RSS Feed

Rupem angajatul de rând, nu taxăm averile, închidem lumina și plecăm? O dezbatere pentru care nu avem partide

vezi toate articolele de
21 Dec 2017 la 14:34 4 comentarii 2 vizualizari.

Discuția momentului ar trebui să fie câți din mediul privat mai scapă la anul cu salariul întreg, cum am ajuns în halul de aberație în care statul român subvenționează ”pierderi în IT” într-un mediu pe care-l subvenționează deja, cum am ajuns să facem cadou patronilor tăieri masive de taxe și dup-aia să ne plângem anticomunist de milă?

PSD ne-a înecat și s-a înecat cu propriile fumigene, dreapta trece iar prin perioadă de eroisme iluzorii.

PSD a mai făcut un lucru meschin: și-a stipendiat bine cadre din administrația publică și funcționărime și a atacat zonele vulnerabile (prin nesindicalizare, prin legiferare ostilă) deja: salariile medii și mici din privat. PSD este în mod cert, fără nici o altă nuanță, inamicul oricărui individ de stânga normal la cap.

Semnalez un text (AICI e integral) care poate demara o dezbatere foarte serioasă despre ce mai e de făcut  în țara asta, asta dacă am și avea partide care să reprezinte pe cineva, și luptă democratică măcar de fațadă. Țapul ispășitor de serviciu e săracul și angajatul semisărac. Iar privilegiați de diverse confesiuni se bat în noroiul corupției/anticorupției.

Suntem într-o stare completă de negare în legătură cu cine a plătit criza, cine a rămas cu banii, cine nu plătește suficiente taxe și ce vrem de la statul ăsta. România s-a dus în extremă dreapta economică, cu câteva sute de mii de elite preocupate să conserve banii și status quo-ul. Sunt atât de iresponsabili încât nu realizează că au potențat tensiuni sociale care au ajuns să îngrijoreze până și FMI-ul, și Banca Națională.

Florin Georgescu, viceguvernatorul criticat de tot soiul de imberbi economic drept ”guvernatorul roșu”, nu face decât să adapteze pentru România un discurs moderat vestic și teama de ruperea completă a echilibrelor minimale sociale, lucruri care au tot fost exprimate oficial de Troică. Or fi apărând ei capitalul, dar până și capitaliștii simt când apărarea averilor devine sinucigașă; că, până la urmă, dacă nu redistribui ceva, n-ai consum sănătos, n-ai nicio șansă să mai treci de etapa capitalismului comprador sau a capitalismului tribal-autohton.

Cum am mai spus, rapoartele acestor instituții au ajuns ”de stânga” față de stilul nesimțit de demantelare a redistribuirii în România. Georgescu aduce în plus datele exacte și o istorie economică a României recente fără de care chiar nu mai poți discuta despre un proiect politic. Am făcut un rezumat în cifre  și citate.


Avem o economie ascunsă de 26,3 și multă muncă la negru. Datele astea sunt întâmpinate de obicei făcând din ochi, adică, vezi doamne, ce se descurcă românul la negru. Dar nimeni n-o face de voie în câmpul muncii, iar aici sunt generate și averi greu de urmărit și precaritate care până la urmă se termină în cel mai bun caz cu costuri suplimentare pentru stat, în cel mai obișnuit caz cu transformarea unor mase de cetățeni în paria.

Necesitatea îmbunătățirii substanțiale a setului de instrumente pentru aplicarea politicii fiscale este demonstrată și de dimensiunile foarte ridicate ale economiei neoficiale („ascunse”) înregistrate în România. Astfel, potrivit unui studiu recent (Schneider, 2017), economia „ascunsă” din țara noastră reprezintă 26,3% din PIB (45 mld. euro la nivelul anului 2016), cu mult mai ridicată față de media țărilor UE-28 care se situează la 17,1% din PIB. Această contraperformanță plasează România pe ante-penultimul loc în clasamentul european, înaintea Croației cu 26,5% și a Bulgariei cu 29,5%. Menționăm câteva exemple de țări din zona euro cu niveluri sub media europeană în ceea ce privește economia neoficială, respectiv: Austria (7,1% din PIB), Luxemburg (8,2%), Olanda (8,4%), Irlanda și Germania (10,4%), Finlanda (11,5%), Franța (12,8%), Slovacia (13%) etc.

