RSS Feed

Să ne ghicim viitorul politic printre rafturile hipermarketului. Legea lui 51% și cu cine ținem

vezi toate articolele de
14 Jul 2016 la 12:45 un comentariu 920 vizualizari.

Legea fermieri vs. supermarket, “legea 51%” si multe alte denumiri. E vorba despre legea care prevede noi reglementări care să ajute relația producători / supermarketuri, adică modificările substanţiale aduse legii 321/2009, a fost promulgată. Pare bună, zic unii. E rea strigă deja plictisitoarele departamente de comunicare ale asociaţiilor hypermarketurilor.

O paranteză: e evident că birocratizarea comunicării în zona multinaţională atinge deja stadii comice de incompetenţă și agresivitate. Şi reprezentanţii supermarketurilor au început instant, exact ca ăia de la bănci, cu ameninţarea că pleacă, domnule, capitalul, dacă-l supărăm. Plus lecţii de civilizaţie, despre cît de moderni sînt ei etc. Cum ar fi trebuit să iasă public? Cu date, explicaţii raţionale, nu baliverne. Mai ales că, aşa cum vom vedea, discuţia e mai complicată decît legea dării în plată, caz în care băncile chiar meritau rapid (oricum, venea foarte tîrziu) un început de reglementare în relaţia cu creditaţii.

Şi acum diverse observaţii, personale sau adunate de pe la oameni care se pricep.

Deşi prima intenţie pare să fie ajutorul dat producătorilor aflaţi într-o relaţie disproporţionată  cu cele cîteva mari lanţuri de hypermarketuri, nu e clar cum se va întîmpla asta. Sîntem anunţaţi de legiuitori că e vorba de “lanţul scurt”, magazinele vor trebui să ia produse din România cu mai puţini intermediari, mai aproape de magazin. De ce nu am vedea aici, în loc de patriotisme la reducere, o nouă şansă pentru intermediari locali diverşi? Adică să mai ajungă şi hypermarketurile la mîna unor centre de putere politică şi de afaceri locale? E asta o mare victorie? Sigur, mai trăiesc bine nişte familii, nu multe.

S-ar întări frontul între două rele, fără să se întîmple mai nimic pe rafturi, nici spre binele consumatorului, nici spre binele producătorilor chiar. Multe studii despre industria hypermarketurilor spun nişte chestii clare:

  • marile companii de retail slăbesc puterea producătorilor, uneori prea mult. Creează dependenţă, cer exclusivităţi
  • scade inovaţia în domeniu, e o cursă a ieftinelii cu efecte imediate în salariile din zona de producţie şi în burţile noastre
  • da, efecte şi în burţi, pentru că aşa cresc cantităţile de ingrediente dubioase
  • producătorul e încet-încet încărcat cu cît mai multe costuri ca să reziste ca furnizor, iar asta îl poate costa pentru că cercul e vicios, dacă ieşi mori, dacă rămîi mori – nu am înţeles cum reglementează legea această relaţie. Poate cel mult să amîne prin scoaterea taxelor de “listing” (copilul taxei de raft), dar sînt lucruri uşor de zis, greu de făcut.
  • altă formă de presiune posibil fatală: promoţiile neaşteptate în lupta dintre supermarketuri – asta de obicei vine în cap la producător
  • presiunea pe costurile de producţie nu se va reflecta în preţuri, desigur.
  • În fine, o chestiune care nu pare destul discutată: chiar brandurile deţinute de cele cîteva reţele mari de hypermarketuri. Unele produc deja aici. Destule produse au soarta cunoscută a globalizării: adică iei coaja din sud, miezul din nord, eticheta din vest şi ai marfa.

E ciudată de aceea pretenţia de românism din rafturi. Probabil de asta au ţinut să pună în lege şi definiţia asta:

carne românească – carnea provenită de la animale crescute în fermele din România

dar şi asta:

produs românesc – produs obţinut pe teritoriul naţional, din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianţilor în sensul asigurării siguranţei şi securităţii alimentare;

Este şi în interesul hipermarketurilor să ia produsele de aproape – mulţi împachetau materie primă de departe şi de proastă calitate aici (îmi spune un cititor). Alții au fabrici tot prin Estul Europei de unde aduc marfă și aici – vor fi nevoiți să deschidă și aici (mai puţine comenzi în fabrici din alte țări din blocul estic – ura!).

Deci legea ar putea încuraja creşterea de animale în ţară, de exemplu, dacă n-am şti că doar atît nu e suficient – pentru sector agricol dezvoltat trebuie susţinere serioasă de stat şi europeană. Apoi, “românescul” e rege de cîţiva ani pe etichete. Să stabileşti cu precizie ce înseamnă “made in X”, iată viitoarea dezbatere şi luptă, care s-a dus şi se duce şi în alte părţi ale globului.

