RSS Feed

…”Sa ne lasati mogulul in pace!” – scurt tratat de oportunism sau cum mi-am petrecut sfarsitul lumii lui Razvan – (privirea unui insider)

vezi toate articolele de
05 Apr 2010 la 02:50 7 comentarii 1789 vizualizari.

…pe Bacalu il stiu de pe la inceputul anilor ‘90 si va pot declara cu mana pe inima: Mihai Bacalu nu e normal. Mihai Bacalu e ziarist. Pe Bacalu, “combinatiile” atat de tipice presei il lasa (ne)muritor si rece – asta cand nu-l lasa muritor de foame de-a dreptul. El stie una si buna: stirea, interviul, ancheta, reportajul. Daca ar exista in randul “presarilor” calugari ai mass media, Mihai Bacalu ar fi, cu siguranta, printre ei. Nu are vicii, are obsesii. De aceea e si greu de suportat intr-o redactie. Tot de aceea, insa, e si indispensabil oricarei redactii demne de acest nume. Fara macar sa realizeze, Mihai Bacalu functioneaza fata de redactii (si s-a perindat prin cateva in ultimii douzeci de ani!) precum taunul Socrate fata de calul mare si alb care era Atena: bazaie, le pisca si le impiedica sa adoarma. Cine n-are un Bacalu sa-si cumpere. Pentru ca Bacalu merita transformat in substantiv comun. Pe umerii bacalilor se sprijina mass media, nu pe umerii nostri. Cand ultimul bacalu va disparea, putem trage cu totii cortina. Finita la comedia!

Tocmai de aceea m-am gandit ca ar fi bine sa vedeti cum s-a vazut “cutremurul din redactia Adevarul” prin ochii unui insider. Nu orice insider. Bacalu-insider. Blogul lui poate fi accesat aici:

http://mihaibacalu.wordpress.com/2010/04/04/sa-ne-lasati-mogulul-in-pace/

Merita! S-a scris despre scandalul asta din toate perspectivele mai putin una – singura care, de fapt, conteaza: a celor care chiar “fac” Adevarul (no pun intended:). Luati de cititi! Cititi pana la capat! Si ziaristii aia pe care-i injurati sunt oameni. Oameni, nu carpe. Oameni de la care ati avea cate ceva de invatat.

Scurt tratat de oportunism

sau

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii lui Răzvan

scenariu de film (de ficţiune, nu e documentar)

Secvenţa 1

INTERIOR, ACASĂ

1 aprilie 2010, Cluj, Bulevardul Nicolae Titulescu, a treia parcare pe dreapta. Bloc de apartamente. Etajul 5. Ora 6 dimineaţa. Camera focalizează pe un individ care citeşte ziarele pe calculator.

Întâi am făcut ca de obicei revista presei. Fetele nu au dorit să se trezească înainte de 9.

Alice, fetiţa mare, blondă, o combinaţie între violonistă şi soprană

„Ne laşi?”

Păcăleli obişnuite.

„Vom studia, vom cânta, etc, după ce pleci”.

Păcăleli. Sau soţia. Liana. Cândva blondă periculoasă. Citeşte ziare doar când colegii semnalează ceva.

„Azi mă las sigur de fumat”.

N-am crezut-o nici în urmă cu 30 de ani, când nu se ştie bine cum mi-a scos-o un amic în cale.

Secvenţa 2

INTERIOR, PALATUL DE JUSTIŢIE

Apoi m-am prezentat, tot conform unor tradiţii la tribunal. Incognito, să nu mă depisteze de la redacţie.

Unul dintre şefii de ediţie apare brusc de după o coloană de la intrare. Arată cu degetul pendulând în dreapta şi stânga.

„Nu putem să ne permitem luxul de a pierde vremea acolo”

Încerc să protestez. Degeaba, fantoma rămâne impasibilă.

“Eu de acolo îmi fac 90 la sută din subiecte”.

“Degeaba insişti”.

Dispare la ţigară.

Scena 3

INTERIOR. PALATUL DE JUSTIŢIE

Sala 167 Judecătorie

Ana Maria Georgescu scuipă venin în direcţia fostului iubit, pe numele mic Florin. Numele de combatant, în Mişcarea de rezistenţă, 10.

“Mă bătea regulamentar, cu precădere când era mangă”.

