobarea, a cerut solutie: aprobam sau respingem? Reactia sefilor a fost ingrozitoare, seful serviciu a fost chemat in biroul presedintei si i s-a cerut fie sa isi dea avizul, fie sa isi dea demisia. Mai mult, i s-a tinut un discurs in care a fost acuzat ca el e cel care slujeste niste interese meschine. Cred ca as fi strans-o de gat, sa fi fost in locul lui. In final, cei care trebuiau sa dea avizele au plecat in concediu. In locul lor au semnat altii, unii probabil cointeresati, altii cedand presiunii. Fiind un om al umorilor, dar si pt. ca persoana insarcinata initial cu solutionarea dosarului imi era prietena si intocmise referatul ala la sfatul meu, desi nu aveam legatura directa cu ceea ce tocmai se intampla, m-am dus la cel care ii tinea locul sefului seriviciu si i-am cerut sa nu semneze. Fara succes. Intamplarea m-a enervat insa enorm, iar dupa cateva zile mi-am sunat o ruda al carei job e undeva in zona serviciilor secrete si m-am oferit sa ii dau in gat. Auzind cine e sefa mea, m-a sfatuit sa ma potolesc: „n-ai ce le face, iti inchipui ca astia fura de capul lor?” Dupa aceea mi-am dat seama cat de naiv am fost, caci la vremea respectiva se zvonea ca doi dintre vici poarta epoleti pe sub costum.

De fapt, aste e problema: cui sa ii dai in gat? In miercurea de dinaintea turului 2 la prezidentiale, m-am contrazis cu tot biroul: le ceream sa il voteze pe Basescu. La sfarsitul lui noiembrie, pesedistii fusesera alungati din institutie si multi sperau ca, daca va castiga Geoana alegerile, in institutie se vor intoarce liberalii. Recunosc, si eu i-as fi dorit pe liberali inapoi, sau, si mai bine, pe sefa mea apolitica, singurul subsecretar de stat cinstit care a existat in institutia asta. Dar gandul ca tara va fi condusa iar de pesedisti ma inspaimanta prea mult. Exact a doua zi, am aflat cine va fi noul nostru sef. Nu am mai votat. Te intreb si ma intreb, cui sa ii dau pe astia in gat? Ordinele prin care au fost numiti secretari sau subsecretari de stat poarta semnaturile lui Boc. 

Cui sa ii dau pe ceilalti in gat, cand prin institutia asta se plimba politicieni si afaceristi dintre cei pe care ii vezi la tv sau prin Parlament? Puterea presei?  Pai, Ridzi e bine-merci, Anastase e inca presedinta Camerei Deputatilor si nici macar pe imbecilul ala de Toader, care i-a facut pur si simplu de cacat, nu il sanctioneaza. Putere presei e zero, pt. ca opinia publica e amortita, iar nesimtirea lor e nemasurata. Cand ei fura pt. partid, cum ar putea pati ceva? Cand in institutie se fura sute de milioane la fiecare cateva luni (crede-ma, nu exagerez si nici nu mint si e vorba de RON, nu de moneda veche), iti poti inchipui ca e altceva decat mafie? Vezi tu, in Romania inveti ca, cu cat o hotie e mai grosolan infaptuita si priveste sume mai mari, cu atat probabilitatea ca faptasii sa fie pedepsiti e mai mica.

Asa ca, vorba lui Cartarescu et. comp. (altii pe care am inceput sa ma intreb daca am dreptul sa ii judec pt. ce n-au facut atunci, avand in vedere ce nu fac eu acum), rezist facandu-mi treaba fara compromisuri. Sau, aproape fara compromisuri, caci am cedat o data, facand ceva cu care nu eram de acord, chiar daca nu era o ilegalitate. In rest, le pun bete in roate, de cate ori am ocazia. Desi nu am nicio functie, imi trec hartii importante prin mana si am reusit sa opresc cateva hotii pana acum, fie direct, fie sfatuindu-mi colegii cum sa faca sa nu faca (in vremurile astea instabile, cand se poate cadea usor in disgratie, un aviz de legalitate e extrem de important pt. sefi). Problema e ca izvorul hotiilor e inepuizabil si nu poti decat sa amani furtul banilor, pusi deoparte pe vremea D.A., tocmai cu aceasta intentie.