Segmentul cel mai nociv din economia „ascunsă” este localizat în zona evaziunii fiscale, care cuprinde inclusiv munca neînregistrată („la negru”), al cărei total, în România, reprezintă, pe baza cifrelor din studiul menționat, 18% din PIB (31 mld. euro). A treia componentă a economiei neoficiale, potrivit sistemului european de conturi, o constituie autoconsumul (cca. 8% din PIB, respectiv 14 mld. euro), a cărui pondere ridicată este cauzată îndeosebi de numărul mare, comparativ cu statele dezvoltate, al populației rurale.

Inegalitățile ”dickensiene” ar speria și cel mai cinic capitalist. Până la urmă câte lacăte să pui la ușă, câte bariere la cartierul rezidențial.

Astfel, la nivelul anului 2016, potrivit datelor Eurostat, o cincime din gospodăriile cele mai bogate obţineau de 7,3 ori mai multe venituri decât cele mai sărace 20% gospodării ale populaţiei. Media UE pentru acest indicator era de 5,1, în timp ce în alte state foste socialiste indicatorul în cauză înregistra valori chiar mai reduse, respectiv 3,5 în Cehia, 3,6 în Slovacia și Slovenia și 4,8 în Polonia. În timp ce în UE, după criză, acest parametru a prezentat o variație scăzută (+0,2 puncte între 2010 și 2016), în România indicatorul s-a înrăutățit cu 1,2 puncte (de la 6,1 la 7,3).

Un recent studiu elaborat tot de Eurostat pune în evidență faptul că, deși înregistrează în ultimii ani printre cele mai mari ritmuri de creștere economică din UE, România prezintă cel mai mare procent de cetățeni cu privațiuni materiale și sociale, respectiv 50% din populație, fiind urmată numai de Bulgaria (48%), dar care obține un PIB pe locuitor mai redus decât al României (ultimul loc din UE). Aceasta, în timp ce media Uniunii este de 15,5%. În Grecia (36%), Ungaria (32%) și Lituania (29%) sunt afectați de privațiuni materiale și sociale cca o treime din cetățeni. Procentele cele mai scăzute privind acest indicator al sărăciei se înregistrează în nordul Europei (Suedia cu 3%, Finlanda cu 5%, Danemarca cu 6%) și Luxemburg (6%).

Fără puțină istorie nu facem nimic. Să nu uităm un punct de pornire pentru noul stat de drept românesc și pentru noul val de îmbogățiți: RESTITUTIO AD INTEGRUM. Pe scurt, în numele restabilirii nedreptății comise acum 70 de ani, am tras o nedreptate cât casa dându-le unor privați 20 de miliarde de euro, de cele mai multe ori în funcție de ce putere financiară aveau deja. Aici nu se pune problema de ”a luat cine trebuia?”, ci de o adevărată utopie ultraconservatoare care a făcut ravagii: refacerea minunatei lumi interbelice prin restituire de proprietăți; dacă se putea restitui și generalul Antonescu, era perfect probabil. Evident, o despăgubire cu prag maximal ar fi fost absolut rezonabilă, adică exact ce s-a întâmplat în tot restul blocul excomunist. Dar isteria anticomunistă aici a fost pe măsura banilor livrați în conturile unora. Păcatul originar a fost comis: nu mai facem istorie, dezbatere intelectuală, facem bani. Dar de ce măcar nu taxăm cum trebuie aceste averi?

Conform unor evaluări, costul aplicării legislației „Restitutio in Integrum” a totalizat aproape 20 de mld. de euro, care au revenit unui număr restrâns de cetățeni, atât români (în majoritate), cât și străini.