Judecătorul îşi desface palmele şi arată toate degetele.

“Zece. Cu suspendare, că s-a deranjat până la Cluj. De 10 ori”.

Ca să-i sorb vestimentaţia Anei Maria şi cuvintele ei am zăbovit puţin, până pe la ora 13.

Fantoma revine iar.

„Vino rapid să prinzi ediţia”.

Secvenţa 4

INTERIOR. REDACŢIE COTIDIAN NAŢIONAL

După ce am predat materialul, chiar pe ediţia naţională, încep păcălelile.

Unul dintre redactorii şefi de ediţie

„Nu-s prime de Paşte”.

“E criză, merge şi de adevărat”, cuget eu cu voce joasă.Redactor şef de ediţie insistă.

„Vor urma curbe de sacrificiu.Cea mai vehiculată scădere de salar în acest an este varianta cu 10 la sută”.

Apoi este detonată bomba zilei.

„Răzvan a fost dat afară. Restul mahărilor, cei care spuneau de câte ori veneau la Cluj, că nu se măresc salariile şi-au dat demisia”.

Aştept să-mi spună cineva că e tot păcăleală. Nimeni nu se grăbeşte.

Continui să cred că sunt luat în bască.

„Încercaţi cu altul”.

Alţii nu mai sunt, că-s de faţă toţi şi stau plouaţi. Vine şi publisherul local.

”În urma evenimentelor televizate, mi-am prezentat demisia”.

“Demisia de la ce? Că-l vedeam doar la fotbal, una pe lună şi când ceream concediu. Ăla al meu, de august, de 4 decenii de când sunt în câmpul muncii, nu cel în care vor ei să mă trimită ilegal, câte o săptămână pe trimestru, ca pe debutanţi”, spun cu voce joasă, să nu risc. Dacă e păcăleală?

Vine seara. Nimeni nu spune că e păcăleală. Încep televiziunile să intre în alertă.Pe ecranul plasmei apar titlurile:

„Adevărul în criză”.

Aştept să precizeze că e 1 aprilie. Nu puteau să găsească altă dată? De exemplu în ziua a doua de Paşte. Noi mergem la udat, ei să se bată liniştiţi.

Nu doar că nu spune nimeni că e 1 aprilie. Dar vine şi omul mogulului, (fostul) cu o scrisoare tare.

“Am fost urmărit de mafioţi”.

În scenariu nu se precizează unde, în excursiile din America de Sud, în excapadele cu amanta de la mall? Nu poate fi adevărat.

Secvenţa 5

INTERIOR. REDACŢIE. cu 6 luni în urmă

Marius intră în redacţie. Ia lua cafelele de pe mese, portretele cu Băsescu şi badoacele de bere. Mătura chiştoacele şi hârtiile de la intrare. Un singur cuvânt magi:

„Şedinţă cu Corneţeanu”

Se anulează toate întâlnirile de pagina 16. Apariţia ziarului pe a doua zi este în pericol.

„Vine Corneţeanu, nu există scuze pentru absenţă”.

Secvenţa 6

INTERIOR. REDACŢIE. CONTINUARE

DIRECTORUL vine cu Marius, nelipsit de lângă şefu. Timp de o oră nu respiră. Vorbeşte de parcă ar citi. Fără nicio inflexiune în glas. Face referire la o carte celebră de psihologia mulţimii care spune cum să le vorbeşti angajaţilor. Am o listă întreagă de reclamaţii. Ce să mai deschizi gura. Începe abrupt.

“Sunteţi cea mai slabă redacţie. Nu aveţi ambiţii, noi am investit degeaba în voi. Nu aveţi viitor”.

Nimic despre motivaţie. Doar despre sancţiuni. Cu reclamaţiile rămâne pe data viitoare. Data viitoare este doar pe intranet. Mesajul de despărţire. Ce s-a întâmplat doar ei ştiu, cei 18 din lista scurtă. Abonaţii la America de Sud. Ăia de la 10.000 în sus. Pe surse. Gaşca de la Evenimentu.

Secvenţa 6

INTERIOR. WOEL TRADE CENTER. în urmă cu 1,5 ani

E pentru prima oară de când sunt în presă, când un şef mă duce la Bucureşti. Să-mi cunosc câteva sute de colegi din ţară. Team bulding. Pe banii mogulului, cu trenul la a-ntâia, mâncare la restaurant la World Trade Center. Eu obişnuit să merg doar cu naşul la Bucureşti. În cel mai fericit caz la cuşetă. Acum cu vagon de dormit.