Poate ca suna a justificare ceea ce tocmai am scris. Se poate sa fie asa, in primul rand insa, sa stii ca e vorba despre lipsa oricarei sperante. Adevarat a scris cine a scris pe topicul tau: lasciate ogni speranza…

Am recitit acum cateva luni „Puterea celor fara de putere”. Urata experienta. Cand am citit-o prima data, prin 2004 sau 2005, mi se parea ca recunosc in jurul meu fermentul schimbarilor sociale descris de Havel. Recitind-o acum, am recunoscut in jurul meu doar apatia, resemnarea si conformismul specifice societatii totalitare. Si dorinta de evadare solitara. Am putrezit, Alin, tara asta nu pare sa mai aiba nimic sanatos in ea. Nu avem o dictatura politica in Romania, dar avem o dictatura a mediocritatii si o putere discretionara (obisnuiam sa cred ca puterea discretionara e intrinsec legata de dictatura, dar am ajuns la concluzia ca m-am inselat).

Cam atat. Imi cer scuze pt. textul prea lung si prea dezlanat, dar am simtit ca unele lucruri ar trebui clarificate.

 Sa auzim de bine!

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 


45 comments
  • 1

    „…ţara asta nu pare să mai aibă nimic sănătos in ea.”

    mai are,dar cam puţin.

    „Nu avem o dictatură politică în România, dar avem o dictatură a mediocrităţii…”

    da,perfect adevărat.
    chiar dacă e „lung”,textul merită cititul pînă la ultimul cuvînt. :)

    val_one
    2010-10-29 18:11:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    Nu mă pot abţine, deşi ştiu ca e inutil.

    Povestea asta suna aşa de fals…

    Un om din sistem, care se bucură de toate binefacerile sistemului, nu stau sa le enumar acum, e ca un soldat de la indentenţă, care stă şi îsi umfla burta in timp ce ortacul lui moare in linia întai…

    Minte omul asta cand spune ca face rezistenta din interior. Nu mişcă nimic, ca daca ar face ce spune el, ar zbura urgent din sistem.Totul e o mare ipocrizie pentru a-si adormi constiinta.

    Vrei sa scapi, prietene, de toate angoasele tale ?
    Eu am gasit soluţia. Iei o gradina, undeva la ţară, dacă n-ai bani s-o cumperi, o iei în arenda şi te-apuci de grădinărit. Eu îţi livrez know-how-ul . Gratis. Pe cuvânt de onoare.

    Îţi găseşti si liniştea, nu mai stai intre porci, stai între plante, faci şi un bine ţării.

    Scapi şi de politică, nu te mai interesează cine te conduce, că tu, tot aia o s-o faci.

    Asa procedeaza un bărbat. Nu se plânge.Face şi tace.

    P.S.Cand am spus grădinarit, vreau să spun orice meserie cinstită, care nu necesită compromisuri…

    Radu Popescu
    2010-10-29 18:55:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    Bravo tie, Zavalita (sau JohannM?) ;)

    f.moreau
    2010-10-29 19:03:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    val one, scoate si tu ceva original, in rest tacere. nu te-ai mai plictisit si tu monser sa tot aprobi? macar fumurescu are idei, tu?

  • 5

    @radu popescu

    Te asteapta prietenul meu bronzat Fane Shuriu’ in piata sa iti cumpere en-gros produsele de gradinarit. Nu vrei sa vinzi? Mai gandeste-te o data, chiar nu vrei sa vinzi?