Punerea în practică, începând cu anul 2006, a legii privind „Restitutio in Integrum” a generat transferul din proprietatea statului în proprietatea privată a unor grupuri restrânse de cetățeni a unor sume foarte mari de bani și a unui număr extrem de ridicat de active, în marea lor majoritate generatoare de venituri. Despăgubirile în bani au reprezentat 5,5 mld. euro, din care 4 mld. euro prin Fondul Proprietatea și 1,5 mld. prin Agenția Națională pentru Restituirea Proprietății, Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerul Finanțelor Publice.
În natură s-au restituit:

  • 10.500 imobile (şcoli, spitale, muzee, biblioteci, locuinţe, inclusiv aparţinând cultelor religioase etc.) reprezentând echivalentul a 2 mld. euro;
  • 2,2 mil. ha terenuri, după cum urmează:
    • 1,9 mil. ha teren extravilan, din care 1,3 mil. ha teren agricol şi 0,6 mil. ha păduri
    • 0,3 mil. ha teren intravilan

    Alte 5 mld. euro reprezintă obligaţii ale statului, conform legislaţiei specifice, care se vor achita în bani sau în alte active publice pe viitor, din care:

    • 0,5 mld. euro obligaţii evaluate şi aprobate, dar neplătite
    • 4,5 mld. euro estimări privind obligaţii viitoare, pe baza cererilor formulate de cetăţeni, dar neaprobate, încă, de instituţiile competente

Introducerea taxei unice, un alt punct crucial în istoria recentă, și-a atins scopul, a produs și mai multe acumulări în zona veniturilor superioare. Au crescut zdravăn și inegalitățile. Problema e că educația politică a clasei de mijloc a rămas la genunchiul broaștei, direct proporțional cu cinismul aliaților bogați (așa crede middleclassul în mod tradițional, că e aliat cu clasele superioare). Așa că în loc să ne mirăm de slăbirea accelerată a serviciilor publice esențiale, ne întrebăm de ce sunt taxele așa mari (?? – sunt mari pe muncă, minime pe afaceri și averi).

Viceguvernatorul BNR recomadă clar impozitul progresiv, ca soluție urgentă. Tocmai pentru că știm ce coruri de vaiere se ridică de câte ori vorbim despre asta, și Georgescu își ia precauții. O citează și pe Mungiu-Pippidi, ca o garanție că și cei mai liberali au înțeles că s-a cam terminat cu țopăiala veniturilor mari, o citează și pe șefa FMI Christine Lagarde care a spus-o de mii de ori, că săracii au plătit criza și că trebuie făcut ceva (ce? – asta e altă mâncare de pește, e clar că bancherii de vârf au jucat intens sceneta ”sufletească” după criză).

Cine a plătit criza? Munca. Și punct. Avem și estimări exacte în textul citat:

În aceste condiții, remunerarea muncii a pierdut, în perioada 2009-2011, suma de 12 mld. de euro, în timp ce capitalul a pierdut numai 0,7 mld. euro, respectiv de 17 ori mai puțin decât factorul muncă.

O altă reflectare a inegalităților, din analiza depozitelor în România. Avem 10,3 milioane deponenți și un total de 143 de miliarde de euro. Citez din studiul lui Florin Georgescu:

  • 76,5% din deponenţi (7,84 mil. persoane), cu economii de până la 5.000 lei, deţin numai 3,5% din valoarea economisirii din România, înregistrând un depozit mediu de 640 lei.
  • În același timp, 1% dintre deponenţi (100 mii persoane), cu cele mai mari sume (peste 227 mii lei), dispun de aproape 40% din totalul economisirilor populației, înregistrând un depozit mediu de 570 mii lei.
  • Cei mai bogați unu la mie (cca. 10 mii persoane), respectiv cei cu economii peste 1 mil. lei, posedă 14,4% din economisiri (în medie 2,44 mil. lei/deponent), adică de cca. 244 ori mai mult decât prima grupă de mici deponenţi în număr de 3,93 mil. persoane fizice.
  • 62% din deponenţi, respectiv cei cu cele mai mici economii (3,9 mil. persoane), dețin numai 3,45% din valoarea depunerilor la bănci (depozit mediu de 1.263 lei);
  • 8% din deponenţi (0,5 mil. persoane), reprezentând categoria celor cu economisire medie, au depozite cuprinse între 50 mii lei și 227 mii lei și dețin 34% din valoarea economisirii (depozit mediu de 100 mii lei);
  • 1,63% dintre deponenţi (100 mii persoane), cu sume foarte mari, deţin 40% din totalul economisirilor populaţiei (depozit mediu de 570 mii lei);
  • 0,13% din deponenţi (cca. 10 mii persoane), cu cele mai mari sume, dispun de 14,4% din economii (în medie 2,44 mil. lei/deponent), adică de cca. 4 ori mai mult decât prima grupă de mici deponenţi în număr de 3,9 mil. persoane fizice.

