Roșia Montană revine la TIFF

Nu te-ai plictisit inca de povestea asta cu Roasia Montana?
Oamenii aia isi vor duce crucea oricum, fie ca vor prospera de pe urma ipoteticului turism rural in zona, fie vor saraci pentru ca zona va muri.

@schweisse hunde:

relax, e pur si simplu o recomandare (care nici macar nu-mi apartine, eu doar o promovez) pentru cei interesati de subiect ori mai nou a ajuns sa deranjeze pana si o recomandare de film?

Tara: Germania, Belgia, Olanda, (2009)

ce de conspiratori impotriva binelui pe care ni-l promit minerii cu cianuri!!!

@gotiu
serios, de ce faceti chestia asta cu rosia monatana? deja e iritant. legati-va de pod, dati-va foc fotografiei in piata victoria, circulati cu bicicleta in semn de protest, hraniti-va cu frunze, insa lasati-ne cu rosia montana odata. in disputa cu morar, oricum el va iesi castigator precum hopa-mitica, criticii si cronicarii de pe la litere sunt imbatabili, daca pana acum nu v-ati prins. iar daca vreti sa intreprindeti un demers jurnalistic cu impact, procedati precum tolontan si veti avea rezultate, acuzati aduceti probe irefutabile juridic si va va fi rezervat locul de glorie. insa invocand etern rosia montana, chiar si ca pe un fel de gluma momeala, mi se pare un act jurnalistic slab, studentesc, anacronic timpurilor noastre.

Cred ca va fi mai tare filmul de vineri “Portertul luptatorului la tinerete”, desi numai in octombrie parca e programata lansarea oficiala.

Te-a speriat Rogozanu cu critica lui, sau te-a pus cu botul pe labe IT Morar cu inteligenta replicilor lui la observatiile tale?
Sau, sa fie motorul intelectual pe motorina victor L?

@rambo 4 ,

hei, lamureste-ma: cu ce te-am inoportunat?
caci daca rambo a ajuns sa vorbeasca de intelectuali s-a dus dracului recolta de venin.

@Mihai Goţiu: Cum se face ca ai preluat tocmai recomandarea asta de film. In fine, ca tot ai facut-o, subliniezi doar ca Rosia Montana a fost transformata in subiect de fictiune de tine si de ONG-uri. Nu poti compara realitatea cu un film si nu te poti folosi de fictiune in argumentarea ideilor tale. E ca si cum ai cauta un erou negativ impotriva caruia sa lupti, ca ai citit tu ca asa facea Fat Frumos. 1 – Tu nu esti Fat Frumos (la propriu) si 2. Subiectul e mult mai nuantat decat alb sau negru. Undeva se va face un compromis. Sincera sa fiu prefer compromisul de a face ceva, decat dezolarea care exista la Rosia acum.

Nu inteleg de ce tot mergeti pe aceeasi idee. Ce are TIFFul cu Rosia Montana. Da, ei au oferit o sponsorizare, au facut o investitie in cultura Romaneasca. Si vor sa mai investeasca si in economia romaneasca 4 miliarde de dolari.

Nu inteleg aceasta atitudine! Dupa ce ca o companie din mediul privat investeste mai mult in cultura decat statul roman tot ei sunt blamati pentru asta. De ce?

Nu inteleg aceasta gandire. Banii celor de la RMGC nu sunt buni? In loc sa ii felicitati pentru initiativa ii improscati cu noroi. De ce? Pentru ca investesc in cultura romaneasca?

Domnilor, e chiar culmea. Mercurul este cu totul si cu totul altceva. Ce ma deranjeaza, mai presus de tonul subiectiv, plin de ura, este lipsa de documentare.