”Localul” e rege în multe părţi din Europa, cota de 51% e mică faţă de ţări cu tradiţie şi cu producţie alimentară serioasă. De aceea legea vine mai puţin ca un ajutor cît ca încercarea stabilirii oficiale a unui minim avantaj pentru producători, avantaj universal în UE. Ca de obicei, anunțăm ca pe mari victorii repararea unor foste mari compromisuri.

Românesc vs. străin. Unii mai hîtri întrebau dacă mai e românesc pămîntul românesc cumpărat de investitori străini sau români şi de pe care se iau şi subvenţii şi rente serioase evazionate iscusit.

51% nu e aşa de mult cum pare. Multe magazine ating deja cote din astea (vorba aia, circula şi o ştire cu magneţi cu Arsenie Boca într-o reţea:), deci am ieşit şi din producţia alimentară). Altele pot face un nou model de expansiune din asta – poate vor apărea mai multe fabrici aici. Efectul poate fi precum ăla cu buticurile. Eliminăm jucători mici şi medii sau îi înghiţim.

Să discutăm acum “cu cine ţinem”? În ce priveşte preţurile, mai toată lumea a căzut de acord că nu se va simţi nimic. Calitate crescută?, asta doar dacă presupunem că “mai aproape” înseamnă “mai bun”. Eu v-aş propune să ne amintim de muşuroaiele de trafic cu marfă proastă de prin pieţe. Condiţiile de muncă la producători români nu cred că-s mai bune decît la multinaţionale. Dar legiuitorii, în argument, nici nu se gîndesc la astfel de încurajări, ci la încurajarea tîrgurilor şi expoziţiilor făcute cu ajutorul  hypermarketurilor pentru mici producători (vezi expunerea de motive).

Deputatul Nini Săpunaru amintea de taxele mici plătite de supermarketuri şi că micii producători plătesc mai mult. Da, avem aici un paradox. Ne plîngem că nu sînt încurajaţi producătorii mici, dar ei sînt ăia de care ANAF-ul se ia mai cu tupeu decît de marii retaileri. O listă de datornici din primăvară cuprindea 3 din 4 mari nume din retail, industrie care oricum a avut o perioad de boom. Nu putem să-i facem să plătească taxe și atunci dăm legi pentru producători? În logica asta, nu putem decît să așteptăm să devină și unii autohtoni puternici ca să nu se mai ia ANAF nici de ei.

În aceeaşi motivaţie a lui Săpunaru et comp. vedem ubicuu modelul, Ungaria, unde ar zbîrnîi astfel de tîrguleţe alimentare. Dar şi în România ele sînt în plin boom. Şi ce observăm? Că ajutăm diverse reţele (nu prea mici şi nici ultrabio, să fim serioşi) încurajate pe noi infrastructuri susţinute public. Adică am mai inventat noi pieţe şi tîrguleţe, multe pentru buzunare pline, nu pentru majoritate.

Marea reuşită e că se vor adăuga astfel de tîrguşoare şi pe banii supermarketurilor? Tot e un pas, decît cu infrastructură publică total. Un ajutor pentru clienţi politico-business locali – mai fac şi ăia un ban.  Eu nu cred că “producţia alimentară” care ne interesează cu adevărat va fi dezvoltată pentru că au obţinut noi locuri de expunere pentru clienţii lor de la supermarketuri.

Hypermarketurile au închis buticurile. Şi o fi rău? Toată lupta nebună cu adaosuri mari şi produse de doi lei nu trebuia cumva înlocuită? În plus, nu le-a închis chiar pe toate, buticul de cartier rezistă cît timp îşi are rolul lui de la bun început – de rotiţă în comunitate, cine a făcut asta e şi acum pe piaţă, cine lua mălai cu 2 lei să-l dea cu 5 şi atît nu mai e.

Apoi, s-au ridicat standardurile şi prin pieţe mi se pare, într-un soi de competiţie cu supermarketurile. Au reapărut măcelării, ofertă de fructe, peşte care încearcă să speculeze lipsurile din marile magazine, ceea ce iarăşi nu putem spune că e rău.

Apărarea “businessului de familie”, adică micul şi mediul comerciant, micul şi mediul producător, poate însemna nu doar paradis şi familii vesele, mai înseamnă şi salarii la fel de mici, dar poate şi la negru, vînzători şi muncitori care ies cu greu să muncească la alb.