    De gaini ca tine e plina romania, optimiste si numai bune de taiat…

  • 6

    a.r.t.s. wow, cît de original poţi fi! :D

    păi,tu nu observaşi că textul e al lui Zăvăliţă şi nu al lui Fumi?

    val_one
    2010-10-29 19:20:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 7

    @momo:

    Din cauza unora ca tine am si zis ca e inutil.

    Găină esti chiar tu. Eu fac asta de ani de zile, îmi vand produsele fara probleme. Tiganii din piata fac un lucru bun. Muncesc. Dar , tu n-ai ochi sa vezi. esti doar un mic rasist. Dar un mare chibiţ.

    Aşa că n-ai ce lecţii să-mi dai.

    Radu Popescu
    2010-10-29 19:21:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 8

    “Nu avem o dictatura politica in Romania, dar avem o dictatura a mediocritatii…”
    Yup! Semidocti agresivi care au avansat/s-au catarat/s-au strecurat pana si-au atins nivelul de incompetenta… oamenii invizibili imbracati in diplome.

    “… apatie, resemnare si conformism…”
    NOPE! E dezorientarea celui care nu mai are o scara a valorilor dupa care sa-si ordoneze viata.
    Pur si simplu oamenii nu mai stiu ce si pe cine sa creada! Disputele de idei se rezuma la insulte de tractoristi afumati iar discursul argumentat, asezat a ajuns o dovada a slabiciunii si vinovatiei… vinovatia refuzului de fi in haita, de a juca dupa cum se canta, de a da pentru a primi!

    Pentru acesti oameni tot ceea ce este in afara planului imediat tangibil al vietii lor de zi cu zi a devenit un teritoriu confuz, fara nunate definitorii sau repere de orientare si in consecinta perceput ostil. Este o lume a lui “eu versus restul lumii”, “eu si toti ceilalti” (politicieni, profesori, medici, popi, politai, you name it!) cei responsabili de mizeria/raul/minciuna in care traiesc. Va mai mirati ca sunt in permanenta cautare de un tatuc, ca sunt dispusi sa caute toata viata un arhanghel Mihail sau sa se calce in picioare la moastele sfantului Pafnutie!?

    Acum va rog insa sa va imaginati cum pe portile scolilor ies anual mii de tinere vlastare mladioase si modelabile, la care habauceala specifica varstei este amplificata de confuzia valorica in care se scalda aceasta societate.. si sa va aduceti aminte de spusele unui oarecare Paturica de secol 21:
    “…vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier…”

    Gicu Maracine
    2010-10-29 19:52:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    Radu Popescu: Excesul de modestie e tot exces – depăşeşte limitele normalului. Eu aşa citesc “Dacă am eu succes în agricultură, poate avea oricine”.
    Prin însuşi faptul că n-ar avea loc toţi în agircultură, aserţiunea este exagerat-optimistă. Nemaipunînd la socoteală rolul personal în obţinerea succesului, modestia de care vorbeam.
    Culmea e că excesul de modestie este – “legic”, aş spune – acompaniat de fudulie: cine are succes ştie şi ce, şi cum, şi cine minte, dintr-o ochire-l dibuie. Probabil că pe baza raţionamentului: Eu sînt adevărat. (Cu addagio: Eu nu mint niciodată.) Cine nu e ca mine nu-i adevărat, e fals. Cine-i fals minte.
    Ca să vezi că poţi fi adevărat în propriii ochi, şi fals în ai altuia. Cum e şi “clientul” lui Fumurescu, cel care-şi aprinde paie-n cap.
    Sper că ştiţi că “a-ţi aprinde paie-n cap” era vechi obicei de a protesta. La propriu, oamenii-şi puneau în cap un coş cu paie, cărora le dădeau foc, şi-aşa se prezentau la judecată, să facă jalbă împotriva strîmbătăţii ciocoieşti.
    -
    Alin Fumurescu: Mie-mi pare că, prin textul pe care-l publici, repeţi experienţa narodnicismului: de la Suflete moarte, la Dureri înăbuşite. Or, dreapta proporţie Gogol-Sadoveanu cerea măcar Baltagul, în context.
    PS: Era să-şi dea duhu’ platforma? Aşa m-am temut.