DIRECTOR GENERAL:

“De acum înainte veţi veni la Bucureşti odată la doi ani”.

Gândurile îmi zvoară aiurea. După ce a pornit proiectul Adevărul de Seară am vrut să plec a doua zi. După 18 ani de presă, mi se acorda generoasa încrede pentru funcţia de reporter. Am fost doi ani singurul corespondent de Transilvania al ziarului. Colaborator, nici măcar carte de muncă. Maşina mea, benzina mea, calculatorul meu. Acum, la egalitate cu studenţii debutanţi. M-am oprit la timp. De tot atâţia ani, noi aştia mai ingineri din presă ne-am dorit un investitor cu bani, să putem face presă după modelul Freedom House, care ne îndoctrina prin anii 90. Ce să facem să nu mai aşteptăm bani pentru tipar de la politicieni. Să nu mai închidem telefonul după două minute. Să nu întrebăm în fiecare zi cu ce să iau benzină.

Mă trezesc brusc din vis.

“Ura!”. RĂZVAN. RĂZVAN

Secvenţa 7

INTERIOR REDACŢIE

Gândurile zboară în continaure mai aproape. Realitatea este că au modernizat ziarul. Aş fi ipocrit să spun că nu este aşa. Maşina la scară, acces la telefon, de poţi să-ţi faci materialul din redacţie. Dacă la început, când încă nu plecase pupila lui Iliescu, Corina Dragotescu, încă mai îmi spuneau unii că vin de la Scânteia. Astăzi nu mi-e ruşine de câteva campanii adevărate. Am putut scrie de condamnarea lui Anghel din Baia Mare, care m-a ameninţat cu telefon la Patriciu.  Ce-ţi poţi dori mai mult? Care cenzură? Totuşi aş fi preferat să pot scrie şi despre campaniile politice. Simt că m-am deprofesionalizat. Cu-i să-i spui?.

GLASUL DIRECTORULUI GENRAL APARE DIN NOU

“Am decis că Adevărul nu face politică”.

Nimeni nu spune până câns va dura inepţia a decis asta.

Ce nu pricep, după atâţia ani de presă, prin atâtea redacţii de ziar naţional, cum naiba poţi face aşa încasări slabe, cu aşa investiţii uriaşe. Volanţii se plâng de vreo şase luni că le trebuie veste noi cu marca ziarului, că ale lor sunt zdrenţe. Maşina stă accidentată un an, de nu i se vede clar marca. Fetele de la publicitate stau liniştite şi aşteaptă clienţi, în loc să are sediile firmelor capitaliştilor. Departament de mică publicitate nu este. Ăia în vest au o armată de directori doar la mica publicitate. Volanţii fug cu banii, că nu le cere nimeni deconturile zilnic. Subredacţiile nu ştiu să citească nici măcar dosare din justiţie pe internet. Eu de ce nu pot lucra la fără frecvenţă? De ce trebuie să stau până întunecă să caut subiecte unice?

S-au luat cu şedinţele şi au uitat că pe oamenii buni nu-i cauţi doar prin găştile de prieteni. Mai faci şi un concurs, iar pe alţii îi formezi. Nu doar îi dai afară şi le semnezi penalizări.

Cum să-l dea pe Răzvan afară? Ne-a promis că ne întâlnim odată la doi ani la Bucureşti, cu toţii. În septembrie este scadent şi vreau să văd dacă şefii noştri locali, cu mai mică experienţă de presă decât revoltatul, mai merg şi de data asta separat de reporteri la Bucureşti, cu jeepul lui Marius, obosiţi, să doarmă la şedinţă. Pe noi nu ne întreabă nimeni?

Secvenţa 8

INTERIOR. ACASĂ. DIMINEAŢA URMĂTOARE

Camera se opreşte pe calculatorul de acasă. Încă mai caut în ziare să-mi spună cineva că e 1 aprilie. Mă trezesc şi Marius intră în viteză în redacţie.

“La 14 toată lumea la şedinţă. Vine DIRECTORUL GENERAL”.

Final deschis.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!