Avem o elită restrânsă de 100 000 de inși (plus un 8% cu ceva acumulări), legați de toate partidele, de marile afaceri naționale sau multinaționale, care nu au decât cel mult răfuieli la vârf, ei între ei. Așa se face că mai toate conflictele se termină cu un compromis pe saptele restului de 90%. Așa se face că nu încape niciodată pe agendă halul în care au adus angajații din privat și serviciile publice.

PSD a găsit soluția alcătuirii unei divizii de funcționari, afaceriști mai mici și politicieni pe care îi îndoapă cu bani și pe care-i folosește să se lupte cu ăia care au făcut bani grei din alte forme de privilegiu de-a lungul vremii. De aia ce pare la mintea cocoșului și ceea ce e foarte ”european”, cum le place tuturor să spună, nu este acceptat. Noi avem numai europeniști care vor mercedesuri fără drepturile angajatului care fabrică respectivele mașini.

Georgescu cere nu doar impozit progresiv, ci o chestiune cheie: un soi de nou pact social cu elitele bogate – plătiți ceva că altfel nici nu veți mai putea trăi în țara asta. Scoateți averile la lumină – oricum ANAF poate urmări banii electronic, dar trebuie decizie politică aici, nu funcționărească. Veți putea să vă deduceți mare parte din taxele plătite, dar măcar scoateți banii la vedere, cam acesta e îndemnul și asta e intenția prin ”globalizarea veniturilor”. Sigur, o măsură extrem de soft pe gustul  meu, dar ultraradicală pentru elitele civice și politice care urlă toată ziua despre orice numai despre asta nu.

În România, după anul 1989, impozitul progresiv pe venitul global a fost aplicat timp de numai 5 ani, în perioada 2000-2004 (până în anul 2000 s-a practicat impozitul progresiv numai pe salarii), deoarece din 2005 s-a trecut la cota unică, renunțându-se, pe lângă principiul progresivității, și la cel al globalizării veniturilor (ceea ce a redus substanțial gama deducerilor fiscale și a eficienței aplicării acestora, din cauza necunoașterii veniturilor totale ale fiecărei persoane fizice).

Averile mari trebuie scoase la lumină, iar la capitolul ăsta nu sunt doar politicienii, sunt de multe ori și adversarii lor frumoși și europeniști. Taxarea trebuie să fie progresivă (aici aș adăuga că anul ăsta s-au crescut salariile bugetarilor ”neprogresiv”, situație de o injustețe totală care face și mai grea decizia politică de taxare reală), dar foarte important e să taxăm și ceea ce se cheamă patrimoniu, toate acumulările de păduri, pământ agricol, averi imobiliare etc.

Avem în parlament o minimă forță politică cu astfel de intenții? Nu. PSD a spus de câteva ori ceva anemic și a făcut fix inversul, pentru  o mărire a salariului minim a oferit cadouri enorme pentru capital. Iar astea s-au văzut imediat în toate componentele care alcătuiesc inflație sau dobânzi mai mari. Dezbaterea e urgentă, dar nu avem cu cine s-o facem. PNL și USR sunt și mai duri cu tot ce înseamnă drepturi pentru angajat.

Așadar, cu cifrele extrase din acest text de referință al lui Georgescu, poemul politic al zilei arată așa:

20 de miliarde restituiri ”ad integrum” netaxate serios

9% din deponenți au aproape 75% din 143 de miliarde de euro

1% au 40%, 8% au 34% din totalul depozitelor

25% economie nevăzută, averi nedeclarate, evaziune la greu, muncă suprataxată

criza economică a fost plătită de muncă: munca apierdut în 2009-2011 12 miliarde de euro; capitalul a pierdut 0,7 miliarde

Să spui că totul se rezolvă cu anticorupție e cinic sau naiv. Aici avem de-a face cu nedreptate masivă exercitată după puteri, legal sau nu. Punct.