    InimaRea
    2010-10-30 09:32:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    MULTUMESC DOMNULUI FUMURESCU,DACA IMI PERMITE SA II SCRIU LUI SOVIANI PE ACEST SPATIU,PENTRU CA FINANTISTUL M-A ELIMINAT IREMEDIABIL DE PE FORUMUL LUI!
    NOI forumistii lui Soviani,il declaram pe semnatarul acestui reportaj, persoana non grata pentru ca nu a reusit mobilizarea tuturor fortelor din RTV si Parlamentul Romaniei in demersul lor de a scapa de conducerea Romaniei!
    Era foarte bine daca ramaneam fara guvern si presedinte,mai ales ca dupa calculele lui faceam in plus si economii la servicii!
    Prin urmare propunem demiterea de la serviciul respetiv,din toate functiile a lui Radu Soviani si transferul sau la Antena nr 3,acolo unde conditiile sunt mai propice pentru a organiza o noua tentativa,avandu-l de-a dreapta si pe proaspatul barbierit si nou angajat Razvan Dumitrescu-un nume sonor si eligibil!
    Traiasca patria noastra nepieritoare Republica Sociala Romania!

  • 11

    @radu popescu
    Ma asteptam sa fiu numit mincinos, dar nu in contextul in care a-i facut-o dumneata. La epitetul ipocrit nu asteptam, dar nu pot spune ca ma surprinde. Partea cu profitor al sistemului m-a lasat insa perplex si,oricat am incercat, nu am reusit sa imi dau seama in ce fel profit mai mult decat orice alt functionar: job stabil (sau cel putin asa era, ramane de vazut) si, pe vremuri, un salariu bun.
    Trecand peste asta, incerc sa imi dau seama cat de belicos o suna acest “a baga bete in roate”, de a-i inteles dumneata ca intregul text se invarte in jurul lui. Nu despre asta era vorba. Era vorba despre neputinta, despre disperare si lasitate. Despre sentimentele care te incearca atunci cand realizezi ca nu contezi, ca, orice ai face, rezultatul actiunilor tale e nul.
    Dumneata insa, se pare ca ai plecat de la urmatoarea idee: sistemul nu ii agreeaza pe cei ce il saboteaza.Perfect adevarat! Si tocmai de aceea, in lumina evenimentelor din ultimele luni, ma intreb daca va mai ajunge pe biroul meu vreo hartie sensibila. Si mai mult decat atat, ma intreb cat de sus sunt pe lista disponibilizarilor in cazul, in care se va ajunge la asa ceva. Asta pt. ca, daca la o adica as putea fi evitat atunci cand e cazul, unii dintre colegi vor continua sa ma consulte atunci cand li se va pune in maini un cartof fierbinte. Ceea ce face ca optiunea de a fi ignorat sa fie doar partial eficienta.
    In rest, ai dreptate: daca as fi barbat…

    zavalita
    2010-10-30 10:48:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 12

    SPune sincer Fumurescule,tu ai facut vreun compromis pana acum?

  • 13

    de ce Dumnezeu am scris de doua ori “a-i” cand nu era cazul?

    zavalita
    2010-10-30 11:03:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 14

    @ InimaRea – si eu :)
    @ http:… Da! Nu in Romania, aici, in tara libertatii! Si mi-a fost rusine. Si nu mi-a folosit la nimic, in afara faptului ca m-am simtit foarte mic (n-am gasit alta rima). Mai imi este si acum. Rusine. Singura si mica mea consolare (toate helea sunt “mici” in astfel de situatii) e ca intr-adevar nu mi-a folosit la nimic. Makes sense?

