RSS Feed

România mică şi marea anticorupţie

vezi toate articolele de
24 Jan la 16:06 comenteaza acum 828 vizualizari.

Președintele ne-a stârnit pofta de lectură istorică cu ale sale referințe la Ioan Alexandru Cuza cel cinstit și la ”mica unire”. Xenopol, “Domnia lui Cuza Vodă”, merită relecturată cu această ocazie. O găsiţi aici gratis.

Președintele nostru a subliniat, după scenariul retoric al epigonilor, mărimea înaintașilor și măreția anticorupției începută de Cuza.

Iohannis a preluat mai curând ideile publicistice ale anilor 2000 care au pus în lumină “lupta anticorupţie” a domnitorului. Evident, situaţia e mult mai complexă, de la relaţii complicate cu puteri vestice, Imperiul Otoman, Rusia, până la tensiuni de clasă şi de interese regionale, însă anticorupţia e precum geamul ăla care, pus în faţa televizorului, oferea în anii ‘80 ceea ce se numea “parţial color”.

Am ales nişte fragmente interesante din Xenopol, interesante prin complexitatea fotografiei. Într-o mare de corupţie, lucrurile s-au schimbat atunci. Corupţia unei elite aristocrate trebuia contracarată cu mijloace de acumulare a unei pături burgheze ceva mai largi. În plus, eliberarea ţăranilor din semisclavie avea un rol foarte important pentru zone de industriaşi care căutau mână de lucru de tip nou, zonă de care erau interesaţi şi Kogălniceanu, şi Cuza (susţinut de grupuri de burghezie cu afaceri în zona de producţie – a se vedea o altă carte foarte bună, Lucreţiu Pătrăşcanu, Un veac de frământări sociale. 1821-1907).

Xenopol prezintă deci complex situaţia corupţiei. Centrând-o nu etic, ci economic. Magistraţilor li se impun reguli dure de conduită, da, dar doar după ce lise măresc semnificativ salariile. Ca “să nu se mai audă că leafa e prea mică”, după cum spunea un politician al vremii.

În schimb presiunea pe bază este enormă. Câţiva paşi mici sunt făcuţi: datornicii nu mai sunt bătuţi în public pentru sume modice de recuperat, sunt bătuţi în secret. Iar marea boierime plăteşte taxe ridicol de mici.

Un pasaj care îmi aminteşte de îndârjirea capitalistului de azi care se simte jignit de orice apropo la taxe:

Xenopol descrie cu amănunte o tendinţă clară către renta de stat privilegiată, un soi de ajutor social doar pentru cei educaţi şi plasaţi sus pe scara socială.

O criză continuă a bugetului merge în paralel cu afaceri înfloritoare şi exporturi bune de grâne. Creşterea economică nu se vede în încasări şi în standarde de viaţă pentru cei mulţi. Iar burghezia emergentă e slăbită (sau prosperă doar în sectoare cu slab aport economic), deşi Cuza a avut o obsesie să îngroaşe pătura burgheziei împotriva latifundiarilor conservatori.

Xenopol mai scrie despre un Cuza destul de liber-schimbist, dar şi de un Kogălniceanu mai aproape de modelul german, pe atunci protecţionist. Kogălniceanu încearcă să mai oprească din exportul  necugetat de materii prime, îi iese doar în câteva sectoare; va deplânge mereu vulnerabilitatea în faţa economiilor puternice din afara ţării. Un exemplu de importuri necugetate, de data asta despre un import de cârpe:

Anticorupţia, această temă obsedantă a zilelor noastre, e tratată mult mai simplu şi eficient de istoricii buni. Unde dai bani scazi corupţia. Iar când dai bani creezi poveri pentru susţinerea unor clase de funcţionari de lux greu de întreţinut. Xenopol le relatează rece. În zilele noastre, partea materială e eliminată din retorica anticorupţie, se vorbeşte în ridicoli termeni păşunişti despre romantismul grelei lupte cu corupţii.

Xenopol e critic cu măsuri economice care încurajează importuri devastatoare pentru balanţa economică şi măsuri care distrug zonele de producţie:

Ceva şi despre puşcării după Mica Unire şi domnia lui Cuza, dacă tot e fierbinte tema:

Şi o concluzie:

Anticoruptia la Xenopol e relatata ca iniţiativă politica normala, fara idealizari inutile, in ultimii ani prin ziarele romanesti anticoruptia e mistificată, ridicata la grad divin. Această interpretare a fost preluată şi de preşedinte. Eu vă recomand să ne recitim istoriile în complexitatea lor, nu în varianta compendiu jurnalistic. Xenopol dă multe exemple de corupţie sau de ceea ce s-ar putea numi lobby, dar deplânge impotenţa politică, pentru că e evident că de acolo putea veni rezolvarea, nu de la o pătură de funcţionari care se rotea şi ea oportunist după vremi. Asta e, nici istorici nu se mai fac ca pe vremuri.

Şi, din Lucreţiu Pătrăşcanu, un colaj din Bolintineanu şi nişte pasaje de concluzie despre domnia lui Cuza:

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!