RSS Feed

Roşia Montană ca proiect pe termen lung şi subvenţionarea, nu blamarea presei care îl reflectă

vezi toate articolele de
05 Sep 2013 la 19:40 16 comentarii 1893 vizualizari.

La doar un an şi jumătate de la protestele spontane din primele luni ale lui 2012, societatea (fără civilă) românească pare să se fi mobilizat din nou. Noul ritm pare încurajator, mai ales că înainte de 2012 se întindea un vacuum de reacţie socială destul de îndelungat. Dar tocmai 2012 ar trebui să fie reperul de evaluare a actualelor mişcări. Căci, pe cît de entuziasmante au fost protestele din 2012 în sine, pe atît de ambiguu a fost rezultatul lor.

Chiar dacă facem o medie foarte rarefiată a revendicărilor destul de diverse de atunci, chiar dacă ignorăm cererile mai specifice legate de sănătate, privatizare etc şi extragem doar o chintesenţă foarte rarefiată a lor de tipul “vrem un act politic mai responsabil şi mai strict subordonat intereselor publice largi”, chiar şi în varianta asta ulta-soft vedem că rezultatele au fost cvasi-nule.

Căderea guvernului nu e un mare succes dacă el e înlocuit cu un guvern al opoziţiei avînd exact acelaşi program, poate chiar dimpotrivă. Departe de a fi pus presiune pe actul politic, protestele din 2012 par să fi precedat, sau cel puţin să fi coincis cu, dispariţia diferenţei şi rivalităţii politice, atîta cîtă era ea în sistemul democraţiei debile multipartite de dinainte, şi înlocuirea acestui sistem cu un fel de corporatism în care nu mai contează cine cîştigă alegerile. Între partide avem o osmoză extraordinară de personal, manifestată prin transferuri individuale şi de grup şi prin alianţe şi regrupări permantente, şi o osmoză ideologică la fel de performantă. USL a cîştigat detaşat, dar guvernează cu programul PDL, care e în mare parte impus dinafară. Mai contează atunci cu adevărat cine cîştigă alegerile şi cine guvernează? Mai au protestele politice pîrghii reale de acţiune dacă căderea guvernului nu mai înseamnă nimic?

În protestele de acum pentru Roşia Montană pare că rezultatul e mai uşor de cuantificat: se face sau nu se face. Dar riscul aici e ca procesul să fie lungit şi să se insiste cu el pînă cînd resursele de protest se consumă. Şi împotriva Catedralei Neamului au fost proteste care au avut succes pe moment, dar iată Catedrala înălţîndu-se în tot filistinismul ei. Cum legalitatea nu e, în mod evident, deloc o problemă şi cum, în ciuda circului acuzaţiilor reciproce dintre preşedinte şi premier, e evident că toată clasa politică e pentru exploatare (pentru că e mituită sau din pură convingere, nici nu mai contează prea mult), riscul va rămîne prezent ani de zile şi dacă declanşarea proiectului e contramandată pentru moment.

Acest risc se reduce, pînă la urmă, la gradul de funcţionalitate a coaliţiei foarte largi care susţine acum protestele, de la naţionalişti de toate culorile pînă la anarhişti, stîngişti anti-capitalişti, ecologişti, liberali anti-stat etc. etc. (şi, desigur, peste tot printre ei hipsteri, incredibila stupizenie prin care se încearcă discreditarea protestelor) Aş zice că cheia succesului este conştientizarea cît mai bună şi mai realistă a acestei alianţe dificile, a naturii şi modului ei de funcţionare. Dacă ea va reuşi pînă la îngroparea definitivă a acestui proiect evident dăunător şi oneros, atunci succesul va fi unul  spectaculos şi oarecum unic în noua istorie post-decembristă.

Dar pentru asta mai e nevoie ca fiecare din facţiunile alianţei să-şi cultive cît mai bine motivaţia şi organizarea internă. M-a izbit foarte neplăcut titlul unui comentariu despre proteste, “De data asta, în Piaţă, nimeni nu a cerut pensii şi salarii”. Pentru autor şi pentru un segment încă mare din societate se pare că e ruşinos să ceri aşa ceva; doar sîntem, nu-i aşa, nişte fiinţe spirituale care citim Noica şi Cioran de dimineaţa pînă seara, iar să vorbeşti despre lucruri vulgare cum ar fi bani, mîncare etc e urît. Şi totuşi, lucrurile ăstea vulgare sînt ălea care fac mare parte din treabă cînd vine vorba de revendicări. Ideile, principiile etc au rolul lor, dar aici, în alianţa de care vorbeam, ideile sînt foarte diverse. Succesul alianţei împotriva proiectului Roşia Montană depinde mult, după mine, de asamblarea atentă şi pragmatică a acestor interese particulare ale  fiecărei facţiuni, interesele ăstea concrete din lumea aia vulgară de zi cu zi.

Încă ceva despre presă: a fost criticată pentru că a fost lamentabilă şi pentru că s-a vîndut, ceea ce pentru mare parte a ei chiar este adevărat. Dar presa e în starea asta de mult timp deja. Avem dreptul să ne plîngem de asta, în calitate de consumatori, dar nu avem dreptul să investim oamenii din presă cu o responsabilitate specială, extraordinară, faţă de chestiunile vitale ale societăţii pe care celelalte categorii profesionale nu o au. Nu avem de ce să facem asta. La urma urmei, jurnaliştii sînt doar nişte angajaţi care îşi fac munca în condiţiile pe care le au şi cu limitele economice din domeniul respectiv. Aşa că guvernul ar trebui să se gîndească, poate, nu la cum să ne otrăvim apele pe mai nimic, ci la un proiect serios de subvenţionare a presei. Asta, da, chiar ar fi în interesul societăţii.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Pînă acum m-am ocupat cu: un semestru de politehnică înainte de Revoluţie (deprimant), facultate de filosofie după Revoluţie (plăcut, uşor inutil), 4 ani de predat socio-umane la liceu (masochist, abject), cîţiva ani de cvasişomaj (interesant, mai degrabă plăcut), un an şi jumătate de copywriting/consiliere ideologică pe lîngă un mic partid fără succes (interesant, revelator), cîţiva ani de presă (derizoriu).
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!