  • 15

    @ http:.. – na, ca era sa uit ce era mai important. Datorita (sic) acelui compromis, lucrarea mea de doctorat e, pe scurt, despre geneaologia conceptului de compromis si implicatii (nu glumesc!).

  • 16

    O lupta-i viata; deci te lupta
    Cu dragoste de ea, cu dor.

    Pe seama cui? Esti un nemernic
    Cand n-ai un tel hotarator.

    Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
    Te lupti pe seama tuturor.

    E tragedie-naltatoare
    Cand, biruiti, ostenii mor.

    Dar sunt eroi de epopee
    Cand bratul li-e biruitor.

    Comediant e cel ce plange
    Si-i un neom, ca-i dezertor.

    Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
    Sa stai luptand, caci esti dator.

    Traiesc acei ce vor sa lupte,
    Iar cei fricosi se plang si mor.

    De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
    Caci moartea e menirea lor.

  • 17

    @A Fumurescu

    O sa-ti caut si eu cate ceva despre ‘compromis’.
    Si despre genealogia compromisului.
    Materiale, ceva ceva… Poate-ti vor fi de un ajutor secundar. Nu stiu cum sa-ti trimit, dar aata e alta poveste…


    Pana acun, in RO,
    cred ca Compromisul cel mai mare e sa nu le spui
    verde-in-fatza scsrbelor (> 50%:
    securisti, politruci, sau corporatisti, ‘democrati corectzi cu banu-n plic’)
    -> ca-s scrbe.

    Uneori scarbele nu stiu inca de ’scarbavnicia’ ‘mnealor, sunt inca ‘auto-inocentatzi’ de un narcisism adanc…

    DespreInsi
    2010-10-30 12:13:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 18

    Ingineria e in esenta arta compromisului, in orice situatie ai de impacata si capra si varza, sa faci ceva sigur, da ieftin, sa mearga repede da sa consume putin.. sa fie mare da sa ocupe loc putin, inauntru mai mare decit p-afara, sa fie facut din materiale ecologice da sa nu consume lemne..

    Generalizind, toata viata faci compromisuri, nu te-nsori cu aia bogata ci o iei pa aia frumoasa, iti pui cravata si costum desi ai sta in maieu, maninci salata si spanac desi iti place friptura si slana, alegi rau cel mai mic.. numa un idiot poa sa afirme ca el nu a facut si nu face compromisuri.

  • 19

    @ # 18 neamtu tiganu

    “Generalizand” este obligatoriu, pentruca sunt compromisuri si compromisuri…
    Versurile nu le-am “inteles”, cu toata bunavointa pe care v-o rezerv intotdeauna.

  • 20

    M-22, nici io nu am inteles versurile, vroiam doar sa arat ca sunt sensibil si cult in cap, fac parte din ciclu “e lung pamintu, ba e lat, maninci rahat ca e patrat, spunea Cosbuc cind era beat”.
    Ai perfecta dreptate cind spui ca sunt compromisuri si compromisuri, uneori iti aduc avantaje, alteori nu. Io cind fac compromisuri cu nefasta pierd intotdeauna.

  • 21

    @InimaRea:

    Domnule, speculaţi! Eu nu am facut exces de modestie spunând ca am succes. Cuvântul succes presupune o formă superioară de reusită.

    Eu am avut succes doar într-o direcţie, şi anume ca m-am detaşat de problemele care îl frământă pe autor. Asta era reţeta, prescrisă de mine si nu una de câstig în plan material. Şi din moment ce la mine a funcţionat, înseamnă că e un adevăr. Restul, cu tot respectul, e poezie…

    Cu agricultura nu e mare câştig. Dar poţi să te descurci.
    Şi chiar ar fi loc de toţi in agricultură. Îmi place să-mi închipui un popor întreg pe ogor, cu sapa in mână, făcând agricultură ecologică, ptr ca în acel moment n-am mai ierbicida cu substanţe chimice. Toata Europa ar mânca de la noi. În acel moment poporul ăsta ar fi mult mai mai bun. Utopie semănatoristă, nu?