Nu cred ca recomandarea este atat de nevinovata cum sustine mihai gotiu. De multa vreme citesc despre Rosia Montana si il recunosc pe autor dintre oponentii neobositi. Eu, intre timp am mai aflat cate ceva si mi-am schimbat parerea. Cred ca o investitie avantajoasa este mult mai fericita decat un scandal steril.

victor L,
Daca nu rambo, cine-ati vrea sa vorbeasca despre intelectuali de calibrul dumneavoastra?
Doar nu aveti acum pretentia la Gianina Corondan!?

domnule esti obsedat. tu alta grija pe lumea asta nu mai ai in afar de Rosia Monatana si ce fac oamenii aia?
cu msa mai creda cineva in ce scrii / spui tu, cand se vede de la o posta ura si agresivitatea?????

se da o companie privata cu bugete serioase care face diferite sponsorizari si sustine multe proiecte culturale de substanta, cum sunt TIFF sau SibFEST, in momente de lipsa de fonduri.
si rezultat: un carcotas de 2 lei care in loc sa fie bucuros ca evenimentele culturale au sustinere, face taraboi si arunca cu noroi fix in cei carora ar trebui sa le multumim

domnule, nu oboesti? sa simte ura, vedenta personala. nu mai ai strop de credibilitate cand spui ceva de Rosia Monatana. ce Doamne iarta-ma ai??? da-i pace si gata. sau poate esti suparat ca nu ai primit si tu ceva, cum “se face” romaneste……

@madalina: @alina: @elena:

s-a deschis caseria? cine are obsesii? folositi oglinda cu incredere

@ m. gotiu – cred ca au dreptate. esti absolut obsedat de acest subiect. orice cuvant scris de tine trebuei sa se lege de un atac catre subeictul cu mineritul acolo. si daca ai fi avut dreptate, tot ai dus-o de rapa. mai bine te limitai la TIFF.

si de SIbFEST cand urmeaza sa te iei?????? ca au sustinut financiar si proiectul ala

In continuare vad ca domnul Gotiu revine la pasiunea sa, Rosia Montana. Eu tot nu inteleg ce treaba are TIFFul cu Rosia Montana. Daca ei au ales sa investeasca in cultura romaneasca care este problema? Este atat de rau daca faci un bine tarii in care oricum vrei sa lasi 4 miliarde de dolari?

@valentin – eu cred ca nenea asta e necajit ca o fi vrut si el o “atentie” cum se obisnuieste la roamnica. nu a primit si acum face taraboi de rupe, ca doari doar se sperie lumea si ii da si lui ceva.

hai mai nene, plangi pe la alte mese. astia dau banii pe evenimente de cultura, nu pe ziaristi inchipuiti

Acum ar trebui sa privim in perspectiva nu doar unde vom fi maine. Romania are nevoie de aceasta investitie, zona are nevoie de locuri de munca, asadar este un real castig. Nu va inteleg in schimb pe voi, cei care doriti cu orice pret ca Romania sa ramana in epoca de piatra!

“ma frend” ia o pauza, o gura de apa, respira. esti jenibil )))

Multumesc pentru recomandare, domnule Goţiu. Va admir pentru ca luptati pentru ideile in care credeti si nu va lasati impresionat de postacii RMGC. O fi fost azi zi de salar la RMGC

Textul reproduce scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată preşedintelui SUA, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământuri.
“Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului?
Ideea ni se pare stranie. Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
Pentru poporul meu nu există colţ al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.
Seva care urcă în arbori poartă în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insectă sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ şi el face parte din noi.
Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preeriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăveleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.
… Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.
Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.
Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cât oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Îşi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal… El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său, cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul şi-l va lăsa pustiu.
Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)
Nu există un colţ liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?
Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.
Aerul este scump omului roşu pentru că toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.
Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul… Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.
… Dacă hotărâm să vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie să trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
Eu sunt sălbatic şi nu înţeleg alt mod de a trăi.
Am văzut miile de bizoni care putrezeau în preerie, lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.
Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmplă animalelor i se întâmplă imediat şi omului.
Toate lucrurile sunt legate între ele.
Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri… Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce i se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.
Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.
Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii.
… Nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb, care are un Dumnezeu, nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.
Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.
După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi îl ştim bine şi pe care omul alb îl va şti, poate, într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru, ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.
Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.
Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.
Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut.
Unde este marele vultur? A dispărut şi el.
Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. “