Supermarketurile au avut un clar dublu atac. Cel nociv a fost de slăbirea legilor muncii (aici au lucrat împreună cu alte patronate). Ce a rămas cît de cît pozitiv: ceva mai multă muncă la alb. A, a rămas şi un boom de consum netaxat destul? Desigur, dar n-am văzut politicieni întrecîndu-se în idei despre cum să taxăm serios retailul.

Mai toate diviziile româneşti din mutlinaţionale impresionează “centralele” cu profit şi ritm de expansiune. După cum se poate vedea, în loc să vorbim despre sănătate alimentară, noi vorbim de cantitatea de Românie din pufuleţi. Se implica “românesc egal sănătos”.  O gîndire nu prea sănătoasă.

Acuzaţia de pericol naţionalist. Evident, discursul mai avîntat naţionalist al unor fermieri sau reprezentanţi de-ai lor, generează şi analize din astea tip hotnews, cu îngrijorări că au devenit liderii fermierilor “antieuropeni”. Aşa cum e simplist să crezi că rezolvi ceva din presiunea capitalului asupra alimentaţiei şi asupra producţiei, e simplist şi periculos să tot etichetezi oamenii drept antieuropeni cînd ei se lovesc direct de birocraţia UE. Sigur, cel mai antieuropenist discurs l-a avut chiar Achim Irimescu, ministrul, lucrător pe bani grei în aparatul UE şi nu e vreun paradox. Naţionalism pigmentat cu viziuni despre capitalism mai proaspăt şi sănătos cu mioriţe autentice, aici stă capcana, aici e şi populismul teribil al tehnocratului european, aici ne împotmolim şi cu discuţiile despre această lege.

Unde stă asemănarea cu legea dării în plată? Că în ciuda unor argumente dubioase, legea trebuia făcută ca un minim necesar pentru întărirea părții de producție. Hipermarketurile se ceartă reflex, ele au oricum întîieate în continuare. Inegalitățile sînt profunde între ei și producători și generate înclusiv între sisteme discriminatorii de ajutoare europene pentru comerț și subvenții slabe pentru agricultură. Vă amintiţi că Lidl şi Kaufland au luat aproape 1 miliard de la BERD în timp ce pe la băştinaşii carpatini li se dau lecţii despre cum să nu afecteze competiţia liberă cu ajutoare.

Cum spuneam, deputatul Săpunaru e fascinat de ce bine face Viktor Orban pentru țara lui și cum dă cu tifla Uniunii Europene. Se vede de altfel un mimetism al politicianului român în ce privește autonomia și mîndria națională descoperite mai nou în blocul estic. Mulţi politicieni şi tehnocraţi sînt fascinaţi de noua putere “naţională” descoperită de unguri şi polonezi şi sînt gata să-şi vopsească marile compromisuri cu capitalul în culori patriotice.

Cea mai semnificativă poziţie e cea a domnului Minea (de altfel, pot fi văzuţi mulţi, şi de la fermieri, şi de la patronate din retail, aici, ediţia Jocuri de putere din 12 iulie, după minutul 50), care e şi producător, ţine şi cu hypermarketurile. El e dintre aceia care s-a descurcat, a avut şi oarecare autonomie (a avut contracte cu un mare lanţ, s-a mutat apoi în altă reţea etc.), dar principala lui preocupare e să joace la două capete pentru un profit bun: nu-i convine probabil nici o competiţie nouă dinspre producători, nici să piardă relaţia bună cu hipermarketurile.

Cei care n-au prins deal-uri bune speră la mai mult. Cînd te uiţi mai atent începi să înţelegi patriotismul lor. De exemplu, Emil Dumitru, ProAgro poate să-ţi explice şi nevoia de apărare a nevoilor şi neamului foarte convingător, dar şi avantajele Monsanto, pentru producţie mai bună. Pentru că profitul “românesc” e sfînt, restul controversei cu modificări genetice sînt probabil pentru pămpălăi hipsteri.

Ce e clar e că avem, după ani de derută post-criză, o retorică foarte clară: mai mult capital românesc, mai mult protecţionism, lucruri care vin după o perioadă de maximă liberalizare şi care acum sînt văzute de-a dreptul excentrice. Ce e şi mai clar e că nu se discută nici o clipă despre problemele esenţiale ale relaţiei românului cu hypermarketul şi cu piaţa alimentară în general.

Unul dintre cele mai populare subiecte: cum dzeu plătim pe un coş minimal alimentar cam cît plăteşte spaniolul sau germanul cu salarii şi de 10 ori mai mici? Păi discuţia e cam ca aia despre piaţa liberalizată de energie în care plătim enorm şi faţă de cîştiguri, şi faţă de situaţia noastră privilegiată (buni producători de energie cu resurse interne). Facem totul pentru piaţă, şi cît timp e vorba de supravieţuire (nu putem fără curent şi alimente de bază), normal că afacerea zbîrnîie, doar hipermarketurile au explodat post-criză.