    Eram sigur, până acum, ca expresia “a-ţi aprinde paie în cap” are sens de a-ţi face de lucru de unde n-ai. Dar fiind doar agricultor, si nu filolog, s-ar putea să mă înşel.

    Radu Popescu
    2010-10-30 13:32:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 22

    @zavalita:

    Dragul(a) meu, mea, nici nu contează…

    Spunând ca minţi, în mintea mea a fost doar gândul că te minţi pe tine însuţi. Eu am luat confesiunea ta ca şi cand mesajul era adresat chiar conştiintei tale.

    Pentru că am sesizat lupta care se dă în tine. De fapt asta e singura mare lupta care o duci, singura care contează de fapt. Sistemul ? Sistemul e suma indivizilor care nu se luptă cu conştiinta lor.

    M-am adresat ţie nu ca să te jignesc, sau ca sa fac paradă de modestie, cum specula cineva mai sus. M-am adresat pentru ca am simţit că nu esti iremediabil pierdut. Şi am vrut doar să-ţi transmit soluţia mea.
    Şi că nu eşti singur în bătălia ta.

    Îţi doresc mult succes!

    Radu Popescu
    2010-10-30 13:46:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 23

    @ #20 neamtu tiganu

    Mai sunt si alea care se fac din “lehamite”, fara a te gandi la eventuale avantaje. Desi sunt triste, sunt de preferat pentruca iti lasa posibilitatea luarii lumii-n cap, la prima ocazie…

  • 24

    Domnule Popescu, aveti mare dreptate cu agricultura, as adauga insa ca si zootehnica, adica cresterea animalelor ar trebui considerata si de ce nu, piscicultura, adica peste. Eu as prefera viticultura.
    Privind ierbicidarea si aspectele eco as adauga ca si aici e vorba de un compromis, dupa cum stiti, cred ca mai bine decit mine, fragedele plante sunt des atacate de forte ale raului sub forma de gindaci, viermi, lacuste, inghet, bruma, ploaie cu piatra, seceta, si nu de putine ori introducerea unei anumite chimii otravitoare are un efect benefic.

  • 25

    M-22, din nou ai dreptate, lehamitea insa e un sentiment distrugator, un fel de abandon al luptei, nu e de recomandat!

  • 26

    @ #25 neamtu tiganu

    Lupta si lupta… Da’ pana cand?! Eu, una, mi-am luat lumea-n cap si zau ca nu regret (nu ma refer la emigrare).
    Raspunsul pe care l-ati dat cu ierbicidele, mi-a adus aminte de un articol al D.voastra cu niste gandaci. M-am topit de ras!

  • 27

    M-22, toata viata lupti, lupta e o placere, eu joc cu mare placere fotbal, e o lupta, cotoaie, oboseala si imi place, pt. ca-i lupta.

    As povesti despre un subiect interesant, despre mine, am, din pacate, deja o virsta, am o situatie materiala cit de cit sigura, ce poate fi sigur in ziua de azi, as putea pune picioarele sus, da lupt mai departe, perfidia situatiei e ca prin lupta as putea chiar sa-mi periclitez situatia materiala actuala, de ex., da cind nu mai lupti esti leguma.

  • 28

    @ neamtu tiganu

    De ce oare nu reusesc sa intru pe blog-ul D.voastra? Gresesc ceva si nu-mi dau seama ce, cand as vrea sa comentez. URL ??
    Ii rog pe ceilalti sa ma scuze pentru interventia asta personala.

  • 29

    @Radu Popescu: 22
    partial aveti dreptate – v-ati castigat linistea personala
    dar solutia nu e fuga de probleme pentru ca daca le aveti (problemele de constiinta!) ele va urmaresc…
    solutia era sa va luptati mai departe cu sistemul din interior si poate mai apareau cativa doritori sa va tina isonul…
    sper ca nu sunt prea idealist dar fiecare individ poate schimba ceva, undeva… iar in final nu se fura 80% ci doar 78%(!)