Nu avem forțe politice să ducă această luptă simplă. Punct din nou.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

4 comments
  • 1

    “O dezbatere pentru care nu avem partide” Dar ce, putem spune despre ceva “Uite, pentru asta avem partide”?! Dupa cum inteleg eu cuvantul, “partid” este o grupare de oameni care au un plan referitor la un stat, la o tara, la o natiune, la un popor. Alte asocieri de persoane pot fi asociatii sportive, asociatii infractionale, cluburi de pasionati etc… Neavand niciun scop politic (adica de a guverna un stat), denumirea de “partid” pentru toti (PNL, PSD, ALDE etc.) este improprie. Si nu folosirea eronata a cuvantului imi da mie dureri de cap, ci lipsa scopului politic! Si toata lumea discuta interminabil daca e bine sa se faca asa …sau altfel… Si nimeni nu discuta Ce sa se faca! Pentru Ce sa vedem daca e mai buna masura x sau y. Pentru Ce, pentru care plan trebuie sa optam intre a taxa averile …sau ouale din coteneatza? Ne apuca demonstratul cand vedem ca ne cam bate vantul prin buzunare, dar ce haina avem pe noi si mai ales unde ne ducem cu ea… se intreaba cineva?! Si, aici lucrurile o iau razna: E clar ca …nu ajungem nicaieri cu coruptia asta! E clar ca nu ajungem nicaieri cu romanshii nostri! Asa! Si?! ..1) Unde ati vrea sa ajungem? 2) Cu cine? Am “importat” institutiile si legislatia europeana. Nu ne mai ramane decat sa “importam” si …europenii! Dupa care, raspunsul la intrebarea “unde vrem sa ajungem” va veni de la sine!

    Ursa Mare
    2017-12-21 19:31:26 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    “Averile mari trebuie scoase la lumina”

    Sunt deja toate averile”la lumina”, chiar cu legile schioape de dupa Revolutie, care au facut ce nici ceausistii (de L. Patrascanu ce sa mai vorbim) nu indraznisera, de pilda au masacrat legea anterioara a cadastruui (legea Voicu Nitescu, 1934) asa ca dupa 1996 trebuie sa platesti ca sa vezi evidentele si toate corespondentele (nr topo/proprietar/carte funciara etc.); iar intr-o vreme imediat dupa 1996 trebuia sa dovedesti in primul rand ca esti “persoana interesata”(what??) ca sa vezi acele registre.

    Idem registrul comertului.

    Chestiunea e ca nicio crestere de taxe pe proprietati nu va putea fi sustinuta de stat nici in discursul public nici in justitie, cata vreme restitutio tocmai ca nu a avut loc; sunt si acum cereri de restituire nesolutionate, or la la limita daca chiar vor fi solutionate se impune un termen de taxare moderata ori nula ca si pentru ceilalti care au beneficiat de restituire imediat dupa Revolutie, dincolo de plata nefolosintei timp de atata amar de vreme.

    Adrian
    2017-12-22 11:38:50 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    E o obsesie stingista sa astepte dreptatea de la Stat. Statul face doar sinekuristi – SRI; aranjatzi -Baronetul primarilor si Partidele lor clientelare Stingiste – PSD si alte forme de dreapta nazista. Iarasi se asteapta ceva de sus de la partide… daca e sa astepti mai bine astepti sa treaca timpul. Dupa ce Romania a ajuns la fara un sfert (din populatie fata de 1990) prin simpla trecere a timpului se va ajunge la colaps al socialismului si o revolutie – rationala de dreapta e tot ce va putea controla cacatul facut de totalitaristii – statisti de stinga.

    meta gogu
    2017-12-26 09:26:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    Nu stiu face calcule finantistii : nr deponenti x depunerea medie calculata fac suma pt acea categorie ! Daca socotim nici vorba sa iasa 140.000.000 euro ! e tot o aiureala ca toate in romania nescolita ccu cele mai multe doctorate …

    Gica
    2018-01-03 23:29:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!