RSS Feed

România polițistă

vezi toate articolele de
25 Jul la 12:51 comenteaza acum 762 vizualizari.

Update. Se cer două updateuri după ce am văzut diverse reacții la textul de mai jos. Mai întâi referința clară la un text vechi din ZF dar care nu făcea decât să confirme/anunțe cheltuielile cu salarizarea vor crește exponențial pentru zona polițienească:

Unul din cinci bugetari lucreaza la Interne, servicii secrete sau Aparare. Cei 260.000 de bugetari “speciali” consuma 4 mld. euro anual, adica aproape 40% din cheltuielile cu salariile in sistemul public.

A doua: nu eu desconsider moartea aceluui polițist din Suceava, ci aceia care falsifică, traduc cum le convin evenimentul pentru a mai ascunde din putreziciunea dezvoltării polițienești a statului. Trebuie spusă o chestie despre faptul că acel polițist a rămas singur pe peron. S-a vorbit despre insuficiența  poliției. Păi e clar că e deficit pentru că intenția a fost de constituiere de rentieri, nu de poliție profesionistă. S-au plâns mai mulți sindicaliști că de fapt nepotismul e în floare și muncă de polițist nu mai face mai nimeni. În același timp, mai aflăm de la ministru că mai mulți polițiști erau blocați în alte evenimente (zilele fălticeni plus evenimentele de sfântul Ilie) – și aceste cheltuieli nesfârșite de evenimente tot pe bani publici și felul în care e folosită poliția sunt alte subiecte de discutat. Însă, încă o dată: nu crima oribilă o discutăm și o punem în context ”polițienesc”, ci folosirea acestei crime de autorități.

Text inițial. Zona poliţienească a tot crescut în România. Prin ”zonă” înțeleg sutele de mii de oameni integrați nu doar în ceea ce se cheamă ”poliție centrală”, ci în tot soiul de versiuni, de la local, la secret, ale supravegherii și pazei.

Cazul tragic al unui poliţist omorât în Suceava este acum folosit de-a dreptul indecent ca punct de plecare pentru noi cheltuieli, angajări în Poliţie etc. Trebuie discutate însă chestiuni la rece, foarte simple, care pot porni de la acest tabel Eurostat care ne spune clar că cheltuim, ca procent din PIB, foarte mult pe poliție:

Am trecut dimineaţă pe DN1 pe lângă o mare de oameni. Ce se întâmplase? Erau probele pentru admitrerea în Academia de Poliţie. Tinerii se înghesuie la poliție ca pe vremuri la Politehnică, drept și medicină. Cele mai previzibile şi safe joburi sunt şi cele mai căutate: poliţie şi servicii (astea din urmă cu un plus de ştaif, normal): un job cât de cât sigur, plată mai bună şi muncă mai puţină (cu excepţiile notabile, desigur), pensie încă de la tinereţe – cam aşa arată rapid portretul visului românesc poliţienesc. Uite așa începem să avem pe lângă aspiraționismele claselor de mijloc (IT, oengism, europenism birocrat etc.) și un aspiraționism al românului care nu vede prea multe șanse din motive de resurse (pentru o clasă de mijloc precară și pentru familii sărace poliția a ajuns singura modalitate de ascensiune).

Poţi să-i acuzi pe tineri că merg în contra curentului ideologic care propune muncă flexibilă şi alte blablauri care pentru majoritate înseamnă “călărit de patron”, cu “privilegii minime” precum sănătate, pensie, compromise etc.? Nu prea poţi. Un job sigur e un privilegiu enorm. Se moare mult mai mult in accidente de muncă decât în poliție, deci e și un ”calcul de risc corect”. Scuzați-mi cinismul, dar, dacă dintr-un eveniment tragic, am ajuns la artificii mediatice cu cheltuieli noi pe poliție, putem spune, cred, măcar atât.

Sunt multe probleme când ai angrenat în industria pazei și protecției atâta lumet:

Un stat cu prea multă poliție cere un soi de welfare pe măsură, un welfare pentru privilegiați bugetari, nu pentru toți. Cu o medie de salariu peste cei care oferă servicii publice cel puțin la fel de importante, sănătate și educație. Un welfare cam cum le-a oferit unor bune categorii celebrul Gabi Oprea – există tendința naturală de a asigura pachete de protecție doar pentru categorii speciale, cu evidente discriminări și în interiorul piramidei ierarhice, desigur. Vă închipuiți o țară condusă de Gabi Oprea, cam asta ar fi un polițienism cu datele pe care le avem. Se poate și mai rău.