De altfel, un studiu nou INS arată că veniturile unei gospodării sînt înghiţite de alimente, facturi pentru utilităţi şi taxe la stat. Se miră experţii cum totuşi avem un boom de consum. Păi avem boom de consum cu mii de renunţări pe termen mediu – normal că pe lîngă coşul de bază, şi cheltuielile pe sănătate par un lux. Mulţi pun asta şi pe seama lipsei de civilizaţie a consumatorului care risipeşte etc. Principala risipă o produce chiar un  tip de comercializare, de aia împotriva risipei trebuie date legi tot hypermarketurilor (vezi modelul francez). Grija pentru accesul la coşul minim e mult mai mică decît marea şi noua grijă pentru “capitalul românesc”. Creşterea capitalului autohton prin şicane cu mutlinaţionale nu e vreo garanţie pentru creşterea puterii de cumpărare.

Acelaşi Minea declara în emisiunea citată că e nevoit să cumpere carne îngheţată de afară din simpla realitate economică românească: nu producem destulă aici. Apoi, sigur, o prelucrăm aici, “tradiţional”.

Decizia politică în mode real curajoasă ar fi taxarea semnificativă a businessului şi încurajarea poate a unor legi-antirisipă care să ieftinească mîncarea perisabilă. Deocamdată, tot ce se poate face pe aici e să plîngem cînd pe umărul capitalului românesc, cînd pe umărul capitalului multinaţional.

Primul e mai taxat şi mai dezavantajat pentru că e slab. Cel de-al doilea e prea puternic ca să plătească taxe serioase, dar e mare angajator şi măreşte în mod real  transparenţa comerţului. De aia nu vă puteţi hotărî cu cine să ţineţi. Pentru că nu e de “ţinut”.

E mult de discutat, pe segmente clare. De altfel, fenomenul hypermarketurilor e de departe cel mai fascinant din ultimul deceniu, iar raftul cu iaurturi sau cu condimente e în sine o bătălie pe care o urmăresc cu gura căscată şi dacă mă duc să cumpăr doar două-trei produse. Asta e, practic Pokemon hypermarket Go: ce produse dispar, unde, definitiv sau pe un raft la stînga, dreapta, cum se înmulţesc etichetele cu făcut la bunica, mama, în grădina din spatele blocului etc.

De cealaltă parte, e importantă ofensiva producătorului autohton, care tot cu mînă de lucru ieftină şi drepturi canci pentru angajaţi se ţine. În astfel de dezbateri par să stea încapsulate şi actualele şi viitoarele tensiuni politice între naţional şi transnaţional (după cum probabil aţi văzut să fii “proamerican” e mult mai patriotic decît să fii “proeuropean”, poate şi pentru că UE e mai socialistă, îi cam plac taxele, aşa), tensiuni între protecţionisme (care pot fi de fapt apă de ploaie) şi putere de lobby multinaţional.

Deci, da, legea are o motivație bună – uneori chiar în trădările trecute ale elitelor politice și de business față de interese naționale. Însă asistăm în tot estul Europei la o exploatare cinică a noilor teme protecționiste, fără preocupare reală față de baza piramidei. Așa cum au pupat cinic și interesat mîinile capitalului multinațional și financiar în perioada postcriză, descoperă la fel de cinic umerii autohtoni pe care se pot rezema în vremuri de restriște. În fond, se cîntă o nouă muzică. Zilele astea am auzit mai des cuvîntul ”soicial” din gura neoconilor și neoliberalilor de pe vremuri decît din gurile stîngii. Priviți numai cîtă preocupare de social e și în bilanțul lui Cameron, și în programul doamnei May. Se schimbă vremurile, se schimbă vorbele, tacticile par cam aceleași.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment
  • 1

    Ministrul AI arăta că documentațiile și mai general cadrul de accesare a subvențiilor sunt greșite. Păi se vede cu ochiul liber: un producător nu are acces, trebuie mai întâi să se înscrie măcar ca întreprindere individuală. Adică tot lanțul, scurt/mediu/lung să se acopere de hârtii, încă de la început. După care, mai vedem. E de la început o invitație la fraudă și constituire de grup infracțional organizat, pentru fentarea trasabilității. Pe “piețari”, dacă-i întrebi de unde au marfa și în ce clasă de calitate se încadrează, arareori primești răspuns. Pe hipermarcheți nu poți să-i întrebi, iar pe etichetă scrie, eventual, țara. De parcă există fabricat în țara X, pe stânga.

    Adrian
    2016-07-14 17:44:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!