  • 30

    Aline,uite ca nu au aparut cei care de obicei injura.De ce?O fi puterea sufletelor amortite mai mare?Nu e bine sa zgindari leul in adormire?Pentru ei ,da.Pentru noi astialalti,nu.Uneori am senzatia ca natia asta romaneasca e ca un suflet mare indurerat de atitea compromisuri.Nu pot sa-i cer celui care semneaza zavalita sa fie mai barbat decit este.Pot numai ,la modul virtual,sa fiu linga el ca un om simplu.Si mai pot sa vreau,sa stiu si sa fac.Putin,prea putin uneori.Dar nici lumea asta nu s-a facut intr-o zi.Uite,asta zic eu ca e puterea presei.A trezi constiinte.Sa ai o zi buna.

    ileana sut
    2010-10-30 16:14:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 31

    “Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
    Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, derapau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:

    - Am auzit un greiere.
    - N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
    - Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
    - Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.

    Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit
    micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

    - E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
    - Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
    - Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
    - Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.

    A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al
    orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

    - Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

    Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formeaza pe tot ce este urit, rau. Ni se impregneaza FRICA!

    Devnim neputinciosi, tematori ( de avion, de frig, de vint, de mincare, de oamenii de linga noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CIND SI CUM.

    UITE ASA: ascultind asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, tarim intr-o lume nesigura, urita, nu mai am incredere in nimeni, etc.

    Intre timp greierii cinta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.
    Viata este frumoasa si merita traita!”

    Am primit-o pe net. Pentru cine are urechi.

    Cănuţă
    2010-10-30 16:35:53 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 32

    @Canuta

    cam asa e

    @Zavalita

    Radu Popescu are dreptate. Staaaaai, nu te grabi sa te simti jignit.

    Are dreptate in sensul ca trecand la privat treci de partea (mai) normala a societatii si nu esti mereu bagat in coruptie.

    Cat despre situatia ta, nu prea poti sa faci mare lucru din ADMINISTRATIV, cand sforile se trag din POLITIC.

    Totusi, contezi pentru ca tu & ceilalti sunteti mediul in care se invart ei, si incet-incet ii puteti …hmm… dresa sa se obisnuiasca cu niste limite. Azi una, maine alta, si se vor invata ca nu se poate orice. Asta E CEL MAI IMPORTANT.

    Pentru ca in final,reducerea coruptiei, scopul final nu e absolut – mi se pare nerealist-, e cantitativ. Si in Germania, si la nivelul cel mai inalt, exista coruptie, dar mai raman bani de autostrazi si toate celelalte.

    Cel mai important este ca politicienii sa afle ca NU SE POOATE ORICE. De acolo se poate merge mai departe.

    mac gregor
    2010-10-30 17:35:36 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 33

    A, daca nu mai comenteaza nimeni eu imi iau comentariul inapoi!

    mac gregor
    2010-10-30 22:31:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 34

    M-ati intristat. De tot. Eu refuz sa traiesc in asa o Romanie – cati n-or mai fi spus asta si de cate ori? Dar numai gandul ca pe sub mine peste mine fara stirea mea se plimba banii statului ilegal in toate partile e in stare sa ma scoata din sarite. CE poti face oare ca simplu cetatean ca sa puicapat acestui mod de a face politica sau de a intelge politica. E evidnet ca sa te duci la vot nu e de-ajuns. Nu disperi? nu pleci?

    Stiu, comentezi pe blogguri.