Formele de polițienism sunt diversificate, evident. POliția locală este urâtă de polițisștii centrali, dar nu se iau de ea public. Ba chiar, această poliție a ajuns un fel de sinecură la umbra vreunui baron – e cea mai  proastă idee a ultimilor ani, ca să nu spun că de acolo aparatul se umfă exponențial fără să avem date centralizate ca lumea.

Pentru argumentul ”stat polițienesc” trebuie să adăugăm  peste 200000 de angajați din zona serviciilor, după calculele ZF de acum câțiva ani.

Și n-ar fi rău să mai numărăm alți peste 100000 de angajați din zona firmelor de pază și protecție care trăiesc din externalizările oferite de stat care nu poate să-și plătească obiectivele. ”Armata privată” este de fapt o colcăială de evaziune, exploatare muncă la negru, salariu prost, e versiunea fără privilegii a polițistului de la stat.

Mulți s-au mirat cât de mulți votanți vin din zona polițienească și militară înspre extrema dreaptă, în cam toată Europa. Nu e nimic de mirare. Investițiile din ce în ce mai mare în pază și supraveghere internă au generat firesc nu reflex de apărare și consolidare pentru aceste armate. E momentul să ne întrebăm deci mai puțin subtil dacă nu cumva valul de extremă dreaptă a fost ajutat și de militarizarea în spațiul public, generată de terorism, frica de migrație, frica de revolte sociale etc.

Mai precis, să nu trecem așa ușor peste momentul crizei financiare de acum 7 ani.

N-o să uit cum mi-a explicat public, în Parlamentul României, prin 2011, un deputat pedist că au primit ”recomandări europene” pentru întărirea jandarmeriei în vederea contracarării manifestațiilor de stradă generate de austeritate (deja se întâmplaseră mari manifestații în Grecia și Spania).

Deci da, nu mai știm de unde a pornit și mai marea supraveghere și ”jandarmizare”, de la lupta cu terorismul sau lupta cu criza?

Noul polițienism a fost o soluție reflexă oricum, în Est, pentru diverse probleme sociale fără ieșire. S-au îndulcit concedierile din zona armată prin angajări la greu în poliție, în perioada de tranziție spre ”armată modernă”. Poliția locală a funcționat ca un soi de loc pentru angajat pilărimea de nivel mic, transformarea în rentieri la limita subzistenței a unor oameni care nu mai aveau ce face pe piața liberă.

(Nu mai are rost să aducem în discuție aici nu doar topirea poliției locale în puterile alesului local, dar și topirea unor forme militarizate de supraveghere în sistemul de justiție, transformarea justiției de elită în trupe cu salarii imense și rezultate penibile în lupta cu corupția. Polițienismul a înghițit și precari, dar a și creat forme de ”elite” cu un statut ireal comparativ cu traiul mediu în România.)

Răspunsul României la criză a fost deci cam așa: nu doar noi și noi facilități pentru capital, nu doar vulnerabilizarea angajatului. Polițienismul, așa cum arată el acum, a fost încă un răspuns periculos, dar foarte la modă. Adăugați la asta triumfalismul din zona parteneriatelor și achizițiilor strategice, înmulțirea evenimentelor militare cu public. Și poate, măcar unora dintre noi, ne mai vine mintea la cap.

Și, pe cât se cred unii antisistem în ie și ițari, pe atât de mult a fuzionat retorica noului stat polițienesc patriotic cu alte forme de polițienism de tip nou (europenist belicos, după Ucraina, europenist de tip iubim-SRI și altele); discursul antisistem e discursul noii puteri – niște naționalism victimizant amestecat cu noi idei de business susționute de stat sau de multinaționale care o ard și ele în ie, dacă tot se poartă. Avem ”un antisistem” care vorbește fix precum o foaie de încorporare.

Dimensiunea ”ROMÂNIEI POLIȚISTE” este o problemă de viitor, de mare viitor din păcate.

foto: pagina oficială de facebook a Jandarmeriei Române

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!