    Iulian
    2010-10-30 22:45:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 35

    @ all + mac gregor :) – daca va aseptati sa ma var in discutia asta, va inselati. Discutia asta ii apartine, de jure si de facto, lui … Zavalita. Daca el se vara, bine, daca nu, nu. Mie unuia, insa, mi-a tihnit. Dupa cum zicea si Ileana, e interesant nivelul…

  • 36

    scuze, n-am tacut intentionat, am fost departe de calculator.
    citind comentariile, in final probabil ar trebui sa fiu mai degraba linistit. am scapat mult, mult mai usor decat ma asteptam si asta nu pt.ca nu am fost injurat, ci pt. ca nu am fost judecat atat de aspru pe cat ma asteptam. nu prea stiu ce sa mai spun in plus fata de ceea ce am spus deja. ma simt ca autorul unei (auto)vivisectii care ar trebui sa isi descrie anatomia starii.
    observ ca, cel putin cativa dintre voi, sunteti mai optimisti decat mine si credeti ca ceva se poate schimba, chiar si printr-o minima rezistenta. sa speram ca asa e, insa ma intreb cati dintre noi mai au rabdarea sa astepte ca ceva sa se schimbe in bine. eu unul mi-am cam pierdut-o.
    imi pare rau ca nu va raspund fiecaruia in parte, dar, desi cumva asta e privilegiul autorului, eu ma simt prea stanjenit de postura in care ma aflu, pt. a-mi permite o asemenea aroganta. :)
    oricum, va multumesc pt. ca ati scris si pt. ca nu ati fost prea aspri.

    zavalita
    2010-10-31 00:21:34 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 37

    Stiati ca Alin Fumurescu este cel mai prost profesor de la facultatea unde preda?

  • 38

    @Alin Fumurescu:

    Eh, uite ca s-a trezit unul sa ne aduca cu picioarele pe pamant. Asta ca sa nu ramanem prea mirati!

    Radu Popescu
    2010-10-31 10:55:58 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 39

    remuscatura
    ?!

    Cănuţă
    2010-10-31 18:09:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 40

    @Alin Fumurescu:
    Felicitari pentru articolul de pe HotNews.ro

    laur care mai si injura
    2010-10-31 18:12:30 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 41

    Zavalita ,incerc sa lipesc si eu un plasture peste ranile tale . Este ingrozitor ce ti se intampla dar faci parte dintr-un sistem care ,in pricipiu , este totalitar . Ca individ , singur , nu ai nici o sansa sa-l invingi. O institute isi conserva regulile si s-i le apara. Nu poti sa realizezi o schimbare fara sa risti sa fii dat afara . Cel mult poti sa te aliezi cu o alta institutie ( ai incercat la DNA?).Daca esti preocupat de problemele etice ale societatii , incearca sa le rezolvi din afara institutiei in care lucrezi .Da-ti demisia, reinfiinteaza-ti dinou ONG-ul. Oricum solutia de a rezista si a “pune bete in roate ” este una depresiva. Daca am putea lua legatura ,as putea sa-ti ofer niste solutii. Romania nu se rezuma la ministerul unde lucrezi, este mai complexa si uneori mai interesanta!

    torino
    2010-10-31 18:56:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 42

    bine,atunci era bine sa nu ai tangenta cu shafir michael.Asta a cerut nu stiu cate miliarde euro despagubiri pentru Holocaust controversat si fara dovezi.

    Adica la Katyn rusii au incercat sa ascunda 5000 de cadavre,iar romanii au reusit performanta de a ascunde peste 600 mii de cadavre.

    Gandeste-te logic la ce vor acesti domni,la cum ai actionat tu legat de ei,daca esti roman.Daca ai facut-o fiind santajat de ei,ai o scuza in fatza oglinzii,altfel nu.

  • 43

    @ DespreInsi – daca gasesti ceva despre compromis,orice, da-mi, rogu-te de stire. Stiu ca la cautari din astea te pricepi. Nu glumesc. Multzam anticipat.

  • 44

    @ laur care nu injura – multzam. Il “promovez” si aici :)

  • 45

    @Alin Fumurescu: ei coane…ne-ai incurcat..era tizul meu din spania “care mai si injura”… dar daca tot m-ai facut sa sughit ia baga un link sa citec si eu :)

    laur care nu injura
    2010-10-31 20:52:14 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!